Hotarare care consfinteste invoiala partilor. Stingerea litigiului prin tranzactie. Interpretarea dispozitiilor art. 271-272 C. proc.civ.

 

Cod procedura civila, art. 271-272

 

Potrivit art. 271 C.proc.civ., alin. (1) partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara a fi fost citate, pentru a cere sa se dea hotarare care sa consfinteasca invoiala lor.

  Potrivit alin.(2), daca partile se infatiseaza in ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotararea sa fie data de instanta in sedinta, iar potrivit alin. (3), daca ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.      

  Art.272 din acelasi cod prevede ca invoiala va fi infatisata in scris si va alcatui dispozitivul hotararii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1421 din 16 octombrie 2012

 

Prin decizia civila nr.1421 pronuntata la data de 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de paratii PJ-P si MR-A impotriva deciziei civile nr. 19 din 18 ianuarie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimatul-reclamant M D-B si in consecinta a modificat in tot decizia si pe fond  a mentinut sentinta. A obligat pe intimatul-reclamant la 3210 lei cheltuieli de judecata - apel si recurs.

In esenta, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Judecatoria Campina, prin sentinta civila nr.914/22.03.2011, a admis  in parte actiunea completata si precizata si tot in parte cererea reconventionala completata si precizata formulata de parata si a dispus evacuarea paratilor din imobilul proprietatea reclamantului.

De asemenea, a obligat  reclamantul sa plateasca paratei P (fosta M) J-P suma de 14.385,5 lei reprezentand ½ din contravaloarea imbunatatirilor realizate de reclamant si parata la imobilul, astfel cum au fost identificate si evaluate prin expertiza RM, refacuta pentru termenul din 22.02.2011, precum si  suma  de  41,098 lei  reprezentand  contravaloarea  lucrarilor de  tencuire si  zugravire exterioara a peretelui unei camere a imobilului realizate de parata, identificate si evaluate conform aceleiasi expertize.

A stabilit un drept de retentie in favoarea paratilor asupra imobilul in litigiu pana la plata integrala a sumelor  de 14.385,5 lei si respectiv de 41,098 lei  datorate de reclamant.

Totodata, a respins ca neintemeiat capatul de cerere din actiunea completata si precizata privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta  pentru  imobil si a luat act de declaratia paratei in sensul ca a renuntat la judecata capatului de cerere din reconventionala completata si precizata privind obligarea reclamantului la plata a ½ din contravaloarea imobilului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca partile   s-au casatorit la data de 29 iunie 2002, din casatoria lor rezultand minorul RA nascut la …….si s-au despartit in fapt in luna ianuarie 2008. Ulterior prin sentinta civila nr.3542/17.11.2008 a Judecatoriei Campina, definitiva si irevocabila prin neapelare a fost desfacuta casatoria partilor iar minorul a fost incredintat spre crestere si educare mamei, care si-a reluat numele avut anterior casatoriei acela de P.

Prin sentinta civila nr.1501/16.04.2009 a Judecatoriei Campina, definitiva si irevocabila prin nerecurare s-a luat act de invoiala partilor conform tranzactiei depusa la dosar prin care acestea si-au partajat bunurile mobile achizitionate in timpul casatoriei.

Instanta a mai retinut ca anterior incheierii casatoriei reclamantul a dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.442/2001 la BNP MM, imobilul situat in comuna F de P, sat M, judet  Prahova, compus din terenul in suprafata de 75,44 mp, indiviz din intregul teren situat la aceasta adresa, impreuna cu locuinta si anexa gospodareasca situate pe acest teren, locuinta compusa din dormitor, bucatarie, hol, wc., camara si terasa, iar anexa gospodareasca compusa din 3 magazii si wc.

Cu privire la contractul mai sus mentionat, parata din prezenta cauza prin actiunea ce a facut obiectul dosarului 323/204/2009 a solicitat constatarea nulitatii acestuia, invocand faptul ca desi  imobilul mai sus amintit a fost dobandit in perioada de concubinaj a partilor, anterioara casatoriei, pretul fiind achitat partial din venituri comune si partial din sume imprumutate de la colegii de serviciu, avand astfel calitatea de codobanditoare a acestuia, la perfectarea actului notarial s-a prezentat doar concubinul sau de la acel moment, MDB semnand ca unic cumparator,  actiune ce a fost respinsa prin sentinta civila nr.798/1.03.2010 a Judecatoriei Campina, definitiva si irevocabila prin nerecurare.

Fata de cele expuse mai sus constatand ca parata P(fosta M) JP nu poseda  un titlu legal pentru imobilul mai sus mentionat, in care locuieste alaturi de paratul MRA, minor rezultat din casatoria partilor, instanta a constatat ca actiunea completata  si precizata este intemeiata in parte, ceea ce  in conformitate cu disp.art.480 si urm.cod civil  a dispus  evacuarea paratilor din imobilul proprietatea reclamantului situat in comuna FP, sat M, str. NT nr…., judet Prahova.

Avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada ca dupa despartirea in fapt a partilor, intervenita in luna ianuarie 2008, a incercat sa intre in posesia acestui imobil si ca a fost impiedicat de catre parata in acest demers, instanta a respins  ca neintemeiat capatul de cerere din actiunea completata si precizata privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pentru  imobil.

Instanta a mai retinut  ca  in timpul casatoriei partilor acestea au efectuat  la imobilul mai sus mentionat  o serie de imbunatatiri identificate si evaluate  la suma de 28.771 lei prin expertiza RM, refacuta pentru termenul din 22.02.2011.

Astfel instanta de fond a constatat ca cererea reconventionala, astfel cum a fost completata si precizata este intemeiata in parte si a fost admisa  ca atare in conformitate cu principiul restituirii imbogatirii fara justa cauza si a obligat reclamantul sa plateasca paratei P(fosta M) J-P suma de 14.385,5 lei reprezentand ½ din contravaloarea imbunatatirilor realizate de reclamant si parata la imobilul situat in comuna  FP, sat M, str. NT nr….., judet Prahova astfel cum au fost identificate si evaluate prin expertiza RM, refacuta pentru termenul din 22.02.2011.

Instanta  a mai retinut ca dupa despartirea in fapt a partilor, intervenita in ianuarie 2008, parata a continuat sa locuiasca in imobilul situat comuna  FP, sat M, str. N T nr….., judet Prahova, impreuna cu minorul rezultat din casatoria partilor iar reclamantul   nu a mai locuit efectiv in acest imobil, imprejurare recunoscuta atat de parata la interogatoriul luat de reclamant cat si de reclamant in mod implicit prin intrebarea 22 din interogatoriul luat paratei.

Instanta  a mai retinut ca dupa despartirea in fapt parata a efectuat o serie de lucrari la imobil, respectiv lucrari de tencuire si zugravire exterioara a peretelui unei camere, efectuarea acestor lucrari fiind dovedita de parata prin declaratiile martorelor CM si NS audiate la solicitarea sa, celelalte lucrari solicitate de catre parata prin cererea reconventionala ca fiind efectuate dupa despartirea in fapt, nefiind dovedite in cauza de aceasta prin probele administrate.

Aceste lucrari de tencuire si zugravire exterioara a peretelui unei camere  au fost identificate prin  expertiza RM, refacuta pentru termenul din 22.02.2011 si evaluate la suma de 41,098 lei raportat la aceeasi expertiza retinandu-se ca suprafata peretelui la care s-au facut aceste lucrari este de 2,5 mp.

Sub acest aspect instanta a retinut ca in situatia in care se restituie un imobil in natura, posesorul atat de buna cat si de rea-credinta  are dreptul sa ceara de la proprietar cheltuielile necesare, care au trebuit sa se faca pentru conservarea lucrului, intrucat si proprietarul le-ar fi facut pentru conservarea acestuia si totodata posesorul atat de buna cat si de rea-credinta are dreptul la restituirea partiala adica in masura sporului de valoare realizat de lucru la momentul restituirii, intrucat cheltuielile utile sau ameliorarile sunt acelea care nu sunt necesare dar sunt de folos caci sporesc valoarea lucrului.

Pe cale de consecinta, in baza  principiului restituirii imbogatirii fara justa cauza a obligat reclamantul sa plateasca paratei  P(fosta M) J-P  suma  de  41,098 lei   reprezentand  contravaloarea  lucrarilor  de  tencuire  si  zugravire exterioara a peretelui unei camere a imobilului situat comuna  FP, sat M, str. NT nr….., judet Prahova realizate de parata, identificate si evaluate conform  expertizei mai sus amintite.

Prima instanta a mai retinut ca atat in literatura cat si in practica judiciara s-a statuat ca dreptul de retentie reprezinta un drept real de garantie imperfect ce ofera detinatorului posibilitatea de a refuza restituirea bunului pana in momentul in care creditorul titular al acestui bun ii va achita sumele cheltuite cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea lui, dreptul de retentie conform art.1444 Cod civil fiind un mijloc de garantare a obligatiei si  exceptie de neexecutare a hotararii de evacuare pana la plata, in literatura juridica statuandu-se ca posesorul se bucura de dreptul de retentie pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile.

Astfel, instanta a stabili un drept de retentie in favoarea paratilor asupra imobilul pana la plata integrala a sumelor  de 14.385,5 lei si respectiv de 41,098 lei, mai sus mentionate,  datorate de reclamant.

In cauza, instanta a luat  act de declaratia paratei in sensul ca renunta la judecata capatului de cerere din reconventionala completata si precizata privind obligarea reclamantului la plata a ½ din contravaloarea imobilului anterior mentionat.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel reclamantul MDB, sustinand ca este nelegala si netemeinica.

Arata apelantul ca in mod gresit instanta de fond a admis in parte actiunea completata si precizata, dispunand numai evacuarea intimatilor-paratilor din imobil, fara a tine cont de  capatul de cerere din actiunea completata si precizata, privind obligarea intimate-paratei PJ-P la plata contravalorii lipsei de folosinta pentru imobil, sustinand in esenta ca a facut numeroase demersuri, necesare si suficiente pentru a intra in posesia imobilului, demersuri pe care nu au fost avute in vederea de instanta de fond la pronuntarea hotararii, tinand cont de solutia privind respingerea capatului de cerere privitor la obligarea paratei la plata lipsei de folosinta pentru imobilul ce formeaza obiectul litigiului.

Un al doilea motiv de apel a constat in faptul ca instanta de fond in mod eronat a admis in parte cererea reconventionala completata si precizata, obligandu-l la plata sumei de 14.385,50 lei reprezentand contravaloarea imbunatatirilor efectuate la imobil, precum si suma de 41,098 lei – reprezentand contravaloarea lucrarilor de tencuire si zugravire a unui perete, fara a se avea in vedere ca partile au lichidat problemele patrimoniale prin tranzactia incheiata in dosarul nr.4693/204/2208.

In ceea ce priveste pretinsele imbunatatiri efectuate de intimata-parata la imobilul ce face obiectul litigiului, dupa divortul intervenit intre parti si dupa partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, apelantul-reclamant a sustinut ca instanta de fond trebuia sa constate ca acestea au fost executate de catre intimata-parata, cu rea credinta, cu scopul de a-si crea un avantaj asupra ei. Acesta mai mentioneaza ca lucrarile nu au caracterul unor lucrari necesare si utile privind conservarea imobilului, ci sunt, niste lucrari practic inutile care afecteaza normala folosinta si utilizare a imobilului.

Un alt motiv de apel, s-a referit la gresita admitere a actiunii de catre instanta  de fond  a  cererii  intimatei-parate  de  a  stabili un drept de retentie in favoarea intimatilor-parati asupra imobilului, proprietatea acestuia situat in comuna FP, sat M, str. NT, nr., judetul Prahova, pana la plata integrala a sumelor de 14.385,50 lei si respectiv 41,098 lei, reprezentand pretinsa contributie a paratei la imbunatatirile aduse imobilului. Asa cum a aratat mai sus, apelantul-reclamant mai subliniaza inca o data faptul ca daca aceste imbunatatiri ar fi fost facute in timpul casatoriei, cu certitudine, intimata-parata ar fi solicitat pretinsele cheltuieli in cadrul procesului ce a avut ca obiect partajarea de bunuri comune.

In subsidiar, apelantul-reclamant a considerat intemeiate pretentiile paratei, conform carora in timpul casatoriei la imobilul ce face obiectul litigiului, au fost executate o serie de lucrari de imbunatatiri, dar numai acele lucrari care au fost recunoscute de acesta la interogatoriu.

Tribunalul Prahova, prin decizia civila nr.19 din 18.01.2012, a admis apelul si a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea reconventionala formulata si precizata de intimata-parata, mentinand in rest dispozitiile sentintei apelate, ca fiind legale si temeinice.

Pentru a decide astfel,  tribunalul a retinut, in esenta urmatoarele:

Temeiul juridic al cererii reclamantului-parat este reprezentat de dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, instanta avand obligatia sa verifice daca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru a o obliga pe PJP la plata de despagubiri catre MDB pentru prejudiciul produs prin lipsa de folosinta a bunului pe care acesta il detine in proprietate.

In mod cert, asa cum a retinut  si judecatorul fondului, imobilul dobandit de reclamant prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 442/2001 la BNP MM,  s-a aflat in detinerea exclusiva a intimatei-parate dupa despartirea in fapt a partilor survenita in luna ianuarie 2008.

Tribunalul a considerat ca parata-reclamanta a locuit in imobil in baza acordului, cel putin tacit, al reclamantului-parat, care nu si-a manifestat opozitia si nici nu a incercat sa intre/reintre in posesia bunului - proprietatea sa exclusiva.

Tocmai de aceea, instanta  de control judiciar nu a putut aprecia ca folosirea bunului imobil de catre intimata ar avea un caracter ilicit, aceasta respectand toate normele dreptului obiectiv, atat timp cat a avut acordul proprietarului, consimtamantul victimei constituind o cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei prejudiciabile.

Instanta  de apel a mai constatat ca reclamantul nu si-a dovedit in niciun fel sustinerile potrivit carora a facut numeroase demersuri, deplasandu-se la fostul domiciliu comun al partilor si cerandu-i intimatei sa paraseasca imobilul, dar  si sa-si ridice bunurile ce i-au fost atribuite cu prilejul partajului.

De altfel, prin intampinarea depusa de MDB in dosarul nr. 4391/204/2011 al Judecatoriei Campina, avand ca obiect obligarea sa, pe calea ordonantei presedintiale, la reconectarea locului de consum al imobilului, acesta a sustinut ca timp de 3 ani  si jumatate nu a deranjat-o cu nimic pe parata, avand la dispozitie toata casa, cu bunurile  si utilitatile din dotare.

Pe cale de consecinta, tribunalul a considerat corecta solutia adoptata de prima instanta in sensul respingerii capatului de cerere privind lipsa de folosinta pretinsa de apelantul-reclamant.

In ceea ce priveste motivul de apel  referitor la admiterea cererii reconventionale formulate de intimata-parata, instanta  de control judiciar a constatat ca prin sentinta civila nr. 1501/16.04.2009 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, irevocabila prin nerecurare, s-a luat act  si a fost consfintita invoiala partilor conform tranzactiei intervenite intre fostii soti la data de 16.04.2009.

Din cuprinsul acestei tranzactii ce a fost reluata in dispozitivul hotararii de expedient s-a constatat ca partile au declarat ca nu mai au alte bunuri de partajat, nici  alte pretentii unul impotriva celuilalt, intelegand ca prin tranzactia incheiata sa stinga litigiu ce face obiectul dosarului nr. 4693/2008.

In conditiile in care in raporturile dintre partile litigante nu a intervenit o alta hotarare judecatoreasca, prin care sa fi fost anulata, rezolvita sau revocata tranzactia pe care partile au incheiat-o in dosarul nr.4693/204/2008 al Judecatoriei Campina, avand ca obiect partaj de bunuri comune, s-a apreciat indreptatita sustinerea apelantului potrivit careia intimata-parata nu mai putea sa pretinda in cadrul prezentului proces contravaloarea imbunatatirilor pretins efectuate la imobilul din comuna FP, sat M, str.NT nr., judetul Prahova.

S-a impus precizarea ca parata-reclamanta a pretins pe calea cererii reconventionale sa fie despagubita pentru lucrarile de tencuire si zugravire exterioara a peretelui unei camere, efectuate dupa despartirea in fapt a partilor, ce au fost retinute de judecatorul fondului in mod eronat, intrucat  reprezinta simple lucrari de conservare derivate din uzura normala a bunului, ce cad in sarcina persoanei care il foloseste.

Fata de considerentele expuse, in baza art.296 cu aplicarea art.129 alin.6  si art. 271-274 c.pr.civila coroborate cu art. 998-999 si art. 1704  si urmatoarele  Cod civil, tribunalul a admis apelul si a schimbat in parte  sentinta, in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea reconventionala formulata si precizata  de intimata parata reclamanta.

Tribunalul a mai retinut ca, fata de solutia de respingere a pretentiei principale, a fost respinsa ca neintemeiata si cererea accesorie privind  dreptul de retentie asupra imobilului, atat timp cat acesta este un drept real de garantie imperfect ce nu poate fi instituit in lipsa debitului principal susceptibil de a fi garantat in aceasta modalitate.

Impotriva deciziei au declarat recurs in termen legal paratii invocand motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinand in esenta  ca in mod gresit instanta de apel, schimband in parte hotararea atacata, a respins cererea reconventionala formulata de parati, dand o interpretare gresita  tranzactiei incheiata de parti in procesul de partaj.

Au aratat in continuare recurentii ca tranzactia respectiva se refera la stingerea  litigiului ce a facut obiectul dosarului nr.4693/204/2008 si care a avut in vedere doar  bunurile mobile mentionate in  petitul actiunii.

In plus,  au sustinu recurentii, imbunatatirile efectuate de parti la  imobilul proprietatea reclamantului au fost in parte recunoscute la interogatoriul luat acestuia in fata instantei de fond, iar prin concluziile pe fond reclamantul a solicitat admiterea in parte a cererii reconventionale si nu respingerea acesteia.

Sub aspectul respingerii acordarii c/val lucrarilor de tencuire si zugravire a imobilului dar si a  respingerii dreptului  de retentie, recurentii  au sustinut ca instanta de apel a pronuntat o hotarare  gresita, fiind  vorba despre cheltuieli necesare intretinerii  imobilului, iar dreptul de retentie se naste ca o garantie a achitarii obligatiilor.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate si pe fond mentinerea sentintei.

In termen legal intimatul-reclamant a formulat  intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate in recurs, Curtea a constatat ca recursul este fondat pentru considerentele de mai jos:

In speta, prin cererea reconventionala formulata in cadrul actiunii in evacuare promovata de reclamant, parata a solicitat obligarea reclamantului la plata c/val  imbunatatirilor realizate la imobilul proprietatea acestuia, precum si la stabilirea unui drept de retentie  asupra imobilului pana la plata integrala a sumelor datorate.

Instanta fondului, analizand probatoriul administrat si incidenta dispozitiilor legale aplicabile in speta, a retinut caracterul intemeiat al cererii reconventionale si a admis-o in parte in raport cu probele cauze.

Au fost avute  in vedere atat inscrisurile depuse la dosar, cat si probatoriul testimonial, recunoasterile partiale la interogatoriul luat reclamantului precum si constatarile expertizei de specialitate.

Cenzurand hotararea pronuntata de prima instanta tribunalul, analizand cererea reconventionala formulata de parata din perspectiva disp. art.271-273  C.proc.civ., a apreciat ca intimata-parata nu  mai putea pretinde in cadrul prezentului proces c/val imbunatatirilor efectuate la imobilul proprietatea reclamantei, atata timp cat drepturile partilor rezultand din comunitatea de bunuri dobandite in timpul casatoriei  fusesera transate in mod irevocabil prin incheierea tranzactiei.

Rationamentul instantei de apel este corect cu privire la interpretarea dispozitiilor art.271-273 C.proc.civ.  insa raportarea in speta dedusa judecatii este discutabila in conditiile in care nu se analizeaza, in concret, natura pretentiilor deduse judecatii prin cererea reconventionala cu care a fost investita de parata instanta fondului.

In fapt,  asa cum rezulta din hotararea  de expedient prin care s-a confirmat tranzactia in cadrul dosarului nr. 4693/204/2008 al Judecatoriei Campina  (fila 50 dosar fond) lichidarea patrimoniului comun al sotilor MDB si MJP a vizat  bunurile mobile  achizitionate de soti in timpul casatoriei, in timp ce, pe calea cererii reconventionale formulate in cadrul actiunii in evacuare promovate de reclamant, parata a urmarit valorificarea unui drept de creanta rezultand din executarea imbunatatirilor respective la imobilul proprietatea reclamantului.

Asadar, nu poate fi primita argumentarea instantei de apel in sensul ca prin modalitatea  incheierii  tranzactiei in cadrul procesului de partaj fostii soti au inteles sa stinga  toate pretentiile legate de patrimoniul comun.

De altfel reclamantul-intimat, in fata instantei de fond la interogatoriul luat la cererea paratei  (filele 78-81 dosar fond) recunoaste partial efectuarea imbunatatirilor pretinse de parata, aspecte confirmate si de martorii audiati in cauza.

In plus, si prin „notele scrise” depuse la judecarea in fond a cauzei, ca si cu ocazia cuvantului in dezbateri  (fila 164 dosar fond) reclamantul solicita admiterea in parte a cererii reconventionale sub aspectul imbunatatirilor aduse imobilului in litigiu.

Chiar si in motivarea apelului (fila 19 dosar apel) reclamantul a solicitat schimbarea in parte a sentintei atacate iar pe fondul cauzei admiterea  in parte a cererii reconventionale, cu obligarea sa la plata catre parata-intimata numai a contravalorii   imbunatatirilor  aduse imobilului care au fost recunoscute la interogatoriu.

In acest context, Curtea a retinut ca in mod gresit instanta de control cenzurand hotararea  atacata a respins ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de parata, motiv pentru care admitand recursul a modificat decizia si pe fond a mentinut  ca legala si temeinica sentinta pronuntata de  Judecatoria  Campina.

 

(Judecator  Constanta Stefan)