Neagravarea situatiei partii in calea de atac formulata de unitatea de parchet in favoarea sa.

 

Cod proc.penala, art. 418

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 981 din 16 octombrie 2014.

 

Prin Decizia penala nr. 981 din 16 octombrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, in temeiul art.421 pct.1 lit.b) Cod procedura penala a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria R. impotriva sentintei penale nr.47/20.02.2014 pronuntata de Judecatoria R.

Pentru a dispune astfel, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 47 din data de 20 februarie 2014 pronunatata de Judecatoria R. a fost schimbata incadrarea juridica a faptei de furt in sensul retinerii dispozitiilor articolului 41 alineatul 2 din Codul penal (vechi).

In baza art. 228 alineatul 1 - 229 alineatul 1 lit. b) si d) din Codul Penal nou (corespondent articolul 208 alineatul 1 - 209 alineatul 1 literele g) si i) din Codul Penal vechi) cu aplicarea articolului 5 din Codul Penal, raportat la articolul 41 alin. 2 din Codul Penal vechi si art. 33 litera a) din Codul Penal vechi cu aplicarea art. 99 si urm. din Codul Penal vechi, coroborat cu articolele 71 alin. 1 – 64 alin. 1 litera a) teza a II-a si lit. b) din Codul Penal vechi a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 1 an inchisoare (parti vatamate D. F., G. M., C. I., C.I., P. T, S.C. B. IFN S.R.L., S.C. P. I. IFN S.R.L., S.C. B. N. C. S.R.L.,  S.C. G. T.AMV S.R.L., P. C., Z. M. A., B. N., C.E., M.P., N. C., C. N., A. V. si T.N. T.).

In temeiul art. 224 alin. 1 (corespondent 192 alin. 1 din Codul Penal vechi) cu aplicarea art. 5 din Codul Penal nou, articolul 33 lit. a) din Codul Penal vechi, art. 99 si urm. din Codul Penal vechi, cu art. 71 alin. 1 – 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b din Codul Penal vechi, acelasi inculpat a fost condamnat la 3 luni inchisoare.

Conform art. 34 alin. 1 litera b) din Codul Penal vechi s-au contopit pedepsele stabilite si s-a aplicat inculpatului D.M., pedeapsa cea mai grea, anume 1 an inchisoare.

Potrivit art. 88 din Codul Penal (corespondent articolul 72 din Codul Penal nou) s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada arestului preventiv incepand cu 11.10.2011 (mandatul de arestare preventiva numarul 23/11.10.2011) pana la data de 19.02.2013, data punerii in libertate. S-a constatat executata pedeapsa.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut pe baza actelor si lucrarilor cauzei, urmatoarele:

Prin Decizia penala nr. 445/26.03.2013 Curtea de Apel Ploiesti a trimis spre rejudecare cauza inregistrata sub nr. 1531/284/2011/18.04.2013 privind pe inculpatul D. M., trimis in judecata prin rechizitoriul nr.102/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Racari pentru infractiunile prevazute si pedepsite de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g) si i) Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 si 99 si urm. Cod penal

In fapt, s-a retinut in actul de acuzare ca la data de 12 ianuarie 2011, numitul C. I. a sesizat lucratorii de politie cu privire la faptul ca in noaptea de 11/12.01.2011, D. M. a patruns prin efractie in locuinta sa din comuna P., sat R., in scopul de a sustrage diverse bunuri, iar in momentul in care l-a depistat in interiorul imobilului, invinuitul a fugit de la fata locului in scopul de a-si asigura scaparea.

La termenul din 22.03.2012, in temeiul art. 34 lit. d) Cod Penal, s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 1751/284/2011 (rechizitoriul nr. 678/P/2011 din data de 25.05.2011), nr. 1968/284/2011 (rechizitoriul nr. 297/P/2011 din 14.06.2011) si nr. 3747/284/2011 (rechizitoriul nr. 1853/P/2011 din data de 23.11.2011), la dosarul nr. 1531/284/2011.

S-a retinut ca prin rechizitoriul nr. 678/P/2011 din data de 25 mai 2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Racari inregistrat pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 1751/284/2011 din data de 27.05.2011 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului minor D. M., cercetat in stare de arest preventiv pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazut de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) si i) Cod Penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod Penal.

Totodata, prin rechizitoriul nr. 297/P/2011 din 14.06.2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Racari inregistrat pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 1968/284/2011 din data de 17.06.2011 a fost dispusa trimiterea in judecata a inculpatului minor D. M. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e) g) si i) Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal si art. 99 si urmatoarele Cod Penal si art. 192 alin. 2 Cod Penal cu aplic. art. 99 si urmatoarele Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Prin rechizitoriul nr. 1853/P/2011 din data de 23.11.2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Racari inregistrat pe rolul Judecatorie Racari sub nr. 3747/284/2011 din data de 24.11.2011 a fost dispusa trimiterea in judecata a inculpatului minor D. M. zis „B”, cercetat in stare de arest preventiv pentru savarsirea a trei infractiuni de furt calificat prevazut de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) si i) Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

In urma analizei actelor si lucrarilor cauzei instanta de fond a retinut, in esenta, ca faptele, astfel cum au fost retinute prin actele de sesizare au fost comise de inculpatul minor, in modalitatile aratate, cu forma de vinovatie ceruta de lege, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia in baza dispozitiilor legale anterior aratate.

Totodata, s-a dedus din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive.

In rejudecarea cauzei, potrivit dispozitiilor instantei de recurs, in sedinta publica de la termenul din 06.02.2014 a fost pusa in discutie schimbarea incadrarii juridice conform art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a motivat ca fata de imprejurarea ca toate faptele ce au fost retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in integralitatea lor in baza aceleiasi hotarari infractionale intr-o perioada de timp scurta, din locuinte situate pe raza localitatii P. si prin modalitati similare de comitere, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice si au fost retinute disp. art. 41 Cod penal, privind comiterea infractiunii continuate.

A mai retinut instanta de fond ca inculpatul D.M. era minor la data savarsirii tuturor faptelor retinute in sarcina sa, fiind comise in cursul anului 2011 iar el a implinit varsta de 18 ani la 10 martie 2012, dar in considerarea stricta a situatiei sale personale, fara a se imbina dispozitiile unei legi cu ale celeilalte ci in stabilirea stricta a faptei si a fixarii pedepsei, s-a facut aplicarea disp. art. 5 din Codul Penal, pentru faptele de furt, identificandu-se aceasta ca fiind cea prevazuta de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b si d, unde pedepsele sunt de la 1 la 5 ani (fata de 3-15 ani).

S-a recurs insa la institutia prevazuta de capitolul IV din vechiul cod penal, pluralitatea de infractiuni, anume art. 41 alin.2 considerata a-i fi mai favorabila inculpatului si la institutia minoritatii din acelasi vechi cod penal, art. 99 si urm., considerandu-se de instanta de fond ca astfel se creeaza inculpatului o situatie mai favorabila, acesta fiind in prezent arestat in alta cauza, privind tot faptele de furt.

Asadar, pe de o parte, s-a apreciat regimul sanctionator mai bland, iar pe de alta parte, s-au aplicat separat institutiile pluralitatii de infractiuni, individualizarii pedepsei, neexistand in acest caz interdictia crearii unei a treia legi.

Si in privinta faptei de violare de domiciliu s-a facut aplicarea legii penale mai favorabile ca fiind art. 224 din noul Cod Penal (unde pedeapsa este de la 3 luni la 2 ani sau amenda) fata de art. 192 alin.1 din vechiul cod, unde pedeapsa este de inchisoare de la 6 luni la 4 ani, deci strict raportarea fiind facuta la regimul sanctionator iar celelalte considerente raman ca in privinta consideratiilor facute pentru faptele de furt.

S-au retinut si disp. art.33 lit. a) din vechiul Cod penal pentru ca exista concursul de infractiuni intre fapta de furt si violarea de domiciliu.

Conform art. 34 alin.1 lit. b) au fost contopite pedepsele si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.

Totodata, s-a facut aplicarea prevederilor art.71 alin.1 – 64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.

Potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada arestului preventiv, anume incepand cu data de 11.10.2011. astfel, este in discutie mandatul de arestare nr.23/11.10.2011 emis de catre Judecatoria Racari.

S-a constatat apoi ca fiind executata pedeapsa de catre inculpat.

Impotriva sentintei penale nr. 47 din data de 20 februarie 2014 pronuntata de Judecatoria R., in termen legal a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria R. care a criticat solutia primei instante de nelegalitate si netemeinicie.

S-a sustinut ca desi prima instanta a avut in vedere disp. art. 5 Cod penal, a hotarat in mod gresit condamnarea inculpatului (minor la data savarsirii faptei) la pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare.

Analizand comparativ dispozitiile Codului penal din 1968 si cele ale Noului Cod penal s-a sustinut ca potrivit acestuia din urma ( art. 114-115 si urm.), inculpatului minor D.M. nu i se mai pot aplica pedepse de catre instanta de judecata, ci doar masuri educative.

Totodata, s-a sustinut ca este gresita si incadrarea juridica a faptei, in mod corect ar fi trebuit retinut art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

In raport de dispozitiile cuprinse in noul Cod penal, s-a solicitat admiterea apelului,desfiintarea sentintei atacate si in rejudecare, aplicarea unei masuri educative intr-un centru de detentie, cu referire la art. 125 alin. 2 Cod penal, art. 134 Cod penal si totodata, avand in vedere ca potrivit art. 127 Cod penal, in cazul masurilor educative privative de libertate, disp. art. 71-73 se aplica in mod corespunzator, solicita deducerea perioadei arestarii de la 20 noiembrie 2011 la 19 februarie 2013.

In urma examinarii sentintei primei instante in raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat in cauza si a dispozitiilor legale incidente, precum si din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria R. este nefondat si a dispus respingerea, retinand urmatoarele:

Din examinarea actelor si lucrarilor cauzei rezulta ca prin sentinta penala nr. 236 din 26 noiembrie 2012 pronuntata de Judecatoria Racari, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 an si 3 luni inchisoare, in regim privativ de libertate, pentru savarsirea, in concurs real, a mai multor infractiuni de furt calificat, dintre care unele in forma continuata si violare de domiciliu, pentru care a fost cercetat si trimis in judecata prin rechizitoriile nr. 102/P/2011 din 6 mai 2011, nr. 678/P/2011 din 25 mai 20911, nr. 297/P/2011 din 14 iunie 2011 si respectiv nr. 1853/P/2011 din 23 noiembrie 2011, toate emise de Parchetul de pe langa Judecatoria Racari.

Aceasta hotarare a fost casata de Curtea de Apel Ploiesti prin decizia penala nr. 445/26 martie 2013 prin admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Racari, ocazie cu care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca urmare reunirii prin conexare a celor patru cauze se impunea analizarea tuturor faptelor in integralitatea lor constatandu-se ca au fost comise in baza aceleiasi hotarari infractionale, intr-o perioada relativ scurta de timp, din imobile ale aceleiasi localitati si prin modalitati de comitere similare, ceea ce impunea schimbarea corespunzatoare a incadrarii juridice in art. 41 alin. 2 Cod penal, dupa punerea in discutia partilor, aspecte care insa au fost ignorate de prima instanta.

Prin aceeasi decizie, recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

In urma rejudecarii, a fost pronuntata sentinta penala nr. 47 din 20 februarie 2014 prin care a fost schimbata incadrarea juridica a faptei de furt calificat prin retinerea dispozitiilor cuprinse in art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 si s-a dispus condamnarea inculpatului D. M. in temeiul disp. art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b) si d) Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 33 lit. 1 Cod penal anterior si art. 99 si urm. Cod penal anterior, la pedeapsa de 1 an inchisoare si la 3 luni inchisoare in baza disp. art. 224 alin. 1 cu aplic. art. 5 Cod penal, art. 99 si urm Cod penal anterior.

Potrivit disp. art. 34 alin. 1 Cod penal anterior au fost contopite pedepsele stabilite si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an inchisoare.

Conform art. 88 Cod penal anterior s-a dedus din pedeapsa perioada arestarii preventive cu incepere de la 11 octombrie 2011, potrivit mandatului de arestare preventiva nr. 23/11 octombrie 2011 pana la data de 19 februarie 2013, data punerii in libertate si s-a constatat executata pedeapsa.

Prin apelul formulat de unitatea de parchet s-a criticat modalitatea de stabilire si aplicare a legii penale mai favorabile sustinandu-se ca potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 114 - 115 Cod penal, in vigoare de la data de 1 februarie 2014, inculpatului minor nu i se mai pot aplica pedepse ci doar masuri educative, ca si potrivit dispozitiilor codului penal din 1969, inculpatului minor i se puteau aplica masuri educative.

Intr-adevar, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 114 alin. 1 Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, in vigoare de la data de 01 februarie 2014, fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, se ia o masura educativa neprivativa de libertate.

De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, fata de minorul prevazut in alin. 1 se poate lua o masura educativa privativa de libertate daca a mai savarsit o infractiune pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata ori a carei executare a inceput inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat ori atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Masurile educative neprivative si privative de libertate sunt reglementate in art. 115 Cod penal, din categoria celor din urma facand in parte internarea intr-un centru educativ si internarea intr-un centru de detentie.

Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal reglementeaza in Capitolul IV sub titlul - Dispozitii speciale privind regimul sanctionator aplicabil minorilor - legea penala mai favorabila in situatiile expres mentionate, stabilind, de exemplu, in art. 17 ca „ in aplicarea dispozitiilor referitoare la legea penala mai favorabila intervenita in cursul procesului, o pedeapsa cu suspendarea executarii aplicabila potrivit codului penal din 1969, este considerata mai favorabila decat o masura educativa privativa de libertate prevazuta de Codul penal”.

Verificand sentinta instantei de fond, s-a constatat, sub un prim aspect, ca aceasta a fost pronuntata ulterior intrarii in vigoare a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 si ca atare, se impune stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 Cod penal care prevad ca in cazul in care de la savarsirea faptei pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea penala mai favorabila.

Pe de alta parte, s-a constatat ca la data de 6 mai 2014, instanta de contencios constitutional a pronuntat Decizia nr. 265/2014 prin care a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

In urma rejudecarii cauzei, instanta de fond, conformandu-se deciziei de casare, a dispus schimbarea incadrarii juridice a infractiunilor de furt calificat intr-o singura infractiune, in forma continuata, conform art. 41 alin. 2 Cod penal si fata de imprejurarea ca la data solutionarii ei erau in vigoare dispozitiile cuprinse in Noul Cod penal iar din perspectiva regimului sanctionator, acesta reprezinta legea penala mai favorabila, in aplicarea disp. art. 5 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului D. M. la pedepse, potrivit noii legi, dispunand, in urma contopirii, potrivit art. 34 lit.b) Cod penal din 1969, ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an inchisoare.

S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca aceasta modalitate de solutionare a cauzei contravine atat dispozitiilor cuprinse in art. 5 Cod penal, Deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale dar si Deciziei nr. 5/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept –  prin care s-a stabilit ca in aplicarea art. 5 din Codul penal, se are in vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, constatandu-se ca nu este permisa combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la conditiile de existenta si sanctionare ale infractiunii in forma continuata.

Cu toate acestea, s-a stabilit ca sentinta primei instante nu poate fi desfiintata in calea de atac a apelului declarat de unitatea de parchet, calificat ca fiind in favoarea acestuia deoarece s-a solicitat aplicarea de masuri educative in locul pedepsei cu inchisoarea, avand in vedere situatia juridica concreta a inculpatului D. M., respectiv ca
pedeapsa de 1 an inchisoare stabilita de judecatorul fondului a fost integral executata de acesta in arest preventiv pana la pronuntarea sentintei
, si ca atare, procedand in sensul solicitat, s-ar impune, in aplicarea oricareia dintre legile penale succesive, luarea unei masuri educative, ceea ce ar echivala cu o dubla sanctiune.

Dupa cum rezulta din motivarea apelului, alte critici nu au fost invocate de unitatea de parchet, desi in prezent, raportat la dispozitiile cuprinse in art. 35 alin. 1 Cod penal, nu mai sunt indeplinite cerintele unitatii legale de infractiune, fata de multitudinea subiectilor pasivi, iar pe de alta parte, savarsirea infractiunii de furt calificat prin violare de domiciliu constituie forma agravata prev. de art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal, sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani, in raport de care singura masura educativa legala ar fi fost aceea prev. de art. 114 alin. 2 lit. b) rap. la art. 115 alin. 2 lit. b) Cod penal, respectiv, internarea intr-un centru de detentie, masura care nu poate fi mai mica de 2 ani, potrivit art. 125 alin. 2 teza I din acelasi cod.

Instanta de fond nu a facut o evaluarea globala a legii penale mai favorabile iar o asemenea analiza ar fi de prisos in cadrul legal de fata intrucat indiferent de solutia la care s-ar ajunge in stabilirea legii penale mai favorabile, atata timp cat instanta de fond a optat pentru pedeapsa inchisorii iar inculpatul a executat in intregime pedeapsa stabilita pana la momentul pronuntarii sentintei, nu se mai pune problema aplicarii unei masuri educative caci altfel ar fi incalcate dispozitiile cuprinse in art. 418 alin.2 Cod proc. penala, potrivit carora instanta de apel nu poate agrava situatia partii in favoarea caruia a fost declarat apelul.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatand ca nu se impune desfiintarea sentintei, astfel cum s-a solicitat, in temeiul disp. art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, a dispus respingerea apelului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria R., ca nefondat.

 

                                                                 ( Judecator Ioana Nonea)