Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolventa.

 

Art. 3 pct. 25 din Legea nr. 85/2006

Art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006

 

Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolventa invocat de catre lichidator il constituie esecul demersurilor la care a recurs pentru a intra in posesia actelor constitutive, a actelor contabile si a bunurilor societatii si pentru a lua legatura cu reprezentantii societatii, precum si imposibilitatea stingerii creantei fiscale in cuantum de 15.725 lei, elemente care atrag incidenta cazului de deschidere a procedurii reglementat de art. 3 pct. 25 si art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, „in termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului, pentru mentionare in registrul comertului, un raport privind situatia economica a societatii. Daca, potrivit raportului, debitorul indeplineste conditiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa, lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea acestei proceduri in termen de 15 zile de la data depunerii raportului”.

Notiunea de insolventa este definita prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile”.

Potrivit art. 270

¹

din Legea nr. 31/1990, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei. Scopul procedurii insolventei consta in stingerea pasivului societatii debitoare.

 

(Decizia nr. 10/A-Com/12 Ianuarie 2015)

 

Prin cererea inregistrata sub nr. 1839/90/2014 la data de 13.05.2014, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa DC a chemat in judecata pe debitoarea SC ZI SRL, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna deschiderea procedurii simplificate a insolventei.

 In motivarea cererii, lichidatorul arata ca prin Rezolutia nr.1604 din 25.02.2014, pronuntata de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea in dosarul nr.4542/21.02.2014, s-a admis cererea de inscriere mentiuni, formulata de catre Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, avand ca obiect numire si inregistrare lichidator in Registrul Comertului pentru SC ZI SRL, societate aflata in dizolvare judiciara in temeiul art.237 din Legea nr.31 republicata, cu modificarile ulterioare.

Prin Incheierea nr. 246/25.06.2014, Tribunalul Valcea a respins cererea formulata de lichidatorul judiciar, retinand ca prin rezolutia nr.1604 din 25.02.2014, pronuntata de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea in dosarul nr.4542/21.02.2014, s-a admis cererea de inscriere mentiuni, formulata de catre Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, avand ca obiect numire si inregistrare lichidator in Registrul Comertului pentru SC ZI SRL, societate aflata in dizolvare judiciara in temeiul art.237 din Legea nr.31 republicata, cu modificarile ulterioare.

Impotriva Incheierii nr. 246/25.06.2014, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa DC a formulat apel, solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea deschiderii procedurii simplificate de insolventa, pentru urmatoarele motive:

- lichidarea reglementata de legea societatilor comerciale are ca premisa o societate dizolvata in baza art. 227 – 237 din Legea nr. 31/1990 republicata, fara a fi necesara indeplinirea conditiilor de insolventa in privinta debitorului;

- s-a facut dovada ca procedura de lichidare administrativa nu si-a atins scopul;

- dispozitiile legii insolventei nu impun limita unui prag al creantelor atunci cand cererea este formulata de debitor;

- exceptia prescriptiei este o exceptie relativa si niciun creditor nu a contestat cuantumul debitului, iar acesta este inregistrat in evidentele contabile, fisele sintetice puse la dispozitia lichidatorului judiciar.

Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea a constatat ca apelul nu poate fi primit, pentru urmatoarele considerente:

Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolventa invocat de catre lichidator il constituie esecul demersurilor la care a recurs pentru a intra in posesia actelor constitutive, a actelor contabile si a bunurilor societatii si pentru a lua legatura cu reprezentantii societatii, precum si imposibilitatea stingerii creantei fiscale in cuantum de 15.725 lei, elemente care atrag incidenta cazului de deschidere a procedurii reglementat de art. 3 pct. 25 si art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, „in termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului, pentru mentionare in registrul comertului, un raport privind situatia economica a societatii. Daca, potrivit raportului, debitorul indeplineste conditiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa, lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea acestei proceduri in termen de 15 zile de la data depunerii raportului”.

Notiunea de insolventa este definita prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile”.

Potrivit art. 270

¹

din Legea nr. 31/1990, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei. Scopul procedurii insolventei consta in stingerea pasivului societatii debitoare.

In consecinta, cererile formulate in temeiul prevederilor art. 270

¹

din Legea nr. 31/1990 raman supuse conditiilor legale generale prevazute de Legea nr. 85/2006, si anume: 1) debitorul sa faca parte din categoriile enumerate in art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006; 2) existenta unei creante certe, lichide si exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/ insuficienta disponibilitatilor banesti pentru stingerea creantei, ultima conditie care defineste insasi insolventa si care este esentiala asa cum reiese din ansamblul reglementarii cuprinse de Legea nr. 85/2006. Aceste conditii trebuie intrunite cumulativ indiferent de titularul cererii si cu atat mai mult in cazul in care cererea este formulata de catre lichidator potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresa la „indeplinirea conditiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa”.

Cerinta valorii-prag a creantei aplicabila cererilor formulate de creditori nu este insa aplicabila in privinta cererilor formulate de lichidatorii societatilor dizolvate in baza prevederilor Legii nr. 31/ 1990.

Prin urmare, cuantumul creantei poate fi avut in vedere numai din ratiuni ce tin de utilizarea chibzuita a fondului de lichidare, fiind firesc ca eliminarea acelor entitati aflate in stare de insolventa, care exista doar formal, neavand nici resurse si nici sanse de redresare, sa se realizeze rapid si la costuri minime.

Pentru solutionarea pricinii este relevant doar pasivul identificat de lichidator, dar neinsusit in mod cert de creditorul bugetar, pasiv pentru a carui recuperare s-a solicitat deschiderea procedurii simplificate de faliment. Pasivului evidentiat in ultimul bilant doar cu titlu generic nu i se pot atribui valentele scontate de recurent atat timp cat are un caracter incert, nefiind posibila identificarea creditorilor. Judecatorul sindic investit trebuie sa aprecieze raportul beneficii scontate prin initierea unor astfel de proceduri versus costuri previzionate, urmand ca in situatia unui bilant negativ solutia de respingere a unei astfel de cereri sa fie pe deplin justificata de protejarea interesului public pentru asanarea cu celeritate a mediului de afaceri.

Eliminarea acelor entitati aflate in stare de insolventa, care exista doar formal, neavand nici resurse si nici sanse de redresare, trebuie sa fie realizata rapid, la costuri minime si cu utilizarea chibzuita a fondului de lichidare. Aceasta strategie, care transfera riscurile in sarcina creditorilor atunci cand raportul dintre beneficiile scontate, in caz de deschidere a procedurii si costurile acestei operatiuni devine incert, este pe deplin justificata de interesul statului pentru asanarea rapida a mediului de afaceri.

Curtea a considerat ca deschiderea procedurii de insolventa nu este justificata. Prin urmare, Tribunalul a realizat o corecta aplicare a prevederilor legale incidente in materia analizata atunci cand a decis respingerea cererii de deschidere a procedurii simplificate raportandu-se la valoarea extrem de mica a pasivului identificat de lichidator

si la imposibilitatea acoperirii acestui pasiv ca urmare a dizolvarii societatii.

In ce priveste critica conform careia in mod gresit a retinut judecatorul sindic incidenta prescriptia executarii fiscale, Curtea a retinut ca fiind vorba de o exceptie absoluta, putea fi invocata inclusiv de catre instanta din oficiu, fiind certa doar creanta de 2000 lei , reprezentand amenda contraventionala.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.480 alin.1 NCPC, Curtea a respins apelul ca nefondat.