Ordonanta presedintiala exercitata de debitorul unei obligatii fiscale.Conditii de exercitare. Refuzul instantei de fond de a verifica aparenta dreptului.

 

Cod procedura civila, art. 581

O.G. nr.92/2003, art. 136 alin.(1), art. 141

 

Cata vreme, anterior executarii silite, debitorul unei obligatii fiscale are la indemana cai legale pentru a se stabili cu claritate atat suma datorata, cat si termenul de plata precum si posibilitatea de a cere si obtine, la instanta competenta, suspendarea executarii actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garantii privind accesul liber la justitie, o solicitare similara facuta pe calea dreptului comun, in cadrul procesual al dispozitiilor art.581 cod pr.civ. nu poate fi acceptata.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 675  din 23 martie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamantul D. C. a chemat in judecata pe parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala, sa se dispuna suspendarea executarii silite pornita in baza notificarii nr. 30234/27.12.2010 emisa de parata pentru plata sumei de 3460 lei.

In  motivarea cererii  reclamantul a  aratat ca sunt indeplinite prevederile art. 581 din Codul de procedura civila, intrucat prin notificarea cu numarul de mai sus a fost avertizat ca va fi executat silit de agentia parata pentru suma de 3460 lei, executare ce i-ar putea crea o paguba iminenta, impunandu-se a se lua masuri grabnice, in contextul in care in baza a doua actiuni de drept comun in dosarele nr. 249/120/2011 si  nr. 250/120/2011 a solicitat a se constata ca neintemeiate pretentiile  paratei si a formulat separat contestatie la executare.

S-au atasat  inscrisuri la cererea de chemare in judecata.

Prin intampinarea  formulata parata a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat si a solicitat respingerea cererii ca atare fata de dosarele nr. 3661/120/2010, nr. 4690/120/2010 si nr. 2803/120/2010 avand aceleasi parti, obiect si aceeasi cauza.

Pe fond parata a sustinut ca reclamantul, pentru aceeasi perioada de timp nu poate detine si calitatea de asigurat obligatoriu prin efectele contractului individual de munca (ca urmare a reintegrarii la angajator) potrivit art. 19 lit. a din Legea nr. 76/2002, pentru care a primit drepturi salariale si de beneficiar al indemnizatiei de somaj primite in baza prevederilor art. 16 lit.a coroborat cu art.5 pct.4 lit.c din Legea nr.76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

Parata a administrat proba cu inscrisuri.  

Prin sentinta tribunalul a  respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocat de parata, iar pe fond  a  respins cererea formulata de reclamant.

Pronuntandu-se asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, instanta de fond  a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere faptul ca in prezenta cauza s-a solicitat suspendarea executarii silite pe calea ordonantei presedintiale in temeiul art. 581 din Codul de procedura civila ca urmare a notificarii nr. 30234/27.12.2010 emisa de parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca in timp ce in dosarul nr. 3661/120/2010  invocat de parata ca avand acelasi obiect, parti si cauza s-a solicitat suspendarea executarii in temeiul prevederilor O.G. nr.92/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, ceea ce presupune o alta cauza juridica iar  in dosarul nr. 4690/120/2010 s-a solicitat pe cale de ordonanta presedintiala suspendarea executarii silite a unor decizii(nr.5183/23.06.2010 si 14156/15.06.2010) emise de Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Dambovita pana la solutionarea in mod irevocabil a dosarelor 3661/120/2010 si respectiv 2803/120/2010 aflate pe rolul Tribunalului Dambovita si care au ca obiect anularea deciziilor mentionate, iar nu a notificarii 30234/27.12.2010 ce face obiectul cauzei de fata.

In ce priveste autoritatea de lucru judecat invocata fata de dosarul nr. 2803/120/2010 s-a retinut ca obiectul actiunii il constituie contestarea raspunsului nr. 14156/15.06.2010 al paratei, nefiind indeplinite cumulativ cerintele art.1201 cod civil.

Pe  fondul  cauzei tribunalul a  retinut  ca nu s-au facut dovezi cu privire la punerea in executare silita a deciziei nr. 5183/23.06.2010, decizie contestata in dosarul nr. 2803/120/2010, aflat in recurs la Curtea de Apel Ploiesti astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 581 din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, potrivit art. 172 alin. 2 din Codul de procedura fiscala „dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile”.  

Impotriva sentintei, in  termen legal a formulat recurs reclamantul  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Reiterand sustinerile din cererea de ordonanta presedintiala, recurentul-reclamant a sustinut ca  prevederile   art. 581  Cod procedura civila,  privind  dreptul  si  scopul  unei  ordonante presedintiale,  de a preveni o paguba  iminenta  creata  cu prilejul  unei  executari silite au fost gresit interpretate de instanta de fond care, respingand cererea, i-a incalcat dreptul de acces la justitie  garantat de art.21 din Constitutie cata vreme se  afla  in  posesia mai multor notificari emise de Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, care  l-a somat despre executarea  silita iminenta.

Refuzul instantei de fond de a analiza fondul dreptului sub aspectul verificarilor privind aparenta dreptului este gresit deoarece pericolul iminent al unei executari silite a fost dovedit, la fel ca si existenta unor cauze aflate pe rol care privesc fondul dreptului, asa incat se impune admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala ale carei cerinte sunt in totalitate indeplinite.

Intimata-parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca  a formulat intampinare prin care a reiterat exceptia autoritatii de lucru judecat invocata si la instanta de fond si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea, verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate de recurent, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 cod cod pr.civ.,a constata ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Sub un prim aspect, Curtea constata ca intimata-parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca  care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat prin intampinarea depusa in calea de atac, nu a exercitat recurs, asa incat dezlegarea data de prima instanta acestui mijloc de aparare, nu poata fi supusa controlului judiciar in lipsa unei critici a sentintei formulate in cadrul legal de parata.

Sub un alt aspect, in privinta criticilor aduse hotararii instantei de fond de recurentul-reclamant, Curtea constata ca acestea se refera in esenta la aplicarea gresita a legii, putand fi incadrate in cazul de modificare prevazut de art.304, pct.9 cod pr.civ., chiar daca declaratia de recurs nu indica nici un temei juridic pentru calea de atac exercitata.

Cu sustinerea ca cerintele ordonantei presedintiale sunt indeplinite in cauza, iar instanta de fond a pronuntat o sentinta netemeinica, respingand actiunea, recurentul-reclamant a invocat si incalcarea dreptului sau de acces la justitie si a cerut reformarea solutiei in sensul admiterii in fond a cererii sale.

Critica nu se justifica.

Tribunalul a dat o corecta interpretare textului de lege incident in cauza corespunzator cu situatia de fapt constand in aceea ca actul de executare contestat in cauza de fata il reprezinta notificarea nr.30234 din 27 decembrie 2010 emisa de  parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca , depusa in copie la filele 5-6 dosar fond.

Prin intermediul acestei proceduri, reglementate de dispozitiile codului de procedura fiscala, debitorul reclamant D.C. a fost instiintat despre expirarea termenului de plata a obligatiei de plata a sumei de 3460 lei si despre termenul stabilit pentru achitare, 15 ian.2011, pentru evitarea executarii silite intr-una din modalitatile prevazute de actul normativ sus-citat.

Impotriva notificarii debitorul are deschisa calea speciala a contestatiei la executare in conformitate cu art.172 din codul de procedura fiscala, asa cum a fost instiintat expres prin chiar continutul inscrisului emis de parata.

Potrivit acestui text de lege persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.

Titlul executoriu emis impotriva recurentului D. C. este decizia nr.5183 din 23 iunie 2010 depusa in copie la fila 15 dosar de fond.

Asa cum in mod corect a retinut tribunalul, in dosar nu exista nicio dovada ca acesta a fost contestat in termenul si conditiile legii, asa incat cerinta de admisibilitate a ordonantei presedintiale reglementate de art.581 si urm.cod pr.civ. referitoare la vremelnicia masurii, nu este indeplinita.

 In egala masura Curtea retine ca, la art. 136 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a prevazut ca, in cazul in care debitorii nu isi platesc de buna voie obligatiile fiscale, pentru stingerea acestora organele fiscale competente vor proceda la executarea silita, iar, potrivit art. 141 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, "executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod, de catre organele de executare [....]".

 Totodata, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, "titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata stabilit de lege sau de catre organul competent [...]".

Prin urmare, executarea silita este o etapa procedurala ulterioara stabilirii obligatiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanta fiscala), act administrativ fiscal impotriva caruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestatie in temeiul art. 205 din Codul de procedura fiscala.

Mai mult, in temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, "instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate[...]", ceea ce presupune ca executarea silita nu mai poate avea loc.

Asadar, acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanta confera garantii suficiente in sensul efectivitatii dreptului de acces la justitie, inclusiv posibilitatea suspendarii oricarei executari pornite in cadrul acestei proceduri, cu conditia ca debitorul sa-si exercite efectiv dreptul instituit de legiuitor in favoarea sa.

 Cu toate acestea in temeiul dispozitiilor art. 126 alin. 2 din Constitutie, legiuitorul are deplina si exclusiva competenta de reglementare prin lege norme de procedura speciale, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare dispozitiilor art. 21 din legea fundamentala.

Cata vreme, anterior executarii silite, debitorul unei obligatii fiscale are la indemana cai legale pentru a se stabili cu claritate atat suma datorata, cat si termenul de plata precum si posibilitatea de a cere si obtine, la instanta competenta, suspendarea executarii actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garantii privind accesul liber la justitie, o solicitare similara facuta pe calea dreptului comun, in cadrul procesual al dispozitiilor art.581 cod pr.civ. nu poate fi acceptata, asa incat in mod legal si temeinic, instanta de fond a respins cererea de ordonanta presedintiala a reclamantului.

 

 (Judecator Simona  Buzoianu)