Imbogatirea fara justa cauza,  determina necesitatea  acoperirii prejudiciului   catre persoana prejudiciata.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 78 din 1 octombrie 2013.

 

Prin decizia nr. 78 din  1 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiesti a respins cererea de suspendare a executarii sentintei nr.67/28.01.2013, ca neintemeiata, a respins apelul declarat de parata, impotriva sentintei civile nr.67 din data de 28 ianuarie 2013  pronuntata de Tribunalul Prahova, precum si a cererii de suspendare a executarii sentintei civile nr.67 din data de 28 ianuarie 2013 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr.453/105/2012, in contradictoriu cu reclamantul, ca nefondat.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub numarul 453/105/2012 reclamantul in contradictoriu cu parata a solicitat sa fie obligata la plata sumei de 1.366.786,65 lei ce reprezinta contravaloarea facturilor scadente si neachitate la care se adauga actualizarea cu rata inflatiei si aplicarea dobanzii legale calculate de la data scadenta pana la data efectuarii platii.

In motivarea cererii reclamantul a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de asociere in participatiune nr. 1232/09.04.2008 care la art. V din contract, aportul partilor prevede: „asociatul secund  pentru realizarea activitatilor economice ce formeaza obiectul prezentului contract contribuie cu un aport social constand in : i) costuri personal”. Aceste costuri personal reprezinta salariile datorate celor 22 angajati ai Laboratorului care au desfasurat activitate in societate, au emis facturi catre debitoare incepand cu data de 18.08.2008, o parte din ele au fost achitate, altele achitate partial, insa cea mai mare parte nu au fost achitate catre reclamant.

A mai aratat ca in luna ianuarie 2011 au formulat notificare catre parata in vederea rezolvarii neintelegerilor pe cale amiabila, notificarea a ramas fara nici un fel de raspuns. Au solicitat si actualizarea debitului cu rata inflatiei si dobanda legala aplicata la suma astfel actualizata. Mai arata ca in luna aprilie 2011 au introdus o prima cerere de chemare in judecata prin care au solicitat acelasi lucru ca in prezenta cerere, aceasta fiind anulata ca netimbrata la data de 14.12.2011 si potrivit art. 2539 NCC „Daca reclamantul in termen de 6 luni de la data cand hotararea de respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia este considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata precedenta, cu conditia ca noua cerere sa fie admisa”.

Pe baza probatoriilor cu inscrisuri si interogatoriu prin sentinta nr. 67 din 28.01.2013Tribunalul Prahova a admis actiunea, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1.366.786,65 lei reprezentand c/val facturi scadente si neachitate la care se adauga actualizarea cu rata de inflatie plus dobanda legala de la data scadentei pana la data efectuarii platii.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca raporturile juridice invocate de reclamanta sunt nascute sub imperiul vechiului Cod civil , astfel incat, instanta a analizat aceste raporturi din perspectiva principiului imbogatirii fara justa cauza  care nu avea la acel moment o consacrare expresa.

La data de 09.04.2008 intre reclamanta in calitate de asociat prim si parata in calitate de asociat secund s-a incheiat Contractul de asociatiune in participatiune pe o durata de cinci ani .

Scopul contractului viza eficientizarea serviciilor medicale paraclinice de laborator.

In privinta aporturilor partilor asociatul prim se angaja sa puna la dispozitie spatiu laboratoare , personal de specialitate si echipamente specifice( art 5.3) , iar asociatul   secund printre altele sa suporte  costuri personal (art5.1 lit.i).

Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata din  clauzele contractului interes prezinta obligatia asociatului secund de a prelua personalul care iti desfasoara activitatea in laborator. Astfel potrivit Capitolului VIII lit d personalul preluat de la asociatul prim va fi preluat prin detasare si mentinut pe toata perioada derularii Contractului cu respectarea prevederilor Lg. 53/2003 si a Contractului colectiv de munca la nivel de ramura  sanitara.

Din probe rezulta ca partile au procedat imediat la punerea in executare a contractului, asociatul prim indeplinindu-si obligatia asumata conform art VIII lit.c in sensul ca a pus la dispozitia asociatului secund personalul calificat existent, adica un numar de 22 de angajati, fara insa  a emite dispozitie de detasare asa cum rezulta din prevederile legale, aspect acceptat de catre asociatul secund.

Interpretand clauzele contractului si in raport de modul in care partile au inteles sa porneasca in executarea acestuia, instanta a apreciat ca termenul de detasare nu este uzitat in acceptiunea Codului Muncii, ci pentru definirea ideii de punere la dispozitie si de preluare a personalului de specialitate care urma sa-si indeplineasca atributiile in spatiile puse la dispozitie de catre asociatul prim, preluarea  fiind in stransa legatura cu executarea obligatiei de plata a costurilor de catre asociatul secund. Mai mult, trimiterea la dispozitiile Legea  nr.53/2003, vizeaza in opinia instantei doar  respectarea si asigurarea protectiei salariatilor.

De asemenea, prima instanta a retinut ca din inscrisurile existente,  angajatii pusi la dispozitie de catre asociatul au desfasurat activitatile specifice,  respectiv serviciile medicale paraclinice de laborator, plata acestora fiind facuta contrar obligatiilor prevazute in contract de catre asociatul prim.

Instanta a apreciat ca efectuarea platii salariilor personalului angajat, de catre asociatul prim este in deplina consonanta  si cu principiul juridic consacrat in  dispozitiile art. 47 pct.4 din CM, pentru evitarea prejudicierii directe a personalului, in conditiile in care asociatul secund nu si-a executat obligatia ce-i incuba ( art.5 Contract )

Ca urmare a achitarii drepturilor salariale  catre angajati, asociatul prim –reclamantul, a emis catre asociatul secund  paratul, facturile fiscale aferente, unele dintre ele fiind achitate in totalitate -f.nr.81/18.06.2008, f.nr.86/20.06.2008, factura nr.265/30.12.2008 achitata partial, restul facturilor –filele 46-49 si 53-72 nefiind achitate, insumand o valoare totala de 1.366.786,65 lei, conform situatiilor de plata –fila 39 dosar.

A mai retinut totodata prima instanta ca obligatia de plata s-a nascut direct in temeiul contractului de asociere, aspect recunoscut implicit prin achitarea unei parti din datorie, si nu in temeiul unor raporturi de munca. Mai mult, desi s-a sustinut ca imediat incheierii contractului a solicitat reclamantei ducerea la indeplinire a detasarii, parata nu a facut dovada celor afirmate, astfel incat instanta sa poata interpreta clauzele contractului altfel decat cele aratate in paragrafele  de mai sus.

Imprejurarea ca la un interval de peste un an de zile de la incheierea contractului, reclamanta a emis o Decizei de detasare a personalului, nu are relevanta fata de obiectul cauzei, fiind evident ca aceasta a fost emisa pe fondul neintelegerilor intervenite intre partenerii contractuali, si mai précis fata de refuzul paratei de a mai efectua plata facturilor  si cum parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a costurilor de personal, acestea fiind suportate de catre reclamant, este evident ca  patrimonial paratei s-a marit pe seama celui apartinand reclamantei, fara a exista o cauza legala , intervenind astfel faptul juridic licit al imbogatirii fara justa cauza .

In consecinta, raportat la caracterul subsidiar al actiunii privind imbogatirea fara justa cauza, instanta a apreciat ca reclamanta nu mai are la dispozitie, la acest moment  niciun alt mijloc procedural.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata.

Ulterior, apelanta parata a completat cererea de apel  si in  temeiul art. 280  alin. 1 din  Codul de procedura civila a solicitat suspendarea  executarii sentintei nr. 67/20013 pana  la solutionarea  apelului
.

Curtea  analizand actele si lucrarile dosarului, motivele cererilor formulate (cererea de apel si cererea de suspendare a executarii sentintei nr. 67 din 28.01.2013  pronuntata de Tribunalul Prahova pana la solutionarea apelului) urmeaza sa le respinga ca fiind  nefondata si respectiv neintemeiata.

Cu privire la apelul formulat in cauza, motivele de apel  invocate  sunt nefondate.

Astfel,  intre  reclamant  in calitate de asociat prim  si parata in calitate de asociat secund, s-a incheiat contractul de asociere in participatiune nr. 1232/9.04.2008, pe o perioada de 5 ani, de la 9.04.2008  pana la 9.04.2013 avand ca obiect asociatiunea in participatiune, intemeiata pe disp.art. 251-256 din Codul comercial  si art. 190  alin. 4 lit. c  din Legea 95/2006 privind reforma sanatatii.

Potrivit contractului, asociatii  au convenit sa desfasoare in comun,  activitati de medicina  de laborator  in cadrul laboratorului din incinta  Spitalului Municipal.

La art.V din contract s-au prevazut aporturile partilor, printre care pentru asociatul prim „personal de specialitate” si pentru asociatul secund „costuri de personal ”.

De asemenea, la capitolul VIII din contract se prevad  drepturile si obligatiile  asociatilor. Astfel,  printre acestea la litera c)  se prevede obligatia  asociatului - prim  de a pune la dispozitia  asociatului -secund  laboratoarele de analize medicale (inclusiv spatiu) precum si personalul calificat existent, necesar efectuarii  serviciilor medicale  paraclinice de laborator, iar la litera d) obligatia asociatului- secund de  a prelua personalul care isi desfasoara activitatea in laborator. Personalul preluat de la asociatul- prim va fi preluat prin detasare si mentinut pe toata perioada derularii  contractului  cu respectarea prevederilor  Legii 53/2003-Codul muncii cu modificarile si completarile ulterioare  si a Contractului colectiv  de munca  la nivel de ramura sanitara. Drepturile  salariale ale personalului  preluat si celelalte drepturi  prevazute in Contractele colective  de munca  se pastreaza pe toata durata derularii contractului si se coreleaza cel putin la nivelul prevazut de reglementarile in vigoare pentru  unitatile sanitare publice.

Fara indoiala, raporturile  juridice dintre parti sunt nascute sub imperiul vechiului  Cod civil si Cod comercial, urmand a se analiza principiul imbogatirii fara justa cauza  si aplicarea disp.art. 251-256 din Codul comercial.

Astfel, in cauza nu s-a pus problema anularii contractului respectiv,  insa se pune  problema  imbogatirii  fara justa cauza.

Cum bine a retinut prima instanta, la dosar  exista inscrisuri  din care rezulta ca angajatii pusi  la dispozitie de catre asociatul- prim  au desfasurat activitati medicale de laborator, iar  dispozitiile Legii nr. 52/2003  la care  se face trimitere  vizeaza de fapt asigurarea protectiei salariatilor, obligatia de plata  nascandu-se in temeiul  contractului in participatiune.

Ca atare, motivele de apel  legate de aportul  la capitalul social  al asocierii in participatiune, in sensul ca nu poate fi asimilat cu o creanta  din fonduri fiscale este nefondat, deoarece  potrivit clauzelor  contractuale  asociatul -secund  s-a obligat sa suporte  costurile de personal, insa nu a procedat ca atare.

Astfel, desi apelanta contesta acest aspect  asa cum s-a aratat mai sus,  la Capitolul V  pct. i din contract, se precizeaza  expres ca are  aceasta obligatie, pe care nu si-a executat-o.

Ca atare, asociatul-prim platind salariile personalului in discutie, s-a substituit in sarcinile  asociatului-secund, care s-a imbogatit fara justa cauza, existand obligatie contractuala (Capitolul V  pct. i din contractul in participatiune) de a contribui cu un aport social constand  si in costurile de personal.

Ca atare, independent de lipsa suspendarii  contractelor de munca pe perioada detasarii  sau de lipsa detasarii insasi, este evident ca salariatii trebuiau  platiti pentru munca  efectuata, iar obligatia de plata catre asociatul- prim rezulta din insusi dispozitiile contractului  in participatiune  si nu din dispozitiile Codului muncii.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii sentintei nr. 67 din 28.01.2013 a Tribunalului Prahova, intemeiata pe dispozitiile art. 280 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea  a retinut ca, potrivit art. 280  din Codul de procedura civila  si art. 403 alin. 3  din acesta, cererea de suspendare  a executarii  vremelnice  pana la solutionarea apelului  se va putea face  fie odata cu apelul, fie deosebit  in tot cursul  instantei de apel, in cazuri urgente.

In cazul de fata, cererea respectiva  s-a facut prin completarea  cererii de apel, insa cererea de suspendare a executarii sentintei nr. 67/28.01.2013 pana la solutionarea apelului  este neintemeiata.

Astfel,  motivele de apel  formulate sunt nefondate, iar celelalte motive invocate in cadrul cererii de suspendare privitoare la lipsa semnaturilor pe statele de plata, la existenta a doua facturi in aceeasi luna si la concluziile  raportului de expertiza  efectuat in alta cauza sunt neintemeiate,  cat timp, parata nu a solicitat  la fond sau in apel in conditiile  art. 295(2) Cod pr. civila proba cu expertiza, care sa verifice  documentele in discutie.

 

(Judecator Rodica Dubosaru)