Suspendarea judecatii cauzei atunci când desfasurarea judecatii este impiedicata din vina reclamantului prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii.  

Index tematic: Cod procedura civila

 

Legislatie relevanta: Art. 242 alin.1 Cod proc.civ.

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit art. 242 alin.1 Cod proc.civ., „când constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata, aratând in incheierea care anume obligatii nu au fost respectate.

Acest caz de suspendare facultativa a judecatii reprezinta o sanctiune procedurala care intervine in cazul culpei retinute a reclamantului pentru neindeplinirea unor obligatii stabilite in cursul judecatii.

Având in vedere ca solutia dispusa in cauza,  era favorabila recurentei reclamante (Ordonanta de clasare din data de 27.10.2017), obligatia stabilita in sarcina sa, de a face dovada formularii plângerii impotriva acestei ordonante, este nelegala, instanta facând in mod gresit aplicarea art. 242 Cod proc.civ.   

Mai mult, lipsa unei atare dovezi la dosar nu poate prin ea insasi sa constituie o impiedicare a desfasurarii normale a procesului, in conditiile in care instanta

putea solicita relatii de la pârâta, singura care ar fi avut interes sa formuleze o plângere impotriva solutiei de clasare.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr. 274 din data de 12 martie 2019

   

 
Prin incheierea din  19 martie 2018, de Tribunalul B. – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal,
a dispus in temeiul art. 242 alin. 1 C.p.civ. suspendarea judecarii cauzei privind pe reclamanta XX, in contradictoriu cu pârâta ANAF-Directia Generala Regionala a Finantelor Publice G. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., având ca obiect contestatie act administrativ fiscal, având in vedere ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei in sensul de a depune la dosar dovada formularii plângerii impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017 emisa in dosarul penal nr. …/P/2015 de Parchetul de pe lânga Judecatoria B..

Pentru a pronunta aceasta incheiere, tribunalul a retinut faptul ca prin incheierea de sedinta din data de 07.03.2017, reclamanta, a invederat ca s-a formulat plângere impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017 si a aratat ca va face dovezi in acest sens, motiv pentru care instanta a pus in vedere reclamantei, prin aparatorul ales, sa depuna la dosar dovada formularii plângerii impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017. Cu toate acestea, la acest termen de judecata, reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor.

In drept, potrivit art. 242 alin. 1 C.p.civ. „Când constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata, aratând in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate.”

Fata de aceste considerente, apreciind ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantei, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, mai precis prin nedepunerea la dosar a dovezii formularii plângerii impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017 emisa in dosarul penal nr. …/P/2015 de Parchetul de pe lânga Judecatoria B., tribunalul, in temeiul art. 242 alin. 1 C.p.civ., va suspenda judecarea cauzei privind pe reclamanta XX, in contradictoriu cu pârâta ANAF-Directia Generala Regionala a Finantelor Publice G. prin Administratia Judeteana A Finantelor Publice B., având ca obiect contestatie act administrativ fiscal.

Impotriva acestei  incheieri a declarat recurs reclamanta XX
, intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 cod procedura civila, solicitând admiterea recursului, urmând ca prin decizia ce se va pronunta sa se dispuna reluarea judecatii cauzei.

In motivarea recursului, recurenta a sustinut faptul ca prin incheierea recurata, instanta de fond dispus in temeiul art. 242 alin.l Cod procedura civila,  suspendarea judecatii cauzei având in vedere ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei in sensul de a depune la dosar dovada formularii plângerii impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017 emisa in dosarul penal nr. …/P/2015 de Parchetul de pe lânga Judecatoria B..

Invederat recurenta faptul ca la termenul de judecata din data de 19.02.2017 instanta de judecata i-a pus in vedere sa precizeze daca a formulat plângere fata de Ordonanta de clasare din data de 27.10.2017.

Totodata a precizat faptul ca cererea instantei este mai mult decât ilegala si neintemeiata deoarece prin Ordonanta mai sus mentionata s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea ANAF cu privire la savârsirea de catre faptuitoarea XX a unei infractiuni de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale si bunuri din patrimoniu in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscal sau vamale fapta prevazuta si pedepsita de art. 4 alineatul unic din Legea nr. 241/2005 intrucât fapta cercetata in modalitatea sa concreta de comitere nu este prevazuta de legea penala.

In aceste conditii, având in vedere ca solutia dispusa in cauza era favorabila si reflecta realitatea neavând niciun motiv sa depuna plângere impotriva acestei solutii de clasare chiar daca Ordonanta din 27.10.2017 prevede acest drept al formularii plângerii in termen de 20 de zile de la comunicare si drept urmare cererea instantei de fond este ilegala si neintemeiata.

In procedura de verificare si regularizare a cererii, sub incidenta dispozitiilor art.200 din Codul de procedura civila, intimata-pârâta D.G.R.F.P. G. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., a formulat intâmpinare
in temeiul prevederilor  art.205 din Codul de procedura civila,  prin care a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului formulat impotriva incheierii din 19.03.2018 pronuntata de Tribunalul B., in dosarul nr. 1190/114/2016.

Sub acest aspect sustine intimata ca in cauza, prin incheierea recurata din data de 19.03.2018, s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul, dispozitiilor art. 242 alin. 1 Cod procedura civila pentru neindeplinirea de catre recurenta a obligatiilor stabilite de prima instanta in sarcina sa.

Cazul particular de suspendare facultativa a judecatii, reglementat prin dispozitia legala sus mentionata, constituie o sanctiune procedurala, instituind conditia culpei reclamantului pentru neindeplinirea unor obligatii. stabilite in sarcina sa, in cursul judecatii.

A precizat intimata ca potrivit art. 416 alin. 1 Cod procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de retractare se perima de drept chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din motive imputabile partii, timp de 6 luni, iar potrivit art. 416 alin. 2 Cod procedura civila, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta.

A invederat intimata ca ultimul act de procedura efectuat in acest dosar il constituie incheierea de sedinta din data de 19.03.2018, ce a fost comunicata partilor, iar institutiei i-a fost comunicata la data de 05.04.2018 sub numarul yyy.

Ca atare, a sustinut ca de la data de 19.03.2018, pâna la data repunerii pe rol a cauzei, au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendarii cauzei, iar in dosar nu s-a mai efectuat niciun alt act de procedura si nici vreo alta cerere de repunere pe rol.

De asemenea, a aratat intimata ca prin citatia inregistrata la sediul sau sub nr. …/29.11.2018, a fost solicitata sa-si exprime punctul de vedere asupra perimarii cererii, iar calea de atac a recursului impotriva incheierii de suspendare conform jurisprudentei constante, trebuie exercitata pâna la momentul intervenitii perimarii, adica inlauntrul termenului de 6 luni stabilit si de instanta prin incheierea recurata, or in speta recursul a fost inregistrat la data de 14.12.2018 conform informatiilor de pe portalul instantelor de judecata.

In concluzie,  a solicitat sa se constate ca recursul promovat in speta este tardiv, motiv pentru care solicita a fi respins ca atare.

In ceea ce priveste sustinerea intimatei cu privire la exceptia tardivitatii recursului si exceptiei perimarii, instanta s-a pronuntat in practicaua prezentei decizii.

Examinând incheierea recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 488 noul Cod de procedura civila, Curtea retine ca recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaza
:

In prealabil instanta constata ca motivul de nelegalitate invocat se circumscrie ipotezei prev. de art. 488 pct.5 Cod proc.civ.                                                                                  

Prin incheierea recurata, instanta de fond dispus in temeiul art. 242 alin.l Cod procedura civila,  suspendarea judecatii cauzei având in vedere ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei in sensul de a depune la dosar dovada formularii plângerii impotriva Ordonantei de clasare din data de 27.10.2017 emisa in dosarul penal nr. xxxxx de Parchetul de pe lânga Judecatoria B..

 La termenul de judecata din data de 19.02.2017 instanta de judecata i-a pus in vedere sa precizeze daca a formulat plângere fata de Ordonanta de clasare din data de 27.10.2017.

Ordonanta mai sus mentionata s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea ANAF cu privire la savârsirea de catre faptuitoarea xxx a unei infractiuni de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale si bunuri din patrimoniu in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscal sau vamale fapta prevazuta si pedepsita de art. 4 alineatul unic din Legea nr. 241/2005 intrucât fapta cercetata in modalitatea sa concreta de comitere nu este prevazuta de legea penala.

Potrivit art. 242 alin.1 Cod proc.civ., „când constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata, aratând in incheierea care anume obligatii nu au fost respectate.

Acest caz de suspendare facultativa a judecatii reprezinta o sanctiune procedurala care intervine in cazul culpei retinute a reclamantului pentru neindeplinirea unor obligatii stabilite in cursul judecatii.

Având in vedere ca solutia dispusa in cauza era favorabila recurentei reclamante, obligatia stabilita in sarcina sa, de a face dovada formularii plângerii, este nelegala, instanta facând in mod gresit aplicarea art. 242 Cod proc.civ.   Mai mult, lipsa unei atare dovezi la dosar nu poate prin ea insasi sa constituie o impiedicare a desfasurarii normale a procesului, in conditiile in care instanta putea solicita relatii de la pârâta, singura care ar fi avut interes sa formuleze o plângere impotriva solutiei de clasare.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, in baza art. 496 alin.2, raportata la art. 488 pct. 5 cod proc.civ., Curtea a admis recursul, a casat incheierea recurata si a trimis cauza aceleiasi instante de fond, spre continuarea judecatii.

 

Autorul sintezei,

         Judecator Cristiana Dana Enache

 

 

 

 

Plângerea prealabila. Momentul de la care curge termenul de formulare a plângerii prealabile.

Formularea unei petitii prin care se solicita verificari cu privire la executarea unei constructii. Momentul luarii la cunostinta de emiterea autorizatiei de construire.

 

Index tematic: Contencios administrativ

 

Legislatie relevanta: 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 „este indreptatit sa introduca plângere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabila, in cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce in termen de 30 de zile din momentul in care persoana vatamata a luat cunostinta, pe orice cale de continutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabila se poate formula si peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunostinta, pe orice cale de continutul acestuia”.

Momentul de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile este acela al comunicarii de catre institutia publica a informatiile despre actul administrativ pretins vatamator. Solicitarea adresata institutiei publice emitente a actului administrativ, prin care se critica emiterea autorizatiei de construire poate fi calificata ca fiind o plângere prealabila, formulata in termenul legal, reglementat de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004. Faptul ca solicitarea nu a fost intitulata formal plângere, nu poate conduce la concluzia ca procedura prealabila nu a fost declansata. De altfel, intimata pârâta putea solicita informatii suplimentare pentru a putea califica cererea formulata.

Art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 prevede ca prin plângerea prealabila petitionarul trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare revocarea, in tot sau in parte, a actului administrativ considerat vatamator, dar acest text nu trebuie interpretat literal, ci in corelatie cu art. 2 alin. 1 lit. j din aceeasi lege, care defineste plângerea prealabila ca fiind „cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual, in sensul revocarii sau modificari acestuia”, prin urmare procedura prealabila este indeplinita daca reclamantul a solicitat reanalizarea actului emis sau a aratat ca este lezat de acesta.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr. 541 din data de 15 aprilie 2019

 

Potrivit art. 488 pct.8 cod proc.civ., casarea unei hotarâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotarârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

In cauza, recurentul reclamant invoca in esenta interpretarea gresita a art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 „este indreptatit sa introduca plângere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabila, in cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce in termen de 30 de zile din momentul in care persoana vatamata a luat cunostinta, pe orice cale de continutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabila se poate formula si peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunostinta, pe orice cale de continutul acestuia”.

Instanta de fond a retinut ca recurentul reclamant a avut cunostinta de continutul actelor contestate inca din martie 2018, insa nu a facut dovada ca a urmat procedura prealabila.

Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, recurentul a formulat o petitie inregistrata la Consiliul Judetean P. sub nr. xxxx, prin care solicita verificari cu privire la constructia care se executa de catre intimatul XX. De asemenea, acesta a solicitat clarificari si Ministerului Dezvoltarii regionale si Administratiei Publice, dar si Inspectoratului de stat in Constructii. Asa cum rezulta din dosar, prin adresa nr. xxxx din 05.04.2018, Consiliul Judetean P. i-a comunicat petentului informatii despre autorizatia de construire nr. xxxxx .(fila 58 dosar fond)

De asemenea, la solicitarea adresata si MDRAP i-a comunicat petentului informatii privind autorizatia de construire, insa din inscrisurile atasate nu rezulta momentul la care acest raspuns a ajuns la cunostinta recurentului-reclamant.

Fata de aceste aspecte, Curtea retine ca momentul la care reclamantul recurent a luat cunostinta de continutul autorizatiei de construire este data de 05.04.2018, termenul de formulare a plângerii prealabile incepând sa curga de la aceasta data.

In data de 23.04.2018 la Primaria Comunei Y s-a inregistrat solicitarea recurentului-reclamant, din continutul careia rezulta ca recurentul reclamant este nemultumit de emiterea autorizatiei de construire nr. xxxxxx

Curtea constata ca solicitarea mai sus mentionata poate fi calificata ca fiind o plângere prealabila, formulata in termenul legal, reglementat de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004. Faptul ca solicitarea nu a fost intitulata formal plângere, nu poate conduce la concluzia ca procedura prealabila nu a fost declansata. De altfel, intimata pârâta putea solicita informatii suplimentare pentru a putea califica cererea formulata.

Art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 prevede ca prin plângerea prealabila petitionarul trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare revocarea, in tot sau in parte, a actului administrativ considerat vatamator, dar acest text nu trebuie interpretat literal, ci in corelatie cu art. 2 alin. 1 lit. j din aceeasi lege, care defineste plângerea prealabila ca fiind „cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual, in sensul revocarii sau modificari acestuia”, prin urmare procedura prealabila este indeplinita daca reclamantul a solicitat reanalizarea actului emis sau a aratat ca este lezat de acesta.

In concluzie, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii pentru neefectuarea procedurii prealabile.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, Cod proc.civ., in baza art. 496 alin. 2 Cod proc.civ. si art. 498 alin. 2  Curtea a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre continuarea judecatii pe fondul cauzei.

 

Autorul sintezei,

         Judecator Cristiana Dana Enache