PLATA DREPTURILOR SALARIALE. RESPECTAREA PRINCIPIULUI DISPONIBILITATII. CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTA INTRE SECTIILE ACELEIASI INSTANTE.

 

 

 

Actiunea având ca obiect plata drepturilor salariale pentru activitatea prestata de catre reclamant in calitate de director executiv al SC RTM SRL, intemeiata de acesta in drept pe dispozitiile art.10 si art.16 din Codul muncii, constituie un conflict de munca
,
 in sensul dispozitiilor art.231 din Codul muncii, indiferent de imprejurarea inexistentei unui contract individual de munca incheiat in forma scrisa.

 

 
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a Civila, de Contencios

Administrativ si Fiscal – sentinta definitiva nr.50CC /27.05.2016, dosar nr.335/42/2016

 

 

 

Codul de procedura civila

Codul muncii

 

    Prin cererea inregistrata sub nr. 109/114/2016* pe rolul Tribunalului Buzau - Sectia I Civila - complet specializat litigii de munca,
reclamantul A.H.S. a chemat in judecata pe pârâta SC RTM Buzau SRL, solicitând instantei obligarea pârâtei la plata sumei de 336.000 1ei, cu titlu de drepturi salariale precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii
, reclamantul a aratat ca in luna iunie 2013 a fost desemnat ca administrator al societatii pârâte pe o perioada nelimitata si fara a fi remunerat. Precizeaza ca a condus efectiv activitatea societatii, a facut angajari, a controlat  activitatea salariatilor, a efectuat plati, având promisiunea ca va fi angajat ca director executiv.

Desi a desfasurat atât activitatea de administrator cât si cea de director executiv, cele doua calitati presupunând atributiuni diferite, nu a fost remunerat pentru munca desfasurata ca director executiv, solicitând in consecinta sa fie platit corespunzator.

Prin incheierea din 21.01.2016
, prima instanta investita a admis exceptia de necompetenta functionala invocata din oficiu si a transpus cauza spre competenta solutionare Sectiei a II-a Civila de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Buzau.

Pentru a hotari astfel, instanta a apreciat ca reclamantul nu indeplineste calitatea de salariat in baza unui contract individual de munca legal incheiat, astfel incât cererea acestuia nu poate fi analizata in raport de dispozitiile Codului muncii, date fiind atributiile exercitate de petent in cadrul unei societati comerciale.

Cauza a fost astfel inregistrata sub nr. 109/114/2016* pe rolul Tribunalului Buzau -Sectia a II-a Civila de contencios administrativ si fiscal
, iar instanta analizând actele si lucrarile dosarului a retinut ca  actiunea formulata si prin raspunsul la intâmpinare reclamantul A.H.S. a aratat ca intr-adevar a avut calitatea de administrator al SC RTM Buzau SRL, exercitându-si in perioada iunie 2013 - octombrie 2015 atributiile ce ii reveneau in aceasta calitate.

Acesta a sustinut de asemenea ca in aceeasi perioada a desfasurat si activitate in calitate de director executiv, ceea ce presupune atributiuni diferite si chiar daca nu a fost incheiat un contract de munca in forma scrisa, aceste activitati au presupus raporturi de munca intre reclamant si societate, solicitând in consecinta a fi remunerat in mod corespunzator pentru aceasta activitate.

Prin incheierea din 13.04.2016
, având in vedere precizarile reclamantului, Tribunalul a constatat ca actiunea formulata nu este intemeiata pe dispozitiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, petentul sustinând in mod constant ca nu solicita obligarea pârâtei la plata unor drepturi rezultând din calitatea sa de administrator al societatii, ci la plata unor drepturi rezultând din activitatile desfasurate in calitate de director executiv.

Astfel instantei specializate in solutionarea litigiilor de munca ii revine competenta de a stabili daca intre reclamant si pârâta s-au desfasurat raporturi de munca chiar si in lipsa unui contract de munca in forma scrisa, daca reclamantul a desfasurat, conform pregatirii sale si in temeiul unei conventii initiale, activitati pentru care urmeaza a fi remunerat corespunzator precum si valoarea acestei retributii.

Asa fiind,  instanta a constatat  ca,  competenta functionala de solutionare a cererii revine Sectiei I-Civila din cadrul Tribunalului Buzau si a dispus  trimiterea dosarului sectiei initial investita - complet specializat litigii de munca, constatând  totodata  ivit  conflictul  negativ de competenta.

             
La Curtea de Apel Ploiesti, dosarul a fost inregistrat sub nr.335/42/2016.

 Examinând prezentul conflict negativ de competenta, Curtea a constatat urmatoarele :

  Obiectul prezentei cereri introductive consta in obligarea pârâtei la plata sumei de 336.000 1ei, cu titlu de drepturi salariale, pentru activitatea prestata de catre reclamant in calitate de director executiv al SC RTM SRL .

  In acest sens, Curtea a retinut ca reclamantul a precizat expressis verbis in cadrul cererii introductive faptul ca „
pentru calitatea de administrator nu am solicitat  sa fiu remunerat,
dar pentru munca de director executiv
desfasurata, ce presupune un raport de munca intre mine si societate, chiar daca nu a fost incheiat contract scris,
solicit sa fiu platit corespunzator
”.

Totodata, Curtea a constatat ca
cererea introductiva a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.10, art.16 din Codul muncii
.

Curtea a considerat ca limitele de sesizare (parti, obiect, cauza) sunt stabilite de catre reclamant, iar
instanta de judecata este tinuta de acestea
,
potrivit principiului disponibilitatii in procesul civil
, consacrat expres de dispozitiile art.9 din Codul de procedura civila.

Raportat la aceste considerente, Curtea a apreciat ca  
prezentul litigiu constituie un conflict de munca,
in sensul dispozitiilor art.231 din Codul muncii, - concluzie ce nu poate fi infirmata de imprejurarea ca  reclamantul nu a avut un contract individual de munca incheiat in forma scrisa -, litigiu a carei competenta de solutionare apartine, potrivit dispozitiilor art.35 al.2 din Legea nr.304/2004 si art.269 din Codul muncii, precum si imprejurarii ca reclamantul are domiciliul in municipiul Buzau, Sectiei I Civila a Tribunalului Buzau – Completele specializate de litigii de munca.

De asemenea, Curtea a retinut si faptul ca opinia in sens contrar – respectiv ca este competenta sa solutioneze prezentul litigiu Sectia a II-a Civila , de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Buzau – se fundamenteaza pe imprejurari ce exced vointei titularului actului de sesizare, respectiv pe activitatea de administrator desfasurata de reclamant in cadrul societatii pârâte si pe dispozitiile Legii nr.31/1990, care astfel nu pot fi avute in vedere.

            Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 135 alin. 1 si 4, art. 136 alin. 1, si 2 din Codul de procedura civila, in solutionarea conflictului negativ de competenta intervenit intre Sectia I Civila a Tribunalului Buzau si  Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Buzau, Curtea a stabilit competenta de solutionare  a cauzei in favoarea Sectiei I Civila a Tribunalului Buzau
.

 

(Judecator

Ionel Stanescu )