Repunerea in termenul de recurs   

 

In sensul art. 103 alin.3 Cod pr.civila, imprejurarea mai presus de vointa partii trebuie sa fie una obiectiva, asimilabila fortei majore, care nu putea fi prevazuta si nici depasita de catre recurenta.

Greseala recurentei de a formula contestatie in anulare si nu recurs,  nu poate fi invocata ca o imprejurare mai presus de vointa ei ce a impiedicat-o sa formuleze in termen recurs.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

 Decizia civila nr. 74 din 1 februarie 2011.

 

Prin decizia civila nr. 74 din data de 1 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca neintemeiata, cererea de repunere in termenul de declarare a recursului, formulata de parata, respingand recursul ca tardiv formulat, retinand urmatoarele:

Potrivit art. 301 Cod pr.civila, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii. Totodata, art. 103 alin.1 Cod pr.civila, prevede ca neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei.

Prin urmare, partea care nu a savarsit un act de procedura in termenul legal imperativ, trebuie sa faca dovada ca a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei, care s-a produs inainte de implinirea termenului.

In sensul art. 103 alin.3 Cod pr.civila, imprejurarea mai presus de vointa partii trebuie sa fie una obiectiva, asimilabila fortei majore, care nu putea fi prevazuta si nici depasita de catre recurenta.

Imprejurarea invocata de recurenta in sensul ca a fost impiedicata sa exercite calea de atac datorita calificarii pe care Tribunalul Prahova a dat-o cererii sale, respectiv contestatie in anulare si nu recurs, asa cum a precizat la termenul din data de 4 noiembrie 2010, nu poate fi retinuta de Curte ca fiind de natura sa impiedice partea, mai presus de vointa ei, sa exercite calea de atac a recursului in termenul prevazut de lege.

Avand  in  vedere  ca  nimeni  nu poate invoca necunoasterea legii, greseala recurentei de a formula contestatie in anulare si nu recurs,  nu poate fi invocata ca o imprejurare mai presus de vointa ei ce a impiedicat-o sa formuleze in termen recursul.

Aceasta cu atat mai mult cu cat cererea de contestatie in anulare a fost formulata chiar de aparatorul societatii, deci de o persoana cu pregatire juridica, fiind invocate expres dispozitiile art. 317 alin.1 Cod pr.civila, text de lege ce reglementeaza calea de atac a contestatiei in anulare.

Pe de alta parte, asa cum s-a aratat mai sus, imprejurarea mai presus de vointa partii trebuia sa se produca inainte de implinirea termenului de recurs, ceea ce nu s-a intamplat in cauza, termenul pentru depunerea recursului expirand la data de 5 mai 2010, iar cererea precizatoare a contestatiei in anulare a fost formulata mult mai tarziu, respectiv la 04.11.2010.

 

 

(Judecator Violeta Stanciu)