Verificarea unei creante constatate printr-un titlu executoriu. Admisibilitate

Judecatorul-sindic a apreciat ca o creanta constatata printr-un titlu executoriu nu poate fi verificata, invocand dispozitiile art. 586. Cu toate acestea, Curtea a apreciat ca in mod nelegal judecatorul-sindic a aplicat dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata, fara a fi interpretate in intregime dispozitiile cuprinse in art. 586 din legea sus-mentionata Si aceasta avandu-se in vedere inclusiv prevederile alin. (4), care precizeaza in mod expres faptul ca "toate creantele prezentate pentru a fi admise Si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile Si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori".

Drept urmare, in situatia in care debitorul ajuns in faliment contesta creanta creditorului sau, judecatorul-sindic este obligat sa faca o verificare atat asupra caracterului cert Si exigibil al creantei, cat Si asupra temeiniciei ei. Chiar daca un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca netemeinic Si nelegal decat in ipoteza in care hotararea este atacata, judecatorul-sindic nu poate ignora motivele invocate in contestatie cu atat mai mult cu cat acestea imbraca forma unei adevarate contestatii la executare. Aceasta cu atat mai mult cu cat sunt invocate neregularitati procedurale ale hotararii in sensul ca titlul executoriu nu a fost comunicat nicicand debitoarei pentru a putea fi atacat in conditiile legii, toata procedura fiind indeplinita prin publicitate. Pe fond, debitoarea contesta insaSi creanta debitoarei, demonstrand ca intre obligatiile reciproce ale celor doua societati a operat compensarea legala.

(Curtea de Apel Cluj - Decizia nr. 374 din 8 martie 2005)

Curtea a retinut ca, prin Sentinta civila nr. 1972 din 11.10.2004, pronuntata de judecatorul-sindic in Dosarul nr. 1458/2004 al Tribunalului MaramureS, s-a respins contestatia la creanta, formulata de debitoarea SC "K." SRL Baia Mare, prin administrator K.A., in contradictoriu cu SC "S." SRL Baia Mare, lichidator al SC "D." SRL Baia Mare.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul-sindic a retinut ca, prin contestatia la creanta, debitoarea SC "K." SRL Baia Mare, prin administrator K.A., a solicitat scoaterea de pe tabloul creantelor

a creantei SC "D." SRL Baia Mare in faliment, reprezentata prin lichidator SC "S." SRL Baia Mare, insa aceasta contestatie este inadmisibila, intrucat creanta creditoarei SC "D." SRL Baia Mare rezulta Si a fost cuprinsa in tabelul creantelor in temeiul Sentintei civile nr. 139 din 14.02.2000 a Tribunalului MaramureS, ramasa definitiva prin neapelare, iar aceasta creanta nu este supusa verificarii, fiind constatata printr-un titlu executoriu, incidente fiind in cauza dispozitiile art. 58

⁶

din Legea nr. 64/1995, modificata. Pe de alta parte, nu poate opera nici compensarea creantelor reciproce, deoarece declaratia de creanta a debitoarei SC "K." SRL Baia Mare a fost formulata tardiv, ea nefiind cuprinsa in tabel, intre timp pronuntandu-se incheierea judecatorului-sindic prin care s-a dispus inchiderea procedurii de faliment a debitoarei SC "D." SRL Baia Mare.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs debitoarea SC "K." SRL Baia Mare, solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii atacate Si trimiterea cauzei spre rejudecare judecatorului-sindic. In esenta, s-a aratat ca hotararea pronuntata este netemeinica Si nelegala, fiind incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 8 Si 9 din Codul de procedura civila.

Astfel, in mod nelegal judecatorul-sindic a apreciat ca creanta detinuta de SC "D." SRL, impotriva careia recurenta a formulat contestatie, nu este supusa verificarii, fiind constatata printr-un titlu executoriu, deoarece trebuie aplicate dispozitiile art. 58

⁶

alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicata, in sensul verificarii in mod obligatoriu de catre judecatorul-sindic a caracterului cert Si exigibil al creantei, precum Si a temeiniciei ei. De asemenea, prin contestatia formulata a fost contestata insaSi creanta SC "D." SRL, deoarece, intre obligatiile reciproce ale celor doua societati, a operat compensarea legala inca din anul 1998. De aceea, in mod greSit s-a apreciat de catre prima instanta ca, fiind vorba de un titlu executoriu, institutia compensarii nu opereaza pentru simplul motiv ca creanta SC "D." SRL nu este supusa verificarii. Aceasta deoarece, prin contestatia formulata, s-a invocat o compensare legala Si nu una judiciara, pe care trebuia sa o pronunte judecatorul.

Analizand recursul formulat, sub toate aspectele, aSa cum impun dispozitiile art. 304

¹

din Codul de procedura civila Si indeosebi prin prisma motivelor invocate, avand la baza actele Si probele administrate in cauza, precum Si dispozitiile legale incidente in speta, Curtea a constatat ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Judecatorul-sindic, prin hotararea pronuntata, a apreciat creanta SC "D." SRL, impotriva careia recurenta a formulat contestatie, ca nu este supusa verificarii, dat fiind faptul ca aceasta este constatata printr-un titlu executoriu. Astfel, se invoca de catre judecatorul-sindic dispozitiile art. 58

⁶

din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare.

Cu toate acestea, Curtea a apreciat ca in mod nelegal judecatorul-sindic a aplicat dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata, fara a fi interpretate in intregime dispozitiile cuprinse in art. 58

⁶

din legea sus-mentionata Si aceasta avandu-se in vedere inclusiv prevederile alin. (4), care precizeaza in mod expres faptul ca "toate creantele prezentate pentru a fi admise Si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile Si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori".

Drept urmare, in situatia in care debitorul ajuns in faliment contesta creanta creditorului sau, judecatorul-sindic este obligat sa faca o verificare atat asupra caracterului cert Si exigibil al creantei, cat Si asupra temeiniciei ei. Chiar daca un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca netemeinic Si nelegal decat in ipoteza in care hotararea este atacata, judecatorul-sindic nu poate ignora motivele invocate in contestatie cu atat mai mult cu cat acestea imbraca forma unei adevarate contestatii la executare. Aceasta cu atat mai mult cu cat sunt invocate neregularitati procedurale ale hotararii in sensul ca titlul executoriu nu a fost comunicat nicicand debitoarei pentru a putea fi atacat in conditiile legii, toata procedura fiind indeplinita prin publicitate.

Or, prin contestatia formulata de recurenta, dar mai cu seama prin prisma precizarilor depuse la termenul din 11.10.2004, aceasta a contestat insaSi creanta SC "D." SRL, aratand, in fapt Si in drept, prin motivele invocate, ca intre obligatiile reciproce ale celor doua societati a operat compensarea legala inca din anul 1998. De aceea, Curtea a apreciat ca in mod greSit prima instanta a retinut ca, in speta, fiind vorba de un titlu executoriu, institutia compensarii nu poate opera pentru simplul motiv ca creanta SC "D." SRL nu este supusa verificarii. Se poate remarca ca prin contestatia formulata nu s-a invocat compensarea judiciara pe care trebuia sa o pronunte judecatorul-sindic, ci o compensare legala, instituita de prevederile art. 1144 din Codul civil, care opereaza de plin drept. Potrivit dispozitiilor acestui text legal, cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata Si din acest motiv nu poate fi apreciata creanta SC "D." SRL ca fiind certa, lichida Si exigibila.

In concluzie, compensarea datoriilor baneSti certe, lichide Si exigibile existente concomitent intre societatea comerciala falita, ca debitoare in procedura falimentului, reglementata de Legea nr. 64/1995, republicata, pe de o parte, Si debitorii acesteia, care sunt Si creditori ai falitei, pe de alta parte, opereaza prin efectul legii (art. 1144 din Codul civil) Si nu poate fi nici aprobata, nici refuzata de judecatorul-sindic sub nici un motiv prevazut de Codul civil.

Fata de considerentele mai sus expuse, intrucat hotararea pronuntata de judecatorul-sindic este nelegala, fiind prezente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 8 Si 9 din Codul de procedura civila, in temeiul dispozitiilor art. 312 din Codul de procedura civila, Curtea a casat hotararea pronuntata de acesta, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare judecatorului-sindic al tribunalului.