Ucidere din culpa Daune morale, recunoasterea invinuirii, irelevanta opozitiei persoanei vatamate - partii civile

Cuprins pe materii: Drept penal, drept procesual penal.

Indice alfabetic: actiune civila, daune morale, circumstante atenuante.

Temei de drept: art. 77 lit. c Cod penal , art. 374 -375 Cod procedura penala

Curtea de Apel Iasi, Sectia penala, Sentinta penala nr. 69/14.07.2017

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului A. pentru savarsirea infractiunilor de „conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substante si ucidere din culpa prev. de 336 alin. 1 si art. 192 alin. 1, 2, 3, C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 si 2 C.pen..

S-a retinut in sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare ca la data de 22.03.2017 a condus pe drumurile publice din municipiul Iasi un autovehicul avand o imbibatie alcoolica peste limita legala si a provocat un accident de circulatie ce a cauzat decesul numitilor V.L. si V.A. S-a imputat inculpatului incalcarea dispozitiilor art. 35 din OUG nr. 195 /2002 privind circulatia pe drumurile publice, art. 121 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 1, art. 56 din acelasi act normativ.

Prin incheierea penala nr. 1 DLF/24.03.2017 pronuntata de Curtea de Apel Iasi - judecatorul de drepturi si libertati, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului A., pentru o durata de 30 de zile, pentru temeiurile prev. de art. 202 alin. 1, 3 si alin. 4 lit. e coroborat cu art. 223 alin. 2 C.proc.pen., retinandu-se existenta unor indicii temeinice si chiar a unor probe certe in sensul art. 202 C.proc.pen., care justifica suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. ar fi savarsit faptele grave imputate, ca masura arestarii preventive este necesara pentru inlaturarea starii de pericol pentru ordinea publica si ca aceasta masura este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse.

Masura preventiva a fost verificata si mentinuta prin incheierile judecatorului de camera preliminara din 10.04.2017, 5.05.2017 si 19 .05.2017 si de instanta de judecata prin incheierea din 14.06.2017.

Prin incheierea din Camera de Consiliu din 22 mai 2017, definitiva, prin necontestare, Curtea a constatat legalitatea sesizarii instantei prin rechizitoriul emis la 07.04.2017 in dosarul nr. 119/P/2017, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Iasi la data de 10.04.2017 sub nr. 299/45/2017, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, in dosarul penal nr. 119/P/2017 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi privind pe inculpatul A., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor „conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substante si ucidere din culpa” prev. de 336 alin. 1 si art. 192 alin. 1, 2, 3 C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.. S-a dispus inceperea judecatii cauzei privind pe inculpatul A., avocat in Cadrul Baroului Iasi, in prezent aflat in Penitenciarul Iasi, pentru savarsirea infractiunilor de „conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substante si ucidere din culpa” prev. de 336 alin. 1 si art. 192 alin. 1, 2, 3, C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen..

La primul termen de judecata, cu procedura legal indeplinita, ulterior citirii in extras de catre grefierul de sedinta in baza art. 374 C.proc.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata, instanta l-a intrebat pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti, aducandu-le la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10) C.proc.pen. In urma raspunsului

afirmativ al inculpatului A. si a cererii exprese a acestuia, instanta a procedat la solutionarea cererii, in conformitate cu dispozitiile art. 375 C.proc.pen., apreciind ca cererea este fondata.

Inculpatul mentionat si aparatorul sau ales au declarat ca solicita administrarea probei cu inscrisuri si nu au cerut acordarea unui termen de judecata in acest sens.

Fata de opozitia persoanelor vatamate si a aparatorului lor fata de temeinicia cererii inculpatului de a fi judecat in procedura simplificata, instanta retine:

Conform art. 374 C.proc.pen., „(1) La primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita si cauza se afla in stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus inceperea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia. (...)

(4) In cazurile in care actiunea penala nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata, presedintele pune in vedere inculpatului ca poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate de parti, daca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa, aducandu-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10).”

Din textele de lege mentionate rezulta ca inculpatul poate solicita instantei folosirea procedurii simplificate la primul termen de judecata cu procedura de citare legal indeplinita si inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, scopul procedurii fiind evitarea unui proces indelungat si a cheltuielilor pe care le-ar presupune administrarea de probe pe latura penala in cursul cercetarii judecatoresti.

Potrivit dispozitiilor legale anterior mentionate rezulta ca procedura abreviata a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii poate fi urmata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

• inculpatul sa nu fie acuzat de savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata;
• inculpatul sa fi declarat personal inainte de inceperea cercetarii judecatoresti ca recunoaste in totalitate faptele descrise in rechizitoriu;
• inculpatul sa fi solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala care au fost apreciate ca fiind legal sau loial administrate de judecatorul de camera preliminara si inscrisurilor, in circumstantiere ori cu privire la fondul acuzatiei penale sau al actiunii civile, prezentate de parti sau de persoana vatamata;
• instanta sa aprecieze ca probele administrate in cursul urmaririi penale, precum si inscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

In ipoteza in care instanta apreciaza ca este necesara administrarea de probe in conditii de oralitate, publicitate si contradictorialitate pentru stabilirea adevarului judiciar va respinge cererea de judecata in cazul recunoasterii invinuirii.

Procedura simplificata de judecata in cazul recunoasterii invinuirii nu constituie o noutate in materie procesual penala, fiind reglementata pentru prima data de dispozitiile art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedura penala - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor -, cu titlu de derogare de la dreptul comun, ce presupune solutionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecatoreasca propriu-zisa devine redundanta, intrucat in faza de urmarire penala au fost dezlegate toate aspectele legate de existenta infractiunii si de vinovatia inculpatului (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 484 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).

Analizand actualele dispozitii privind procedura abreviata de judecata, Curtea Constitutionala a retinut ca „instanta poate respinge, in baza unor criterii obiective si rezonabile, cererea formulata de inculpat, intrucat ceea ce prevaleaza este garantarea unui proces echitabil, principiu indisolubil legat de aflarea adevarului. Prin urmare, simpla recunoastere a invinuirii, chiar si integrala, nu este determinanta pentru a da eficienta unui proces echitabil, desfasurat in limitele legalitatii si impartialitatii, aceasta constituind doar o conditie procedurala, ci stabilirea vinovatiei inculpatului cu privire la faptele retinute in sarcina sa. Astfel, judecatorul nu este obligat, in absenta convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar daca acesta recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa -, sa admita cererea formulata de inculpat, ceea ce reprezinta o materializare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentala. Prin urmare, instanta are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar si in conditiile unei recunoasteri totale a faptelor retinute in sarcina sa, atunci cand nu este lamurita asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei si considera ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci trebuie sa se faca potrivit dreptului comun (a se vedea Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).

A mai retinut Curtea ca, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) si art. 377 din Codul de procedura penala, „in cursul cercetarii judecatoresti simplificate, pot fi administrate in suplimentarea probatoriului administrat in faza de urmarire penala probe cu inscrisuri. Doctrina a relevat faptul ca, daca, potrivit vechii reglementari, in procedura simplificata de judecata puteau fi administrate doar inscrisuri in circumstantiere, potrivit actualei reglementari, pot fi administrate atat inscrisuri in circumstantiere, cat si pentru solutionarea actiunilor penala si civila, prin urmare, acestea pot fi atat in favoarea, cat si in defavoarea inculpatului. De asemenea, Curtea observa ca, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedura penala, daca dupa admiterea cererii inculpatului de a fi judecat in procedura simplificata instanta constata ca pentru stabilirea incadrarii juridice este necesara administrarea altor probe, precum si daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, constata acelasi lucru, luand concluziile procurorului si ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoresti potrivit procedurii comune (Decizia nr. 107/2016 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 375 din Codul de procedura penala, in vigoare de la 27.04.2016).

Argumentele persoanelor vatamate ce tin caracterul formal al recunoasterii vinovatiei sale de catre inculpat si de exemplaritate a procesului penal nu pot fi avute in vedere la solutionarea cererii. Au sustinut persoanele vatamate ca declaratia de recunoastere a vinovatiei este incompatibila cu declaratia data de inculpat in cursul urmaririi penale din care rezulta ca el nu si-a amintit si ca nu isi aminteste cu exactitate ce s-a intamplat in momentul accidentului rutier.

Instanta retine ca dezbaterea contradictorie a cererilor si exceptiilor formulate prev. de art. 351 alin. 2 C.proc.pen. permit persoanei vatamate sa-si expuna punctul de vedere cu privire la orice cerere formulata de inculpat, dar atat timp cat nu se justifica cu argumente ce imprejurari de fapt ale cauzei nu sunt lamurite, iar instanta de judecata apreciaza ca probele administrate in cursul urmaririi penale, precum si inscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, cererea inculpatului trebuie sa fie admisa.

In termenul legal prevazut de art. 20 alin. 1 C.pen., in cauza s-au constituit parti civile V.E. si T.A.-G., in calitate de mama si, respectiv, sora a defunctului V.L., solicitand prin cerere scrisa, precizata la 23.06.2017, acordarea de despagubiri in cuantum de 20.935 de lei, reprezentand cheltuieli de inmormantare si suma de 460.000 de lei, daune morale catre partea civila V.E. si acordarea sumei de 460.000 de lei, daune morale catre partea civila T.A.-G.

Persoanele vatamate V.A.-V. si V.V., in calitate de frate si, respectiv, mama, ai defunctei V.A., au declarat ca nu se constituie parti civile in procesul penal.

De asemenea, in termen legal, in cursul urmaririi penale, s-au mai constituit parti civile in cauza unitatile publice care au acordat asistenta medicala si ajutor victimelor din prezenta cauza, dupa cum urmeaza: prin adresele nr. 13309/30.03.2017, 13307/30.03.2017, 13306/30.03.2017 si 13308/30.03.2017, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf Spiridon” Iasi s-a constituit parte civila cu suma de 39.407.189 lei (solicitand obligarea inculpatului si a partii responsabile civilmente la despagubiri), prin adresa nr. 4321/31.03.2017 Spitalul Clinic de Neurochirurgie „Prof. Dr. N. Oblu” Iasi s-a constituit parte civila cu suma de 51,57 lei, iar

prin adresa nr. 1970/28.03.2017 Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi s-a constituit parte civila cu suma de 935,8 lei.

In cursul procedurii de camera preliminara, fata de cererea formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Spiridon Iasi si de inculpatul A., s-au efectuat la 21.04.2017, toate comunicarile prev. de art. 344 alin. 2 C.proc.pen. catre asiguratorul SC „UNIQA Asigurari” S.A. caruia i s-a asigurat posibilitatea participarii depline la procedura de camera preliminara, chiar anterior aparitiei comunicatului de presa din ziua de 26 aprilie 2017, din care rezulta ca Plenul Curtii Constitutionale, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma „in termenul prevazut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedura penala este neconstitutionala. Cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Codul de procedura penala.

A fost introdus in cauza, fiindu-i acordata posibilitatea de a participa la procedura de camera preliminara si la procedura de judecata, cu toate drepturile prev. de art. 86 C.proc.pen., in calitate de parte responsabila civilmente, asiguratorul de raspundere civila obligatorie SC „UNIQA Asigurari” S.A., conform politei Seria RO/12/S5/KX NR. 005643600, cu valabilitate de la 18.10. 2016 la 17.04.2017, pentru autoturismul apartinand numitului A.E., conform deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1/HP/2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 6 aprilie 2016. In motivarea deciziei amintite, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat: „Calitatea de parte responsabila civilmente izvorand din contract: Potrivit dispozitiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si de tramvaie, ca si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, iar potrivit dispozitiilor art. 55 din acelasi act normativ, despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite. In plus, dispozitiile art. 1.270 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil instituie principiul
pacta sunt servanda
si prevad forta obligatorie a contractului valabil incheiat intre partile contractante, iar dispozitiile art. 1.280 din acelasi act normativ prevad ca un contract produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Or, dispozitiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 instituie un caz de extindere a efectelor contractului de asigurare de raspundere in beneficiul tertilor pagubiti prin accidente.

Sub acest aspect, instanta retine ca introducerea in cauza a asiguratorului se intemeiaza pe faptul ca asiguratorul raspunde pentru asigurat in conditiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 si in temeiul contractului de asigurare, astfel incat se poate retine ca intrunita cerinta art. 86 din Codul de procedura penala, anume aceea ca asiguratorului de raspundere civila obligatorie sa ii incumbe o obligatie legala si deopotriva conventionala de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune, ca urmare acesta trebuie sa participe in procesul penal in calitate de parte responsabila civilmente. Chemarea in judecata va putea fi facuta atat de reclamant - victima accidentului - parte civila in procesul penal cat si ca o chemare in garantie, de catre autorul accidentului de „aceleasi drepturi” (persoana indreptatita potrivit legii civile). Asiguratorul va avea toate drepturile garantiei si anume, aratarea titularului dreptului, limitari ale raspunderii, intinderea fractionata a indemnizatiei de asigurare beneficiul discutiunii, aratarea culpei exclusive a unei persoane etc. Asiguratul are interesul a fi prezent pentru ca hotararea sa reflecte un cuantum exact al intinderii despagubirilor, iar autorul are interesul ca hotararea sa fie opozabila societatii de asigurare. Dar titularul actiunii, tertul lezat are un drept propriu la indemnitatea de asigurare, pe care insasi legea i-l atribuie prin realizarea riscului, constituind nu o garantie procesuala juridica ci un drept la reparatiune
ex lege.

In fata instantei de judecata a fost administrata proba cu inscrisuri incuviintata, in exercitarea dreptului la aparare, inculpatului A. si in dovedirea pretentiilor civile, partilor civile V.E. si T.A.-G.

Inculpatul A. a recunoscut in totalitate pretentiile formulate de partea civila V.E., sub aspectul cererii de obligare la plata sumei de 20.935 de lei, reprezentand cheltuieli de inmormantare, solicitand instantei sa aprecieze asupra cuantumului daunelor morale solicitate.

Partea responsabila civilmente SC „UNIQA Asigurari” S.A nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat cereri.

Instanta, deliberand asupra ansamblului materialului probator administrat in faza urmarii penale si insusit de inculpatul A., precum si asupra probelor cu inscrisuri administrate in cursul judecatii, retine ca situatia de fapt stabilita prin rechizitoriu este corecta si corespunzatoare probelor administrate:

Inculpatul A., avocat in Baroul Iasi, este posesor al permisului de conducere categoria B 4 din anul 2008 si la data faptelor detinea autoturismul Toyota Corolla (proprietar fiind A.E. - tatal inculpatului).

In seara zilei de 22.03.2017, in jurul orei 19.00, inculpatul A. s-a deplasat cu autoturismul susmentionat la un restaurant situat in municipiul Iasi, pe Soseaua Bucium fiind insotit de prietena sa, C.D. si de sotii T.G. si T.E..

In incinta restaurantului, in intervalul orar 19,30 - 23,00, inculpatul A. a petrecut impreuna cu alte persoane, sarbatorind ziua de nastere a martorului T.G., ocazie cu care a consumat bauturi alcoolice (5 - 6 pahare cu vin in amestec cu apa minerala conform declaratiei inculpatului).

In jurul orei 23, , aflat intr-o stare vadita de ebrietate, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului sau, aflat in parcarea restaurantului, fiind insotit de martorul C.D. care a ocupat locul din dreapta fata si l-a condus pe soseaua Bucium cu intentia de a se deplasa spre domiciliu (cartierul P. din municipiul Iasi).

In jurul orei 23 , autoturismul condus de inculpat a coborat cu viteza pasajul rutier Bucium spre intersectia Granit (intersectia bulevardului Socola spre strada Bucium), pe banda a doua de circulatie si, fara a schita vreun gest de franare, a izbit din spate autoturismul Toyota Auris ce tocmai plecase de la semafor, pe aceeasi banda de circulatie si in aceeasi directie de mers (dinspre „Granit” spre „Podul Ros”).

In urma impactului deosebit de violent, autoturismul Toyota Auris a fost proiectat pe sensul opus de mers unde a intrat in coliziune cu autoturismul echipat taxi, marca Dacia Logan,, condus dinspre Podu Ros catre Soseaua Bucium de catre numitul G.P.

Dupa impactul devastator, autoturismul Toyota Corolla si-a continuat deplasarea desi suferise avarii frontale, ca urmare a vitezei ridicate avute inainte de impact si s-a oprit in trunchiul unui arbore aflat pe marginea partii carosabile, pe sensul opus de circulatie, la o distanta de aproximativ 190,60 metri de locul accidentului.

In urma accidentului, a rezultat decesul instantaneu al numitului V.D.-L., conducator al autoturismului Toyota Auris, decesul ulterior (la data de 30.03.2017) al numitei V.A., pasager pe locul din dreapta fata a aceluiasi autoturism si vatamarea corporala a numitilor G.P. (sofer taximetrist) C.D. (pasager dreapta fata a autoturismului Toyota Corolla, precum si a inculpatului A..

La data de 22.03.2017, la ora 23,

²⁶

, lucratorii de politie din cadrul Politiei Municipiului Iasi - Biroul Rutier au fost sesizati prin intermediul Dispeceratului pentru Apeluri de Urgenta 112 cu privire la faptul ca la intersectia bulevardului Socola cu strada Bucium s-a produs un accident rutier soldat cu victime omenesti.

Echipa operativa s-a deplasat la fata locului si in prezenta martorilor oculari N.M. si V.A. au identificat principalele elemente aflate la locul producerii accidentului rutier, au constatat ca autoturismul Toyota Corolla se afla oprit intr-un copac, pe contrasens fata de directia sa de deplasare, la o distanta de 190,60 metri fata de locul impactului cu autoturismul Toyota Auris) 171,10 metri fata de marcajul pietonal si 19,50 metri de la marcaj pana la placuta de inmatriculare a autoturismului Toyota Auris, cazuta in momentul impactului violent dintre cele doua autoturisme).

Totodata, la fata locului au fost identificate doua urme imprimate pe partea carosabila in lungime de 151,20 metri respectiv 149,40 metri ca urmare a impregnarii uleiului si lichidului de racire in pneurile autoturismului Toyota Corolla.

In timpul cercetarii la fata locului au fost efectuate si fotografii judiciare ale autoturismelor implicate in accidentul de circulatie si in fotografia nr. 50 este surprinsa plansa de bord a autoturismului Toyota Corolla, iar acul vitezometrului este blocat la viteza de 155 km/h.

Toate aceste elemente demonstreaza viteza deosebit de ridicata a autoturismului condus de inculpat, impactul violent cu autoturismul Toyota Auris si consecintele tragice ale accidentului rutier, soldat cu decesul a doua persoane si vatamarea corporala a trei persoane.

Ulterior producerii accidentului, organele de politie au verificat starea tehnica a autoturismului Toyota Corolla condus de inculpatul A. si au constatat ca sistemul de directie, sistemul de franare si sistemul de rulare sunt functionale.

In cuprinsul procesului verbal de cercetare a locului accidentului, s-a consemnat de asemenea ca personalul medical sosit la fata locului a scos din autoturismul marca Toyota Corolla, pentru ingrijiri medicale pe inculpatul A. de la volanul autoturismului si pe numita C.D., de pe locul dreapta fata.

De la fata locului au fost transportate la Spitalul Sf. Spiridon victimele accidentului V.A., G.P., C.D. si inculpatul A., celui din urma fiindu-i recoltate doua probe de sange, la interval de o ora, in vederea stabilirii alcoolemiei.

Din cuprinsul buletinului de analiza toxicologica nr. 277/A din 23.03.2017 intocmit de IML Iasi rezulta ca inculpatul A. prezenta in sange o alcoolemie de 1,95 g
%%
la ora 00, si de 1,85 g % la ora 1,

³⁰

.

In vederea stabilirii valorii alcoolemiei la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice si al producerii accidentului mortal de circulatie, s-a dispus prin ordonanta efectuarea unei expertize medico-legale.

Prin adresa nr. 14367 din 3.04.2017 I.M.L. Iasi a inaintat raportul de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei din cuprinsul caruia rezulta ca la momentul conducerii autoturismului si producerii accidentului de circulatie, inculpatul A. ar fi putut avea o alcoolemie de cca 2,05 g %.

In cursul urmaririi penale, au fost examinate victimele accidentului de circulatie provocat de inculpatul A. sub aspectul leziunilor suferite si al mecanismului de producere.

Din cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr. 12488 din 31.03.2017 intocmit de IML Iasi rezulta ca moartea numitului V.D.-L. a fost violenta; s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecinta hematomului subdural, transsectiunii de artera bazilara, hemoragiei subarahnoidiene difuze si ventriculara produse in cadrul unui politraumatism cu:

• traumatism cranio-cerebral acut inchis cu fractura de baza de craniu;
• traumatism toraco-abdominal (multiple fractiuni costale bilaterale, contuzie pulmonara, rupturi hepatice);
• traumatism membru superior drept (fractura humerus cu deplasare).

Aspectul si topografia leziunilor pledeaza pentru posibilitatea producerii lor in cadrul unui accident rutier.

Examenul toxicologic efectuat pe esantioane recoltate de la victima au evidentiat ca numitul V.D.-L. nu consumase bauturi alcoolice (alcoolemie si alcoolurie 0,00 g %).

Din cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr. 12542 din 3.04.2017 intocmit de I.M.L. Iasi, rezulta ca moartea numitei V.A. a fost violenta, s-a produs la data de 30.03.2017 si s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinta hematomului subdural bilateral, contuziei cerebrale si de trunchi cerebral, hemoragiei subarahnoidiene difuza, produse in cadrul unui politraumatism cu:

• traumatism cranio-cerebral acut deschis;
• traumatism toraco-abdominal (hemotorax drept, contuzie pulmonara bilaterala, contuzie pericardica, hematom perineal drept, contuzie renala dreapta, hematom retroperitoneal bilateral);
• traumatism de bazin (hematom vezica urinara, fractura ischio-pubian stang).

Aspectul si topografia leziunilor pledeaza pentru producerea lor in cadrul unui

accident rutier, iar intre leziunile constatate la examenul necroptic exista un raport direct de cauzalitate.

Numitul G.P. a suferit, conform certificatului medico legal nr. 14144 din data de 24.03.2017 emis de I.M.L. Iasi, leziuni precum hematom epicranian, echimoze si excoriatii ce s-au putut produce prin lovire de parti dure din interiorul unui autoturism in cadrul unui accident rutier din data de 22.03.2017 si necesita 3 - 4 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

La data de 23.03.2017, persoana vatamata G.P. a formulat plangere penala prealabila cu privire la savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 196 alin. 1 si 4 C.pen., iar la data de 27.03.2017 si-a retras plangerea prin declaratia autentificata notarial - incheierea nr. 753/2017.

Actele medicale intocmite de reprezentantii Spitalelor „Sf Spiridon” si „prof Dr. N. Oblu” Iasi au demonstrat ca, in urma accidentului rutier au mai suferit leziuni usoare inculpatul A. dar si prietena sa C.D., insa aceasta nu a formulat plangere penala prealabila.

In vederea stabilirii identitatii persoanei care a condus autovehiculul Toyota Corolla si a imprejurarilor in care s-a produs accidentul mortal de circulatie, au fost obtinute si vizualizate inregistrarile video surprinse de camerele de supraveghere ale restaurantului din parcarea caruia a plecat autovehiculul ce a generat accidentul, precum si de camerele de supraveghere ale Primariei municipiului Iasi si ale Politiei Locale Iasi.

Astfel, din examinarea inregistrarilor video si a fotografiilor judiciare prin care au fost fixate momentele relevante conducerii autoturismului surprinse de camera de supraveghere a restaurantului, s-au constatat urmatoarele:

Inregistrarea video pusa la dispozitie are raza de actiune pe curtea interioara a localului catre soseaua Bucium: Potrivit orei ce apare pe inregistrarea video, la ora 23.18

⁵²

se observa ca din restaurant iese o persoana de sex feminin, (C.D.) cu parul lung, blond si jacheta de culoare maro. Aceasta este urmata de un barbat, (inculpatul A.) slabut, cu geaca tip jacheta de culoare cu albastra, acestia oprindu-se la cativa metri circa 2-3 metri, fata de restaurant.

Din curte iese un autoturism marca Dacia Logan, echipat taxi.

De la ora 23:19 si pana la ora 23:19 , cele doua persoane se deplaseaza catre centru parcarii avand mersul leganat.

Timp de 16 secunde la ora 23:19

²²

si pana la ora 23:19

^38,

cele doua persoane stau nemiscate, dupa care se indreapta catre un autoturism de culoare gri, a treilea autoturism pe partea stanga, catre iesire.

Cei doi fac cativa pasi leganandu-se catre autoturism, apoi persoana de sex feminin cauta ceva in geanta de umar, dupa care la ora 23:19

⁵⁵

, se aseaza pe capota autoturismului de culoare gri.

Barbatul se muta in partea stanga a femeii si se observa cu luminile de semnalizare a autoturismului clipesc de mai multe ori, semn ca cineva descuie din telecomanda autoturismul, cei doi parand a avea o discutie.

La ora 23:20

⁵⁰

, persoana de sex feminin se ridica de pe capota autoturismului, barbatul se indreapta catre portiera din partea stanga fata a autovehiculului si femeia catre portiera din dreapta fata.

La ora 23:21

⁰⁰

, cei doi urca in autoturism, 23:21

¹⁰

se aprind farurile autoturismului care se pune in miscare si la ora 23:21 autoturismul iese din raza de vizualizare a camerei.

Din mersul celor doi in curtea restaurantului, se poate deduce clar ca cei doi se aflau sub influenta alcoolului.

Urmare a vizualizarii inregistrarilor video realizate de camerele de supraveghere din intersectia Granit apartinand Politiei Locale Iasi, au rezultat urmatoarele:

Potrivit orei de pe inregistrarea video, la ora 23.22

²⁷

se observa pe strada Bucium, pe sensul de circulatie catre Podul Ros, doua autoturisme oprite inaintea marcajului pietonal, de la intersectia cu strada Bucium, oprite pe banda doi si trei.

La ora 23:22 - 23:22 se observa ca de pe pasajul auto Bucium, circula cu viteza

destul de mare un al treilea autoturism, care se apropie de autoturismul oprit in dreptul marcajului pietonal, pe sensul de circulatie catre Podul Ros.

La ora 23:22

^{34 si}

23:22

³⁵

are loc impactul dintre autoturismul care circula dinspre pasajul Bucium Toyota Corolla - de culoare gri si autoturismul Toyota Auris de culoare alba oprit inaintea marcajului pietonal si care ca urmare a impactului are o miscare de rotatie invers acelor de ceas.

La ora 23:22 are loc impactul dintre autoturismul de culoare alba si autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi, aflat pe sensul opus, respectiv pe sensul de circulatie Podul Ros catre Bucium.

La ora 23:28

¹¹

, camera se roteste la dreapta catre centrul intersectiei si se observa in centrul intersectiei, pe sensul de circulatie catre pasarela auto Bucium (Podul Ros catre sat Paun), autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi si o autospeciala a politiei locale Iasi.

La ora 23:28 si 23:29

^,

camera de supraveghere surprinde autoturismul de culoare alba Toyota Auris, langa care se observa mai multe persoane ce incearca sa acorde ingrijiri persoanelor din interiorul autoturismului.

Inregistrarea video ce apartine Primariei Municipiului Iasi - Directia Generala Tehnica si Investitii - Serviciul de Management al Traficului a surprins accidentul rutier in modul urmator:

La ora 23.23

¹⁴

se observa pe strada Bucium, pe sensul de circulatie catre Podul Ros, trei autoturisme care circula pe banda doi si trei.

La ora 23:23

²³

, doua din cele trei autoturisme mentionate mai sus se opresc inaintea marcajului pietonal, de la intersectia cu strada Bucium, oprite pe banda doi si trei.

La ora 23:23

³²

dupa ce camera de supraveghere face o rotatie catre stanga, vizualizand sensul de circulatie catre Podul Ros, surprinde doua autoturisme, unul de culoare alba (Toyota Auris) pe axul strazii si banda trei ce prezinta avarii la partea din spate, iar pe banda doi un autoturism de culoare gri Toyota Corolla), ambele autoturisme circuland catre Podul Ros, dupa intersectia cu strada Bucium.

Autoturismul de culoare alba se roteste la 180

⁰

de doua ori si se opreste la ora 23:23

³⁶

, cu fata catre pasarela auto Bucium.

Autovehiculul de culoare gri Toyota Corolla, circula catre Podul Ros si iese din raza de vizualizare a camerei de supraveghere montata pe stalpul de iluminat public stradal, din dreptul cladirii „Granit”.

Se constata ca aceasta camera de supraveghere are o miscare de rotatie, posibil datorata de un senzor de miscare ori de un anumit program.

La ora 23:23

⁴²

, camera se roteste la dreapta catre centrul intersectiei si se observa in centrul intersectiei, pe sensul de circulatie catre pasarela auto Bucium (Podul Ros catre sat Paun), autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi.

13

La ora 23:25 , camera de supraveghere surprinde la portiera dreapta spate a taxiului o persoana de sex feminin.

58

La ora 23:25 , camera de supraveghere se roteste catre stanga si se mareste imaginea pe autoturismul de culoare alba, langa care se observa mai multe persoane ce incearca sa acorde ingrijiri persoanelor din interiorul autoturismului.

Inregistrarile video susmentionate demonstreaza fara putinta de tagada ca in seara zilei de 22.03.2017 inculpatul A., aflat intr-o stare vadita de ebrietate a condus cu o viteza uluitoare autoturismul pe strazile municipiului Iasi si a provocat un accident de circulatie soldat cu decesul a doua persoane, vatamarea corporala a trei persoane si avarierea a trei autoturisme.

Din procesul verbal de cercetare a locului accidentului rezulta ca in urma verificarilor initiale efectuate de catre lucratorii Politiei Rutiere Iasi s-a constatat ca numitul V.L. avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule insa verificarile efectuate de catre procuror in cursul urmaririi penale au demonstrat ca persoana susmentionata avea la momentul accidentului dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Curtea retine ca probatoriul administrat in cursul urmaririi penale lamureste pe deplin toate imprejurarile de fapt ale cauzei, iar situatia de fapt retinuta in cuprinsul actului de sesizare este corespunzatoare adevarului faptic si celui judiciar.

Din probele cu inscrisuri administrate in cauza rezulta ca inculpatul A., in varsta de 27 de ani, avocat in Baroul Iasi, este posesor al permisului de conducere categoria B de circa 9 ani, avand o bogata experienta in conducerea autoturismelor pe drumurile publice. In ultimul an, a efectuat numeroase deplasari pe drumurile publice, sustinute de ordinele de deplasare depuse la dosar in vederea participarii la dezbateri in diverselor cauze aflate pe rolul instantelor de judecata din zona Moldovei si nu numai. Coroborand aspectele consemnate in cazierul sau rutier cu procesele-verbale de contraventie depuse la dosarul cauzei de catre inculpat, instanta retine ca desi inculpatul nu a fost niciodata surprins de organele Politiei Rutiere conducand autoturisme de pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice, el a fost totusi sanctionat cu amenda de doua ori in anul 2015 pentru depasirea regimului legal de viteza in Municipiul Iasi. Nu exista nicio proba administrata in cauza din care sa rezulte ca inculpatul A. obisnuia sa conduca autoturisme pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice, ci dimpotriva. Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei in circumstantierea persoanei inculpatului, analizate coroborat cu declaratia inculpatului rezulta ca inculpatul A. nu consuma alcool decat ocazional, la anumite evenimente.

Cu toate acestea, in pofida educatiei sale, a profesiei juridice si a mediului familial sanatos descris de persoanele din anturaj, in seara de zilei de 22.03.2017, inculpatul A., s-a urcat la volanul autoturismului marca Toyota Corolla, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. Iasi, dupa ce in prealabil a consumat bauturi alcoolice. Astfel, in intervalul orar aproximativ cuprins intre orele 20.00 - 23.15.,inculpatul A. a sarbatorit la restaurant ziua prietenului sau, consumand, potrivit propriilor declaratii, coroborate cu cele ale martorilor T.G. Alexandru, C.D. si cu mentiunile bonului de casa de consum emis de restaurant cel putin 5 pahare de vin alb amestecat cu apa la care se adauga cel mult 50 ml de palinca.

Potrivit declaratiilor inculpatului A., martorei C.D., prietena acestuia si martorului T.G., inculpatul stabilise sa lase masina in parcarea restaurantului si sa se deplaseze la locuinta cu un autoturism taxi.

Nici un fel de dubiu nu exista cu privire la faptul ca inculpatul este cel care a condus vehiculul, astfel cum a recunoscut.

Din raportul de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei nr. 14367/03.04.2017 intocmit de I.M.L. Iasi rezulta ca la momentul conducerii autoturismului si producerii accidentului de circulatie, inculpatul A. ar fi putut avea o alcoolemie de cca. 2,05 g %o. Valorile au fost stabilite pe baza declaratiilor de consuma date de inculpat si valorilor certe stabilite prin buletinul de analiza toxicologica nr. 277/A din 23.03.2017 intocmit de IML Iasi din care rezulta ca inculpatul A. prezenta in sange o alcoolemie de 1,95 g % la ora 00,30 si de 1,85 g % la ora 1,30, cele doua recoltari fiind efectuate cu respectarea dispozitiilor legale ulterior accidentului rutier.

Din probele cu inregistrarile video preluate de camerele de supraveghere ale societatii ce detine restaurantul, (probe administrate in conformitate cu disp. art. 97 lit. e, f C.proc.pen.) rezulta, astfel cum s-a retinut si anterior, ca inculpatul A. a iesit din restaurant la ora 23.18, avand un mers usor leganat, prezentand semne ca ar fi in stare de ebrietate, fara sa-si piarda echilibrul vreun moment, asezandu-se timp de cateva secunde pe capota autoturismului pentru o scurta discutie cu martora C.D., dupa care s-a urcat la volanul autoturismului, l-a pornit in scurt timp, iar la ora 23.21 a iesit usor si sigur pe poarta curtii locatiei.

Din probele cu inregistrari video preluate de Camerele de Supraveghere ale Politiei Comunitare a Mun. Iasi rezulta ca, dupa numai un minut de rulare pe drumul public, autoturismul inculpatului A. intra intr-un devastator impact, descris corect de procuror, cu autoturismul in care se aflau V.L., in varsta de 32 de ani si V.A., in varsta de 26 de ani. In urma impactului, victima V.L. a decedat pe loc, suferind leziuni incompatibile cu viata, iar victima V.A. a fost transportata la spital in coma profunda, decedand 8 zile mai tarziu, din cauza traumatismelor suferite.

Rapoartele medico-legale de autopsie (necropsie) nr. 12488 din 31.03.2017 intocmit de IML Iasi pe numele victimei V.D.-L. si nr. 12542 din 3.04.2017 intocmit de I.M.L. Iasi, pe numele victimei V.A., astfel cum sunt prezentate in actul de sesizare si redate mai sus nu lasa nicio urma de indoiala asupra legaturii directe de cauzalitate existente intre leziunile produse in cadrul accidentului rutier si decesul celor doi tineri.

Din inregistrarile preluate de camerele de supraveghere mentionate, corect valorificate, prin procesele-verbale de redare a imaginilor si, respectiv, de consemnare a activitatii de vizionare rezulta, asadar, ca inculpatul A. a condus autoturismul timp de 1 minut (aproximativ 1 km) timp suficient pentru a-i permite accelerarea pana la viteza de 150 de km/h si insuficient pentru a se putea concluziona ca inculpatul a adormit sau ca si-ar fi putut pierde cunostinta.

Raspunzand criticilor formulate de aparatorul persoanelor vatamate, care a solicitat respingerea cererii inculpatului de judecata in procedura simplificata privind recunoasterea vinovatiei, instanta subliniaza ca inculpatul a recunoscut in intregime situatia de fapt prezentata de procuror, in care se descrie starea sa de ebrietate si conducerea autoturismului pe drumurile publice cu viteza. Inculpatul nu a negat nimic din situatia de fapt, chiar daca in cursul urmaririi penale a declarat ca nu-si aminteste momentul urcarii la volan, conducerea vehiculului si nici impactul.

Aparatorul inculpatului este cel care a sustinut ca nu inculpatul, ci el insusi opiniaza ca A. ar fi putut adormi, pentru ca nu-si explica de ce acesta nu a franat.

Instanta, analizand succesiunea evenimentelor, astfel cum sunt surprinse de camerele de supraveghere - probe certe, tehnice, directe si care nu au fost puse la indoiala sau contestate, retine ca dupa pornirea autoturismului si parasirea curtii restaurantului, timp de 1 minut inculpatul a condus un drum public lat, asfaltat, dar nu drept, ci usor curbat, ca a avut nevoie, potrivit specificatiilor tehnice prezentate public de firma producatoare a autoturismului Toyota Corolla de 12 secunde pentru a accelera la viteza de 100 de km la ora (informatii notorii si care nu trebuie dovedite), iar apoi de alte cateva secunde pentru a atinge o viteza superioara, ca inculpatul A. nu a franat deloc inainte de impact si la impact, astfel incat o expertiza criminalistica ce ar fi stabilit dinamica producerii accidentului era inutila, accidentul fiind filmat in timp real. Este sarcina instantei de judecata sa analizeze situatia de fapt, iar Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 103 C.proc.pen., analizand toate probele administrate, retine ca pe fondul dezinhibarii produse de alcool, inculpatul a accelerat pana in apropierea vitezei de 150 de km la ora si nu a franat la impact.

Indiferent daca, ipotetic, inculpatul ar fi adormit la volan ori ar fi suferit o sincopa la volan, acestea ar fi fost datorate consumului de alcool, iar vinovatia sa nu ar fi fost inlaturata.

In acest sens, instanta retine sustinerile inculpatului, formulate inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar ca urcarea inculpatului la volan si conduita acestuia ce a urmat au intervenit pe fondul efectului ebriant al alcoolului, ce a produs afectarea serioasa a proceselor cognitive ale inculpatului.

Instanta retine, asa cum a aratat si anterior, ca intreaga conduita a inculpatului din seara de 22.03.2017 este in dezacord cu profilul moral si nivelul intelectual al inculpatului, dovedit de inscrisurile de studii, de caracterizarile ce i-au fost facute de persoane provenind din mediul universitar, de colegi si chiar de avocatul sau ales.

Instanta de judecata retine importanta probatorie a inregistrarilor video preluate de camerele de supraveghere ale Politie Locale, din care se observa ca autoturismul condus de

inculpat se indreapta cu viteza mare spre intersectie, dar pe sensul corect de mers, lovind din spate autoturismul condus de V.D.-L., care incepuse usor rularea pe carosabil in intersectie.

Se remarca forta impactului si traiectoria autoturismului Toyota Corolla condus de victima V.D.-L. si in care, pe locul din dreapta din fata a autoturismului se afla victima V.A.

Din „Fisa de urgenta prespitaliceasca”nr. 34229/22.03.2017 intocmita de medicul de pe ambulanta care consemneaza ca a sosit la caz la ora 23.33. (adica la 10 minute dupa impact) rezulta ca inculpatul A. a fost identificat ca „victima, sofer, prezentand un traumatism cranio-facial, policontuzionat, constient si stabil hemodinamic”.

Din fisa de primire urgente deschisa la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Clinic „Sf Spiridon”, rezulta ca inculpatul a fost primit in urgenta la ora 23.58 si consulat la 00.20, constatandu-se ca pacientul este victima unui accident rutier, mecanism necunoscut - sofer cu centura de siguranta, nu poate preciza nimic despre accident. La sosirea in UPU, constient, relativ cooperant”.

Analizand toate probele administrate in cauza, instanta constata ca inculpatul A. a condus pe drumurile publice autoturismul sub influenta bauturilor alcoolice, avand o alcoolemie de 2,05 g alcool pur in sange, alcoolemie la care intervin semnele starii de ebrietate, slabirea reflexelor si capacitatii de analiza si sinteza a informatiilor, precum si o stare de dezinhibare, o stare anormala a organismului care face posibile majore erori de gandire si care explica de ce inculpatul a condus cu viteza si nu franat la aproprierea de intersectie ori de ce nu a incercat macar sa efectueze vreo manevra de ocolire. La toate acestea, cumulat se adauga faptul ca accidentul s-a petrecut noaptea, moment in care o atentie sporita trebuie acordata conducerii pe drumurile publice a autoturismelor.

Instanta va avea in vedere al individualizarea pedepselor comportamentul inculpatului in societate, neputandu-se primi simplele sustineri subiective cu privire la faptul ca inculpatul, neobisnuind sa consuma alcool, nu a stiut cum ar putea reactiona, ca alcoolemia se datoreaza faptului ca inculpatul era obosit si are o constitutie astenica, organismul sau nefiind adaptat in vreun la consumul de alcool.

Avand in vedere aceleasi probe de mai sus, nu se va retine, la individualizarea sanctiunilor ce vor fi aplicate nici faptul ca inculpatul ar fi adormit la volan, nici simularea starii de amnezie de catre inculpat. De altfel, singurul martor aflat in autoturism, C.D. nu a declarat ca inculpatul ar fi adormit, si, dat fiind intervalul de timp extrem de scurt in care inculpatul a efectuat actiunile de pornire a autoturismului si de rulare pana la impact, aceasta probabilitate nu poate fi admisa.

In acord cu procurorul de caz, instanta retine ca:

In drept, faptele inculpatului A., care in noaptea de 22/23.03.2017, la ora 23.21. a condus pe drumurile publice din municipiul Iasi autoturismul marca Toyota Corolla, avand in sange o imbibatie alcoolica de 2,05 g/l alcool pur in sange si de a provoca, pe fondul starii sale de ebrietate si a vitezei excesive in conducere un accident de circulatie din care a rezultat decesul numitilor V.L. si V.A. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de „conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante” si „ucidere din culpa” prev. de art. 336 alin. 1 si art. 192 alin. 1, 2 si 3 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 si 2 C.pen..

Inculpatul A., in calitate de conducator auto a nesocotit urmatoarele dispozitii cu privire la conducerea unui autoturism pe drumurile publice:

• Art. 35 din O.UG. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: „Participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata si integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private.”
• Art. 121 alin. 1 din O.U.G. 195/2002: „Conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloace de semnalizare.”
• Art. 48 din O.U.G. 195/2002: „Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.”
• Art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002: „Limita de viteza in localitati este de 50 km/h.”
• Art. 56 din O.U.G. 195/2002: „La apropierea de o intersectie conducatorul de vehicul trebuie sa circule cu o viteza care sa ii permita oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care au acest drept.”

Asadar, inculpatul A., in calitate de sofer, a nesocotit obligatiile sale legale prev. de dispozitiile citate si interdictia legala de a conduce autoturisme pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice, determinand uciderea din culpa a numitilor V.L. si V.A., urmari pe care, desi putea si trebuia sa le prevada, nu le-a prevazut.

Sub aspectul elementului material, infractiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. presupune o actiune sau o inactiune susceptibila a produce direct sau indirect decesul unei persoane.

In cauza actiunea inculpatului A. de a conduce pe drumurile publice autoturismul, nesocotind obligatiile sale legale de a conduce preventiv, de a respecta regimul legal de viteza si interdictia legala a consumului de bauturi alcoolice prealabil urcarii la volan a constituit cauza exclusiva a coliziunii directe a vehiculului condus de inculpat cu autoturismul in care se aflau victimele V.L. si V.A., iar decesul acestora se afla in legatura de cauzalitate directa si nemijlocita, dovedita, cu leziunile produse acestora in urma impactului dintre cele doua autoturisme.

Asadar, fapta de ucidere din culpa prin care s-a cauzat moartea a doua persoane este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale pentru exercitiul activitatii de conducere pe drumurile publice a autovehiculelor, astfel cum sunt prevazute prin dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice.

Sub aspect subiectiv, inculpatul A. nu a prevazut rezultatul faptei sale si nu acceptat uciderea celor doi tineri, V.L. si V.A., desi, asumandu-si conducerea pe drumurile publice a autoturismului pe drumurile publice, in oras, dupa ce in prealabil consumase bauturi alcoolice si cu o viteza peste limita legala, putea si trebuia sa prevada ca un accident rutier grav se putea intampla. Atitudinea sa subiectiva este specifica culpei fara prevedere prev. de art. art. 16 alin. 4 lit. b C.pen. .

Cu privire la presupusa intentie de a ucide, invocata de aparatorul persoanelor vatamate V.A.-V. si V.V. in cadrul unei „sustineri a constiintei”, instanta retine ca nicio proba administrata in cauza nu sustine prevederea si asumarea ca posibile, cu indiferenta, de catre inculpat a unor tragice urmari ale actiunilor sale.

Per a contrario,
toate accidentele rutiere produse de soferi bauti care au condus autoturisme cu viteza superioara celei legale ar fi considerate fapte de omor, in lipsa oricarui element obiectiv care sa fondeze concluzia ca faptuitorul a actionat cu intentie.

Intentia, ca element al infractiunii nu se presupune, ci se dovedeste. Ea rezulta din imprejurarile anterioare, concomitente si ulterioare comiterii faptei de catre inculpat care tradeaza pozitia sa psihica fata de fapta comisa si de urmarile acesteia. Analizand aceste imprejurari, instanta retine ca nu exista nici un temei care sa determine concluzia ca inculpatul ar fi actionat indiferent prevazand ca ar fi putut sa determine prin actiunile sale pierderea vietii victimelor, a martorei C.D. si chiar si pierderea propriei vieti, urmari fata de care ar fi fost indiferent (in acelasi sens, decizia penala nr. 2375/2000 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Persoanele vatamate V.A.-V. si V.V., prin avocatul lor ales, au solicitat schimbarea incadrarilor juridice date faptelor, in sensul imposibilitatii retinerii concomitente a dispozitiilor art. 38 alin. 1, 2 C.pen. cu privire la concursul real si la concursul formal de infractiuni, in sensul gresitei retine a dispozitiilor art. 192 alin. 1 C.pen. in incadrarea juridica a faptei de ucidere din culpa si in sensul retinerii circumstantei agravante legale prev. de art. 77 lit. c) C.pen..

Incadrarea juridica este corecta si nu se impune schimbarea acesteia.

Retinerea unei infractiuni in varianta agravata presupune indicarea textului care prevede forma de baza si celui care prevede agravanta.

Aliniatele 2 si 3 ale art. 192 C.pen. nu pot exista in afara formei de baza a infractiunii de ucidere din culpa prev. de art. 192 alin. 1 C.pen.. Sustinerea era valabila in situatia in care, prin vointa legiuitorului, diferitele aliniate ale art. 192 C.pen. cuprindeau mai multe forme de baza. Prevederile din aliniatele 2 si 3 ale art. 192 corespund variantelor agravate ale aceleiasi infractiuni, in vreme ce alin. 1 cuprinde conditiile necesare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica.

In ceea ce priveste aplicarea concomitenta a dispozitiilor art. 38 aliniatele 1 si 2 C.pen., schimbarea de incadrare juridica solicitata pentru acuratete juridica nu se justifica. Infractiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. este o infractiune continua, actiunea ce constituie element material al infractiunii prelungindu-se prin insasi natura sa o pe anumita durata de timp. Infractiunea se consuma atunci cand faptuitorul se urca la volan si porneste vehiculul de pe loc, in conditiile textului de incriminare si se epuizeaza la incetarea actiunii de conducere. In cauza de fata, uciderea din culpa s-a comis dupa consumarea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, epuizandu-se la momentul opririi autoturismului condus de inculpat. Infractiunea de ucidere din culpa este in cauza de fata o infractiune progresiva intrucat, dupa consumarea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C.pen., s-au produs noi urmari - decesul celei de-a doua victime, atragand o noua incadrare juridica sub aspectul infractiunii prev. de art. 192 aliniatele 1, 2, 3 C.pen. care a absorbit infractiunile prev. de art. 192 si 196 C.pen.. Infractiunea de ucidere din culpa s-a consumat la data de 22.03.2017 si s-a epuizat la 30.03.2017, o data cu decesul victimei V.A.

Cum conducerea sub influenta alcoolului a presupus activitati comise atat inainte, cat si in timpul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa, este justificata retinerea dispozitiilor art. 38 alin. 1, 2 C.pen. .

Persoanele vatamate au solicitat a se retine circumstanta agravanta legala prev. de art. 77 lit. c C.pen. argumentandu-se ca art. 77 C.pen. nu face nicio referire la infractiunile comise cu intentie sau din culpa, ca in momentul in care inculpatul a urcat la volan sub influenta bauturilor alcoolice masina a devenit o arma, o arma incarcata care putea face victime oricum, mergand pe o strada cu trafic destul de intens. S-a subliniat faptul ca numarul victimelor putea fi mult mai mare, ca au si existat alte victime, ca metoda consta tocmai in conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influenta bauturilor alcoolice si cu o viteza de 150 de km/h, conditii in care inculpatul putea sa prevada ca astfel, ar putea ucide mai multe persoane.

Circumstantele agravante legale sunt imprejurari definite ca atare de legiuitor, „pornind de la constatarea ca acestea reflecta intotdeauna si in mod univoc o periculozitate sporita a infractorului si impun necesitatea unei reactii mai energice in vederea reeducarii lui”.(C Bulai, Manual de drept penal, p.377). Circumstanta, care se regasea si in Codul penal anterior in dispozitiile art. 75 lit. b C.pen. nu a generat o bogata practica judiciara, exemplele teoretice limitandu-se la caracterizarea mijloacelor si metodelor ca apte sa provoace urmari grave asupra persoanelor si bunurilor in masa, creand o stare de pericol pentru securitatea sociala, pentru un numar indeterminat de persoane, bunuri sau valori sociale. Se arata in doctrina, cu titlul exemplificativ, ca sunt asemenea metode care prezinta pericol public incendiul, explozia, otravirea unei surse de apa,caracterizand fapta ca deosebit de periculoasa si pe infractor ca deosebit de periculos. Circumstanta are caracter real si se refera la fapta.

Instanta retine ca interpretarea corecta a dispozitiei legale presupune identificarea unui mijloc sau a unei metode folosite care tine de fapta, iar nu de autor.

In lipsa unei definitii juridice in Codul penal, notiunile au sensul din vorbirea curenta. Metoda inseamna procedeu, iar mijloc inseamna cale, mod de a proceda. Asadar, pentru a se retine agravanta, ar trebui sa se constate ca inculpatul a ales sa un mijloc periculos. Un autoturism nu este in sine un mijloc periculos, dar poate deveni un astfel de mijloc daca este folosit printr-o metoda destinata sa afecteze un numar nedefinit de inocenti, fiind proiectata, aruncata sau manipulata spre o multime. Tinand de fapta, iar nu de persoana inculpatului, doar viteza poate fi pusa in legatura cu metoda de conducere.

In cauza nu poate fi retinuta circumstanta agravanta prev. de art. 77 lit. c C.pen. intrucat, pe de o parte, nu exista elemente de practica judiciara constanta, concordanta de natura sa combata sustinerile apararii si ale procurorului cu privire la faptul ca circumstanta presupune folosirea constienta a unor metode sau mijloace de natura sa prezinte pericol public, iar pe de alta parte dezinhibarea, lipsa unei gandiri coerente si lipsa capacitatii de coordonare produse de alcool sustin ideea ca inculpatul nici nu a prevazut si nici nu a acceptat ca foloseste un mijloc periculos in sine.

Per a contrario,
intotdeauna si in mod univoc, accidentele in care sunt implicate autocamioane, tiruri si autocare care genereaza inculparea soferilor pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 196 si 192 C.pen. si toate accidentele rutiere in care sunt ucise sau vatamate victime aflate in traversare regulamentara pe trecerea de pietoni ar trebui sa determine retinerea circumstantei agravante legale mentionate, intrucat un autocar are 46 de locuri, un tir are o masa extrem de mare, iar pe trecerea de pietoni intotdeauna se pot afla multe persoane. Ca nu este asa o dovedeste practica judiciara. Circumstanta poate fi retinuta in fapt atunci cand faptele se afla la limita dintre intentie indirecta si culpa cu previziune, fiind greu de acceptat ca o astfel de fapta comisa la o trecere de pietoni din oras pe care se afla in traversare cel putin 10 zece persoane poate fi considerata savarsita din culpa.

In speta, inculpatul a condus autoturismul timp de 1 minut, in oras, la ora 23.21., in timpul noptii, cu mare viteza si in stare de ebrietate, neputandu-i fi imputata acceptarea producerii unor urmari grave fata de un numar nedeterminat de persoane.

Fiind pe deplin vinovatia inculpatului A. pentru infractiunile pentru a fost trimis in judecata, instanta, aplicand dispozitiile art. 396 alin. 2 C.proc.pen., va dispune condamnarea acestuia.

In acest context, Curtea de Apel retine ca la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infractiunile concurente trebuie avute in vedere criteriile de individualizare prevazute de lege, iar, fata de sustinerile inculpatului si ale persoanelor vatamate, subliniaza ca legea trebuie interpretata in litera si spiritul ei.

Potrivit art. 74 C.pen. la individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere:

1. imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
2. starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
3. natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
4. motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
5. natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
7. nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Analizand aceste criterii, instanta retine ca probele administrate in cauza justifica

retinerea caracterului foarte grav al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. Instanta va porni de la urmarile infractiunii deduse judecatii, pe care, apreciindu-le numai in limitele sesizarii, in conformitate cu dispozitiile art. 371 C.proc.pen., le caracterizeaza drept tragice. Uciderea a doi tineri aflati la inceputul vietii, in pragul intemeierii unei familii, in conditiile in care ei se aflau in derularea unei activitati licite in spatiul public, periclitarea participantilor la trafic, sunt urmari extrem de grave, ce au determinat o stare de insecuritate sociala. Vizualizarea imaginilor preluate de Politia Locala Iasi din intersectia in care s-a produs accidentul este de natura sa socheze. Conducerea pe drumurile publice cu viteza si sub influenta bauturilor alcoolice cu astfel de consecinte dramatice pentru valorile sociale ocrotite de legea penala il caracterizeaza si pe inculpat ca fiind periculos pentru societate si impune sanctiuni corespunzatoare.

Pentru infractiunea de ucidere din culpa, instanta a tinut cont in primul rand de starea fizica a inculpatului la momentul comiterii faptei. Acesta consumase alcool si era constient ca se afla in stare de ebrietate, cu atat mai mult cu cat i se atrasese atentia ca era mai bine sa nu

conduca masina in acest context. Mai mult, inculpatul cunostea, prin prisma propriei profesii consecintele nefaste ale unui comportament ca atare.

In ceea ce priveste infractiunea de conducere a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legala, instanta a avut in vedere valoarea mare a alcoolemiei, imprejurarea ca inculpatul nu a avut un motiv serios pentru a decide sa se urce la volan, in loc sa cheme un taxi care sa il transporte acasa, de starea efectiva de incoerenta si imprecizie in care se gasea inculpatul in momentul examinarii clinice, care denota in ce masura era acesta apt sa conduca un autovehicul. In acest context, instanta a considerat ca, in mare parte, actiunile conducatorului auto care au dus la accidentarea mortala a victimelor au fost cauzate de starea de ebrietate in care acesta se gasea, prin urmare la stabilirea duratei pedepsei trebuind sa se tina cont si de consecinta extrem de grava produsa.

Uciderea din culpa a unei persoane poate fi comisa in modalitati concrete multiple si intr-o varietate mare de imprejurari. Fapta inculpatului de a-i ucide din culpa pe V.L. si V.A. prezinta o gravitate deosebita tocmai din cauza modului si a imprejurarilor in care a fost savarsita, ca o consecinta mai mult sau mai putin directa a punerii in executare a hotararii de a comite o infractiune intentionata. Orice conducator auto stie inca de la obtinerea permisului de conducere ca trebuie sa respecte normele legale si sa circule cu prudenta, existand riscul de a accidenta o alta persoana, posibil chiar mortal. Din acest punct de vedere, culpa conducatorului auto care conduce intentionat un autovehicul in stare de ebrietate, cu o viteza peste limita legala admisa in interiorul localitatii, si cauzeaza un accident mortal spulberand un autoturism al carui sofer asteptase la semafor, este mai grava decat culpa simpla a unei persoane care, de exemplu, manipuleaza gresit un utilaj sau apreciaza eronat o situatie periculoasa, tocmai pentru ca, desi infractiunea este comisa din culpa, in lantul ei cauzal exista si o fapta intentionata. Culpa lui A., in cauzarea mortii tinerilor V.L. si V.A. este una foarte grava, cu atat mai mult cu cat este de notorietate numarul mare al accidentelor foarte grave cauzate de conducerea autovehiculelor in stare de ebrietate si faptul ca inculpatul a ignorat avertismentul unei persoane apropiate, prietenul sau, impreuna cu care stabilise sa ajunga acasa cu un autoturism taxi.

Instanta, analizand probele administrate, constata ca nu exista o explicatie rationala pentru care C.D. a acceptat sa urce in autoturism, iar T.G. l-a pierdut din vedere pe inculpat la iesirea din restaurant.

Trebuie retinut si faptul ca victimele V.L. si V.A. erau tineri, avand un viitor promitator inainte, erau logoditi si urma sa se casatoreasca, viitorul lor fiind curmat in mod brusc si nemeritat prin faptele sale necugetate de catre inculpat.

Parcurgand ultimele trei criterii prevazute de legiuitor, instanta retine ca inculpatul A. a primit o buna educatie, astfel dupa cum rezulta din probele cu inscrisuri depuse la dosarul cauzei, provine dintr-o familie organizata,a crescut intr-un mediu universitar ale carui valori si le-a insusit, este integrat social, a derulat activitati lucrative si eminamente utile societatii pana la data savarsirii infractiunilor deduse judecatii.

Inculpatul A. este avocat, iar aceasta calitate trebuie analizata ambivalent. Inculpatului A. i se cerea o doza mai mare de prudenta si un grad ridicat de constientizare, prin prisma faptului ca el a fost expus consecintelor unor astfel de fapte. Pe de alta parte, inculpatului trebuie sa-i fie recunoscute meritele universitare si cele ale unei cariere promitatoare, descrise de avocatul sau ales si sustinute de probele cu inscrisuri administrate.

Este reala sustinerea aparatorului inculpatului ca acesta este egal in fata legii cu orice alt cetatean,motiv pentru care instanta trebuie sa retina si aspectele de circumstantiere pozitiva a acestuia.

Se retine asadar ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are un cazier rutier cu abateri grave, este tanar si a exprimat in mod repetat regretul fata de fapte si fata de urmarile acestora. Inculpatul a avut o conduita sincera, instanta face trimitere la consideratiile de mai sus, cu privire la atitudinea sa de recunoastere, in ciuda faptului ca nu-si aminteste cu exactitate momentul accidentului, retinand ca recunoasterea nu este una simulata, ci este expresie a asumarii constiente a consecintelor faptelor sale. Inculpatul a manifestat empatie reala fata de situatia victimelor, a declarat ca este de acord sa plateasca daunele materiale solicitate, iar daunele morale, in cuantumul stabilit de instanta. Familia inculpatului a manifestat interes fata de plata sumelor de bani cu titlul de despagubiri.

Inculpatul a agreat pe parcursul urmaririi penale si al judecatii ca se impune mentinerea sa in arest preventiv, aspect ce dovedeste asumarea sincera a consecintelor faptelor sale si o intelegere corecta a gravitatii lor, a impactului lor asupra opiniei publice si starii de securitate sociala create.

Instanta nu agreeaza la concluzia persoanelor vatamate, sustinuta prin aparatorul lor ales, ca functia principala a pedepsei trebuie sa fie cea de exemplaritate.

Pedeapsa trebuie sa fie un avertisment atat pentru inculpat, cat si pentru alte persoane, din pacate foarte numeroase, care sunt dispuse sa se urce, fara a se gandi de doua ori la consecinte, in stare de ebrietate la volanul unui autovehicul, dar nu se limiteaza la atat.

Curtea arata ca pentru a-si putea indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atat gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care il prezinta, in mod real persoana infractorului, cat si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta pedepsei.

Functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii la conditiile socio- etice impuse de societate.

Gravitatea deosebita a infractiunii (care are consecinte tragice) in concret comise este un element care nu poate fi omis si care trebuie bine evaluat de catre Curte, in alegerea pedepsei. Asa fiind, inculpatul trebuia sa stie ca, pe langa drepturi, are si o serie de datorii, obligatii, raspunderi, care caracterizeaza comportamentul sau in fata societatii.

Sub aspectul individualizarii pedepselor in speta, trebuie efectuata o justa adecvare cauzala a criteriilor generale prevazute de art. 74 C.pen., tinandu-se cont de gradul de pericol concret ridicat al faptei comise agravat de circumstantele reale ale savarsirii lor.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, vazand constrangerea la care este supus acesta, sunt puse in situatia de a reflecta asupra propriei lor comportari viitoare si de a se abtine de la savarsirea de infractiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsa este aplicata si pusa in executare, intensitatea si generalitatea dezaprobarii morale a faptei si faptuitorului, conditioneaza caracterul preventiv al sanctiunii care, totdeauna, prin marimea privatiunii, trebuie sa reflecte gravitatea infractiunii si gradul de vinovatie a faptuitorului.

Numai o pedeapsa justa si proportionala este de natura sa asigure atat exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, preventia speciala si generala.

Vazand in ansamblu probele administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii, inclusiv cele administrate in circumstantierea persoanei inculpatului, instanta retine ca aplicarea unor pedepse principale in limitele legale, la nivelul mediu, usor orientate spre maxim, cu executarea efectiva in regim de detentie satisface exigentele individualizarii judiciare a pedepselor.

Retine instanta ca in limitele legale ale pedepsei (3 ani inchisoare - 10 ani si 6 luni inchisoare) prevazute de art. 192 aliniatele 1,2 3 C.pen., reduse ca urmare a dispozitiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. si anume: minimul de 2 ani de inchisoare si maximul de 7 ani de inchisoare, pedeapsa de 5 ani de inchisoare satisface pe deplin exigentele legii penale si realizeaza pe deplin functiile legale. Totodata, in limitele legale ale pedepsei (1 an inchisoare - 5 ani inchisoare) prevazute de art. 192 aliniatele 1,2 3 C.pen., reduse ca urmare a dispozitiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. si anume: minimul de 8 luni de inchisoare si

maximul de 3 ani si 4 luni de inchisoare, pedeapsa de 2 ani si 6 luni de inchisoare satisface pe deplin exigentele legii penale si realizeaza pe deplin functiile legale.

In temeiul dispozitiilor art. 39 alin. 1 C.pen., inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea si anume, pedeapsa de 5 ani inchisoare, la care se adauga o treime din pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare (10 luni de inchisoare).

Pedeapsa unica rezultanta de executat pentru inculpatul A.: 5 ani si 10 luni inchisoare.

Pentru infractiunea de ucidere din culpa se va aplica si pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a si b si i C.pen., pe o durata de 2 ani, apreciind ca inculpatul nu poate fi ales in autoritatile publice sau in orice functii publice, nu poate ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, condamnarea pentru faptele deduse judecatii dovedind ca el nu are maturitatea ocuparii unor astfel de functii si nici pentru exercitarea dreptului de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesara detinerea unui permis de conducere, pedeapsa complementara urmarind sub acest aspect functiile enumerate mai sus, scopul formarii unei constiinte corecte in raport de obligatiile pe care le presupune conducerea de vehicule si siguranta traficului rutier. Pedeapsa complementara prev. de art. 66 lit. i C.pen. va fi aplicata pentru aceleasi considerente pe o perioada de 2 ani si pentru infractiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen..

In temeiul dispozitiilor art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. inculpatul A. va executa pedeapsa complementara rezultanta a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a si b si i C.pen., pe o durata de 2 ani,interzicerea exercitiului dreptului prev. art. 66 lit. i C.pen. vizand in concret in interzicerea conducerii oricarui tip de vehicul pentru care este necesara detinerea unui permis de conducere.

In temeiul dispozitiilor art. 65 C.pen. se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii constand in interzicerea exercitiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a si b si i C.pen., apreciind ca inculpatul nu poate fi ales in autoritatile publice sau in orice functii publice, nu poate ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, condamnarea pentru faptele deduse judecatii dovedind ca el nu are maturitatea ocuparii unor astfel de functii si nici pentru exercitarea dreptului de a conduce tip de vehicul pentru care este necesara detinerea unui permis de conducere.

Sub aspectul masurii preventive luate fata de inculpatul A., instanta retine ca temeiurile care au justificat luarea masurii arestarii preventive subzista nemodificate si justifica mentinerea masurii preventive care satisface in continuare criteriile proportionalitatii si necesitatii.

Astfel, fata de gravitatea faptelor comise de inculpat si de natura relatiilor sociale vatamate, fata de rezonanta sociala negativa a faptelor de acest gen in randul colectivitatii, se retine ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica. Instanta apreciaza ca lasarea in libertate a inculpatului A. ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunitatii locale din care provine si de neincredere in buna desfasurare a actului de justitie, stare de pericol concret care este inca actuala. Ecoul acestei fapte in comunitate nu s-a stins si nu s-a estompat.Ca dovada, la termenul de judecata stabilit, audienta a fost numeroasa, la limita capacitatii salii de sedinta. Instanta retine ca inculpatul provine dintr-o familie normala, a primit educatie, este tanar, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar, din perspectiva calitatii sale de aparator al legii, presupusa sa conduita infractionala este de natura sa socheze un observator obiectiv, in aceeasi masura in care sunt de natura sa socheze consecintele presupuselor fapte imputate inculpatului.

Desi admite ca exista o prezumtie in favoarea libertatii inculpatului A. pana la stabilirea definitiva a vinovatiei acestuia, vazand si persoana inculpatului, precum si durata masurii, instanta apreciaza ca mentinerea masurii arestarii preventive se justifica intrucat in cauza exista indicii concrete care releva necesitatea protejarii ordinii publice, care prevaleaza in raport de regula judecarii unei persoane in stare de libertate.

Potentialul criminogen extrem de ridicat dovedit de materialitatea presupusei fapte ce i se imputa, de usurinta in care s-ar fi implicat in comiterea unei fapte grave, modalitatea concreta in care se contureaza din mijloacele de proba administrate pana la acest moment ca ar fi fost comisa fapta denota un pericol social sporit din partea inculpatului
A.
.

Din aceasta perspectiva, instanta apreciaza ca o alta masura preventiva nu este suficienta pentru a asigura sentimentul de protectie cerut de societate care reclama Statului ocrotirea dreptului la viata impotriva oricaror ingerinte din partea subiectilor oficiali sau particulari.

De aceea, in aprecierea interesului particular al inculpatului
A.,
privind dreptul la libertate si al interesului general a societatii de aparare a ordinii de drept, instanta va constata preeminenta celui din urma, mentinerea arestarii preventive a inculpatului impunandu-se pentru realizarea scopului masurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen..

In cauza, inculpatul se afla in stare de arest preventiv de la data de 24. 03.2017 (privat de libertate din 23.03.217), iar masura arestarii preventive nu a depasit in nici un caz o durata rezonabila.

Instanta retine ca aprecierea pericolului social existent prin lasarea inculpatului in libertate are ca reper obiectiv necesitatea protectiei societatii, iar datele cauzei reprezinta elemente indicative in aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate si dreptul social la protectie.

Din aceasta perspectiva, Instanta aminteste ca membrii societatii au dreptul de a se bucura de ocrotirea dreptului la viata, drept primordial al fiintei umane, inalienabil si care nu poate fi suspus vreunei restrangeri de orice fel, iar fiinta acestui drept nu poate fi supus unor ingerinte nejustificate din partea niciunui subiect de drept.

Desi masura arestului preventiv este una de exceptie, instanta constata ca, in raport cu persoana inculpatului
A.,
gravitatea faptelor penale pentru care a fost trimis in judecata si cu privire la care probe de vinovatie, in raport si de conduita sa procesuala si momentul procesual de fata, privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica, mentinerea duratei arestarii preventive fiind imperios necesara, mai ales pentru protejarea sentimentului de securitate a persoanelor si bunurilor persoanelor, membri ai comunitatii din care inculpatul si victimele provin.

Instanta constata asadar ca si in prezent sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 202 C.proc.pen., art. 223 alin. 2 C.proc.pen., ca masura preventiva dispusa fata de inculpatul A.,
este necesara si proportionala cu gravitatea acuzatiei formulate impotriva sa, ca
privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica, astfel incat se impune cu necesitate mentinerea masurii preventive.

Se va deduce din pedeapsa principala aplicata durata retinerii si arestarii preventive de la 23.03.2017 la zi.

Sub aspectul actiunilor civile devoluate prin constituirea persoanelor vatamate T.A.-G. si V.E. ca parti civile in procesul penal si prin constituirea ca parti civile a unitatilor care au acordat asistenta medicala si ingrijire victimelor, instanta, analizand materialul probator administrat in cauza retine:

Partea civila V.E. a solicitat acordarea sumei de 20.935 de lei cu titlul de despagubiri civile pentru prejudiciul compus din cheltuielile de inmormantare a victimei V.L.

Sub acest aspect, inculpatul A., a achiesat la pretentiile partii civile V.E.

Potrivit art. 23 C.proc.pen.: „(1) in cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.

2. Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile.
3. in cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe”.

Cum in cauza a fost introdusa in calitate de parte responsabila civilmente SC „UNIQA Asigurari” S.A., care nu si-a manifestat acordul expres in privinta achiesarii, instanta va analiza pe fond temeinicia cererii.

Dispozitiile actuale de procedura penala au atribuit asiguratorului de raspundere civila calitatea de parte responsabila civilmente, astfel cum reiese din interpretarea dispozitiilor art. 86 C.proc.pen., in considerarea calitatii acesteia de persoana care, potrivit legii civile, are obligatia conventionala de a repara, in intregime sau in parte, singura, prejudiciul cauzat prin infractiune.

Specificul raporturilor juridice dintre asigurator si asigurat rezida in simultaneitatea producerii riscului asigurat si constatarii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ce declanseaza raspunderea civila delictuala a autorului faptei, pentru care urmeaza a raspunde, in limitele stabilite contractual si prin continutul Ordinelor C.S.A.,asiguratorul de raspundere civila.

In acord cu dispozitiile art. 11 din Legea nr. 132/2017, in asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil, iar potrivit art. 42 din acelasi act normativ asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Totodata, potrivit aceluiasi act normativ, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, iar, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare persoanelor pagubite prin deces.

Cu respectarea limitelor de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, se acorda despagubiri in forma baneasca pentru vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial, pagube materiale, pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat, dar si pentru cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.

Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 5 C.proc.pen.,
repararea prejudiciului material si moral,
in cazul exercitarii actiunii civile in cadrul procesul penal,
se face potrivit dispozitiilor legii civile.

Raportat la momentul comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, ce constituie temeiul exercitarii actiunii civile in prezenta cauza, pentru solutionarea pretentiilor formulate in cauza urmeaza a fi avute in vedere dispozitiile art. 1349 si 1357 din Codul civil din 2009, conform carora
cel care cauzeaza altuia un prejudiciul printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa
.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale, trebuie sa fie intrunite anumite conditii prevazute de lege si anume: existenta unei fapte ilicite imputabila inculpatului, existenta prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta savarsita si prejudiciul cauzat, precum si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

Instanta constata indeplinite conditiile raspunderii civile, in ceea ce priveste existenta unei fapte ilicite si a vinovatiei inculpatului, avand in vedere ca, in ceea ce priveste solutionarea actiunii penale, instanta a constatat ca exista o fapta ilicita ce formeaza obiectul prezentei cauze penale, fapta ce a fost savarsita de catre inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege.

In ceea ce priveste prejudiciul, se cer a fi indeplinite doua conditii cumulative: prejudiciul sa fie cert si sa nu fi fost reparat.

Din probele administrate in cauza rezulta in afara oricarei indoieli rezonabile ca fapta culpabila a inculpatului A. a determinat diminuarea patrimoniului partii civile V.E. cu sumele de bani ocazionate de inmormantarea si comemorarea fiului sau, victima V.L., organizate conform cultului crestin ortodox. Din probele cu inscrisuri administrate in cauza de partea civila rezulta ca pentru procurarea bunurilor si serviciilor necesare organizarii slujbei de inmormantare, inhumarii, praznicului si slujbei de comemorare la 40 de zile de deces, partea civila a facut cheltuieli de 18.850 de lei. Instanta retine ca probabil din eroare, partea civila a inserat printre dovezile depuse la un dosar si un bon mai vechi, din 21 martie 2017, care nu are legatura cu despagubirile solicitate. Efectuand propriile calcule, instanta retine ca fiind dovedita suma de 18.850 de lei fata de suma de 20.935 de lei pretinsa. Prejudiciul este cert si dovedit ca existenta si ca posibilitate de evaluare, se afla in legatura de cauzalitate directa cu accidentul provocat cu vinovatie de catre inculpatul A.

Fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, va fi admisa in parte actiunea civila si va fi obligat asiguratorul la plata sumei de 18.850 de lei, cu titlul de despagubiri civile.

Referitor la daunele morale, se constata ca in cauza s-au constituit parti civile mama si sora victimei V.L.,V.E. si T.A.-G., solicitand fiecare, acordarea unei despagubiri in cuantum de 460.000 de lei (initial 100.000 de euro) cu titlul de daune morale. Retine instanta de control judiciar ca in prezenta speta este vorba de repararea unui prejudiciu de afectiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de catre persoana culpabila.

Retine instanta de control judiciar ca prin Rezolutia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei nr. 75, adoptata la 14 martie 1965, s-a stabilit ca "in caz de deces, reparatia pentru prejudiciul de afectiune trebuie acordata parintilor, sotului si copiilor victimei pentru ca doar in aceste cazuri reparatia este supusa conditiei ca aceste persoane sa fi avut legaturi de afectiune stranse cu victima, in momentul decesului”. De asemenea, potrivit reglementarilor Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale (Colocviul de la Londra, 21-25.07.1969), dauna morala consta in prejudiciul care nu se preteaza unei evaluari pecuniare si are drept scop de a da o compensare sau satisfactie victimei.

In aceasta privinta reglementarile nationale sunt mai generoase si ele trebuie aplicate cu prioritate conform art. 20 alin. 2 din Constitutie (Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.); potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ. „instanta judecatoreasca va putea sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea incercata prin moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu”.

Despagubirile solicitate in prezentul dosar, care sunt considerate rezonabile, dar totusi prea mari in ceea ce o priveste pe T.A.-G., au scopul de a alina suferinta pricinuita mamei si surorii prin moartea victimei, de care erau legate afectiv.

In prezenta speta s-a dovedit ca partile civile V.E. si T.A.-G. au suferit o trauma psihica extrem de puternica, determinata de fapta savarsita de inculpat - moartea fiului, respectiv a fratelui - astfel ca acordarea de daune morale este justificata. Traumatizanta este si modalitatea in care decesul victimei a intervenit, brusc si cu totul neasteptat si nemeritat, o moarte inutila, care le-a rapit partilor civile perspectiva unui viitor normal in care se puteau bucura de realizarile fratelui, respectiv, fiului, puteau petrece sarbatorile impreuna cu acesta si asista la cresterea nepotilor lor.

Din sustinerile avocatului acestora coroborate cu probele administrate in cauza rezulta ca V.L., in varsta de 32 de ani, tanar cu studii superioare, urma sa se casatoreasca, avand perspectivele derularii unei vieti de familie armonioase cu victima V.A.

Suferintele nu trebuiesc a fi dovedite prin inscrisuri medicale sau prin probe testimoniale ci, instanta, avand gradul de intensitate pretins de partile civile, prin raportare la varsta victimei si a partilor civile, la posibilitatile reale ale victimei de a intretine legaturi personale puternice cu membrii familiei si la gradul de rudenie dintre parti. Instanta apreciaza ca o grava curmare a cursului pasnic si linistit al vietii sufletesti a acestora a fost produsa de inculpat. Partile civile vor fi lipsite in viitor de afectiunea fratelui si, respectiv, fiului, de

posibilitatea intretinerii de legaturi firesti, de sprijinul material si moral al fratelui si, respectiv, fiului, pentru tot restul vietii

De aceea, Curtea, apreciind in echitate, va acorda partii civile V.E. suma de 460.000 de lei pretinsa, iar partii civile T.A.-G., suma de 350.000 de lei.

Prin stabilirea daunelor morale la sumele de mai sus, Curtea apreciaza ca solutia va fi conforma atat cu interpretarea traditionala a jurisprudentei romane, cat si cu interpretarea constanta a jurisprudentei europene.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului reaminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare a drepturilor unei parti, determina statul de a pune capat acelei incalcari si de a elimina consecintele pagubitoare pentru acea persoana. Daca dreptul intern pertinent nu permite decat o eliminare imperfecta a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventia Europeana confera Curtii competenta de a acorda o reparatie in favoarea partii vatamate. Printre elementele luate in considerare de catre Curte, atunci cand se pronunta in materie, se numara prejudiciul moral, care reprezinta repararea starii de angoasa, a neplacerilor si a incertitudinilor rezultand din aceasta incalcare, precum si din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo, noiembrie 2004). De altfel, in cazul in care diverse elemente constituind prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact, sau in cazul in care distinctia intre prejudiciul material si cel moral se realizeaza mai greu, Curtea le poate examina impreuna (cauza C. Ingersoll impotriva Portugaliei, CEDO 2000).

Asa fiind, Curtea, apreciind in echitate, considera ca sumele acordate vor reprezenta o compensatie legala a traumelor suferite in urma decesului fiului si surorii partilor civile.

Curtea retine ca daunele morale stabilite trebuie sa aiba efecte compensatorii si nu sa constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor si nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Asa cum se arata in literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie sa poata fi calificate numai ca despagubiri”.

Raspunderea civila delictuala nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savarsita. Potrivit depozitiilor art. 12 din Ordonanta de Urgenta nr. 54 din 14 septembrie 2016 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertelor persoane prin accidente de vehicule si de tramvaie, publicata in Monitorul oficial nr. 723 din 19 septembrie 2016, in vigoare la data accidentului, abrogata de art. 45 din Legea nr. 132/2017, intrata in vigoare la data de 12 iulie 2017, precum si potrivit dispozitiilor acestei din urma legi (art. 11): „Asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile dovedite suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. Fara a se depasi limitele de raspundere prevazute in contractul RCA, potrivit art. 7 alin. (5) si (6) si in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a contractului RCA, asiguratorul RCA acorda despagubiri in bani pentru:

1. vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;

d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata sau cheltuieli aferente in cazul solutionarii alternative a litigiului daca solutia este favorabila persoanei prejudiciate;

(3) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de raspundere prevazuta in contractul RCA pentru:... b) prejudiciul

produs din culpa conducatorului vehiculului asigurat; e) prejudiciile provocate tertelor

persoane, in situatia conducerii vehiculului sub influenta bauturilor alcoolice sau a stupefiantelor.”

Potrivit art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurarile auto din Romania emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicata in Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 (in vigoare pana la data emiterii unei noi norme):

„(1) Asiguratorii RCA stabilesc limitele de despagubire, care nu pot fi mai mici decat limitele de despagubire stabilite de catre A.S.F. in conformitate cu reglementarile europene.

2. Limitele de despagubire stabilite de catre A.S.F. sunt:

1. pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor pagubite, limita de despagubire se stabileste la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei;
2.  pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor pagubite, limita de despagubire se stabileste la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei;
3. pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse incepand cu 1 ianuarie 2017, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei;
4.  pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse incepand cu 1 ianuarie 2017, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

3. In cazul in care in acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totala a prejudiciilor depaseste limitele de despagubire specificate in contractul RCA, despagubirea va fi stabilita in functie de cota-parte din valoarea prejudiciului care revine fiecarei persoane indreptatite la despagubire pentru prejudiciile suferite in acelasi accident.”

Din analiza contractului de asigurare RCA depus la dosarul cauzei Seria RO/12/S5/KX NR. 005643600, cu valabilitate de la 18.10. 2016 la 17.04.2017, pentru autoturismul Toyota Corolla apartinand numitului A.E. rezulta ca limita de despagubire pentru vatamari corporale si deces este de 5 milioane de euro.

Pentru aceste motive, aplicand dispozitiile legale de mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 19 si 25 C.proc.pen., art. 1357, 1372, 1381, 1390 - 1392 Cod civil, art. 11 din Legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurarile auto din Romania emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicata in Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, se va admite in parte actiunea civila formulata de partea civila V.E.

Va fi obligata partea responsabila civilmente SC „UNIQA Asigurari” S.A. la plata sumei de 478.850 lei catre partea civila V.E., cu titlul de despagubiri civile, din care 18.850 despagubiri pentru prejudiciul material si 460.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispozitiilor art. 19 si 25 C.proc.pen., art. 1357, 1372, 1381, 1390 - 1391 Cod civil, art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurarile auto din Romania emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicata in Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, se va admite in parte actiunea civila formulata de partea civila T.A.-G.

Va fi obligata partea responsabila civilmente SC „UNIQA Asigurari” S.A. la plata sumei de 350.000 lei catre partea civila T.A.-G. cu titlul de despagubiri civile - daune morale.

Sub aspectul actiunilor civile formulate de partea civila Serviciul de Ambulanta Judetean Iasi si de partea civila Spitalul Clinic Judetean de urgente „Sf. Spiridon” Iasi, Curtea retine ca fapta inculpatului A. care constituie infractiunea de ucidere din culpa a ocazionat diminuarea patrimoniului partilor civile cu suma de 594, 2 lei - cheltuieli de transport pentru deplasarea ambulantei la locul in care se afla victima V.A. la data de 22.03.2017 si, respectiv cu suma de 38051, 58 lei,, reprezentand contravaloarea ingrijirilor medicale acordate victimei V.A., conform fisei de transport cu ambulanta si conform fisei medicale si deconturilor de cheltuieli depuse la dosarul de urmarire penala de cele doua parti civile. Fiind indeplinite conditiile de antrenare a raspunderii civile delictuale a inculpatului si partii responsabile civilmente vor fi admise in parte actiunile civile formulate de aceste parti civile si, conform decizie nr. 1/2016 a I.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va fi obligat asiguratorul la plata acestor sume de bani catre partile civile.

Instanta, analizand cererile de constituire de parte civila formulate in cauza de fata, retine ca este sesizata si obligata sa se pronunte in limitele prev. de art. 371 C.proc.pen., cu privire la faptele si persoana trimise in judecata. In mod corespunzator, obiectul actiunii civile este conform dispozitiilor art. 19 C.proc.pen. tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale.

Instanta constata ca este sesizata cu privire la uciderea din culpa a victimelor V.A. si V.L. Cel din urma, conform raportului SMURD existent la dosarul cauzei nu a fost preluat de ambulanta, ci de un echipaj SMURD si nu i s-au acordat ingrijiri medicale intrucat a decedat in accident in urma leziunilor incompatibile cu viata suferite. Instanta nu poate avea in vedere si nu poate dispune decat asupra cheltuielilor ocazionate de ingrijirile medicale acordate victimei V.A.

Este asadar inadmisibila actiunea civila formulata de Spitalul Clinic de Urgenta „Prof Dr. N. Oblu” Iasi care a solicitat despagubiri pentru ingrijirile medicale acordate inculpatului si altor persoane straine de prezenta cauza si sunt nefondate pretentiile partii civile Serviciul de Ambulanta Judetean Iasi in ceea ce priveste cheltuielile ocazionate de transportarea la spital a inculpatului A.. Sunt de asemenea, nefondate, pretentiile partii civile Clinic Judetean de urgente „Sf Spiridon” Iasi, formulate in prezenta cauza cu privire la despagubirile reprezentand costuri de ingrijire a starii de sanatate a inculpatului si a altor persoane care nu fac obiectul sesizarii prin rechizitoriu, precum C.D. si G.P.

In temeiul dispozitiilor art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 3552, 20 de lei. Suma va fi stabilita numai in sarcina inculpatului, avand in vedere ca nu se va institui vreo obligatie solidara de despagubire cu partea responsabila civilmente.

In temeiul dispozitiilor art. 276 alin. 1 C.proc.pen., va fi admisa si cererea partii civile T.A.-G. de compensare a cheltuielilor judiciare efectuate, in cuantum de 4500 de lei, conform chitantei eliberate de avocat.

Nota: Sentinta a fost mentinuta prin Decizia penala nr. 388/A din 8.11.2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.