Suspendarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici pentru incapacitate temporara de munca.

Art.94 lit. h) din Legea nr.188/1999

Art. 46 alin.6 din Codul muncii

 

Curtea a constatat ca, de drept, potrivit art.94 lit. h) din Legea nr.188/1999, in caz de incapacitate temporara de munca mai mare de 1 luna de zile, raportul de serviciu este suspendat.

Textul aratat se coroboreaza cu cel prevazut in art.49 alin.6 din Codul muncii, potrivit caruia, in cazul suspendarii raportului de munca, ”se suspenda si toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept”.

Tribunalul a retinut ca fiind incidente cele doua texte si ca „Este real ca in situatia suspendarii raportului de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca”, dar a emis teza ca suspendarea nu ar avea loc de drept.

Avand in vedere ca aceasta teza este contrara textului expres prevazut de lege, ”raportul de serviciu se suspenda de drept in cazul incapacitatii de munca (...)” [art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999], precum si textului art.46 alin.6 din Codul muncii, ”in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele (...) cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept”, Curtea constata ca teza tribunalului este contrara unei reguli prevazute expres si ca teza aratata nu este intarita de niciun argument, daca nu de text legal cel putin de interpretare.

Faptul ca intimata ar fi incasat un anumit cuantum al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, retinut de tribunal si invocat de intimata, nu poate sa impiedice actiunea legii, respectiv suspendarea raportului de serviciu, precum si, pe cale de consecinta, potrivit celui de-al doilea text, a tuturor termenelor legate de executarea raportului de serviciu.

Nu exista nicio regula legala care sa prevada impiedicarea suspendarii aratate de plata indemnizatiei de incapacitate de munca. In fond, aceasta indemnizatie nu este achitata de recurenta, iar in cazul in care ar exista o culpa a acesteia in legatura cu plata indemnizatiei aratate, poate fi angajata si raspunderea.

 

 (Decizia nr. 235/R-CONT
/
09 Februarie 2016)

 

Prin sentinta civila nr.658/8.06.2015, Tribunalul Arges a admis actiunea formulata de reclamanta EE in contradictoriu cu parata Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si a anulat decizia nr.39/2.06.2014.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea formulata la data de 19.11.2014, reclamanta EE a formulat contestatie impotriva deciziei nr.39/2.06.2014, emisa de parata, prin care a fost prelungita in mod nelegal sanctiunea retrogradarii cu o perioada de 3 luni ca urmare a suspendarii raportului de serviciu, solicitand anularea acesteia si inlaturarea sanctiunii aplicate, intrucat a fost aplicata gresit legea ajungandu-se la concluzia eronata ca suspendarea raportului de serviciu in baza art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999 produce efecte si cu privire la termenul de retrogradare; ca in cazul concediului pentru incapacitate temporara de munca mai mare de o luna se suspenda de drept raportul de serviciu sub aspectul prestarii activitatii si a platii salariului dar celelalte drepturi si obligatii aferente raportului de munca nu se suspenda, ca atare, termenul aferent sanctiunii disciplinare de retrogradare de 11 luni nu a fost suspendat pe perioada concediului medical, drepturile salariale incasate fiind diminuate corespunzator salariului ca urmare a aplicarii sanctiunii retrogradarii, decizia contestata incalcand dispozitiile art.36, art.77 alin.3 lit.d), art.78 alin.1, alin.2, alin.3 si art.96 alin.3 din Legea nr.188/1999.

Tribunalul a mai retinut ca parata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii, aratand ca decizia contestata nu contine o sanctiune sau o alta masura impotriva reclamantei, ci doar s-a constatat ca perioada de retrogradare dureaza pana la 30.08.2014.

Analizand actele dosarului, tribunalul a retinut ca prin decizia nr.39/2.06.2014 s-a constatat ca a intervenit suspendarea raportului de serviciu pentru incapacitate temporara de munca conform art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999, pe perioada in care a fost dispusa retrogradarea reclamantei, prin decizia nr.56/13.06.2013, pentru o perioada de 11 luni, din care a fost efectuata doar o perioada de 8 luni, urmand sa produca efecte pana la implinirea efectiva a termenului de 11 luni, respectiv pana la data de 30.08.2014; ca impotriva acestei decizii s-a formulat plangerea prealabila iar prin adresa nr.16887/4.07.2014, a fost respinsa plangerea formulata.

Tribunalul a retinut ca potrivit art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999, raportul de serviciu al functionarului public se suspenda de drept cand acesta se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna; ca reclamanta s-a aflat in aceasta situatie, necontestata de parti, astfel cum se dovedeste prin concediile medicale si foaia colectiva de prezenta, depuse la dosarul cauzei la filele 31-39, astfel ca aceasta suspendare de drept a intervenit in intervalul in care reclamanta era supusa retrogradarii pe o perioada de 11 luni, situatie necontestata, de asemenea; ca potrivit dispozitiilor art.49, alin.2, 3 si 6 Codul muncii, suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator a avut loc de drept ca urmare a unui incident neimputabil reclamantei respectiv intervenirea unui motiv de incapacitate temporara de munca datorat de starea de boala, astfel ca aceasta a fost in imposibilitate obiectiva de a presta activitate astfel cum s-a dispus prin masura retrogradarii.

Tribunalul a mai retinut si ca parata nu a facut dovada ca indemnizatia cuvenita pentru aceasta perioada i-a fost platita reclamantei prin raportare la cuantumul drepturilor salariale pe care aceasta le-ar fi primit daca nu ar fi fost retrogradata, astfel incat sa se poate ajunge la concluzia ca in aceasta perioada nu ar fi operat efectele deciziei nr.56/13.06.2013, ca in situatia suspendarii raportului de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, insa suspendarea in aceasta situatie nu opereaza de drept, fiind necesar ca angajatorul sa ia toate masurile ce se impun pentru ca drepturile salariatului sa fie platite in conformitate cu noua situatie de fapt, putandu-se aprecia ca pe perioada de incapacitate temporara de munca s-a procedat la o intrerupere a termenului retrogradarii; ca practic reclamanta a suportat consecintele retrogradarii pe parcursul tuturor celor 11 luni, inclusiv pe parcursul celor trei luni de concediu medical, printr-un calcul al indemnizatiei corespunzator retrogradarii, urmand ca aceasta perioada sa fie completata cu inca trei luni, ceea ce este inadmisibil din cel putin doua puncte de vedere: mai intai pentru ca s-ar depasi perioada cuprinsa in insasi decizia nr.56/13.06.2013 si mai apoi pentru ca s-ar incalca art.77 alin.3 lit.d) din Legea nr.188/1999.

Nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca decizia contestata nu prezinta caracterele unui act administrativ si ca atare, nu poate fi contestata, tribunalul retinand ca potrivit art.2 alin.1 lit.c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica, in regim de putere publica in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; in cauza, actul administrativ contestat supunand practic reclamanta unui noi perioade de retrogradare corespunzatoare perioadei in care aceasta s-a aflat in incapacitate temporara de munca datorita bolii, astfel ca actul administrativ contine o masura administrativa in ceea ce o priveste pe aceasta, masura pe care este indrituita a o contesta in recursul gratios si mai apoi la instanta.

La 8.07.2015, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Arges a declarat recurs, criticand solutia primei instante ca nelegala.

1. Tribunalul a apreciat gresit regula art.94 lit.b) din Legea nr.188/1999 si art.49 alin.6 din Codul muncii.

Se arata ca potrivit art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999 si art.50 din Codul muncii, in caz de incapacitate temporara de munca mai mare de 1 luna, raportul de serviciu se suspenda de drept si ca potrivit art.149 alin.6 Codul muncii, este suspendat si termenul de 11 luni pentru care a fost dispusa masura retrogradarii.

Se mai sustine ca tribunalul a interpretat gresit textele aratate si a retinut ca termenul de 11 luni nu se suspenda de drept, ci printr-o dispozitie expresa a institutiei publice si ca aceasta dispozitie nu a fost luata de intimata din moment ce indemnizatia de concediu medical a fost platita prin raportare la veniturile avute de contestatoare in functia pe care o ocupa in urma retrogradarii.

Se mai arata ca gresit tribunalul a retinut ca decizia nr.39 din 2 iunie 2014 ar reprezenta o noua sanctiune. In realitate, sustine recurenta, prin decizia aratata nu au fost luate masuri impotriva intimatei, ci doar a fost constatata suspendarea perioadei de 11 luni, pentru care a fost sanctionata intimata pe o perioada de trei luni de zile in care aceasta s-a aflat in concediu pentru incapacitate de boala (22 februarie 2014-29 mai 2014), iar aceasta constatare este facuta in aplicarea dispozitiilor art.49 alin.6 din Codul muncii.

Este fondata critica recurentei incadrata din oficiu de Curte in motivul prevazut de art.488 alin.1 pct.8 din noul Cod de procedura civila.

Curtea constata ca de drept, potrivit art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999, in caz de incapacitate temporara de munca mai mare de 1 luna de zile, raportul de serviciu este suspendat.

Textul aratat se coroboreaza cu cel prevazut in art.49 alin.6 din Codul muncii, potrivit caruia, in cazul suspendarii raportului de munca, ”se suspenda si toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept”.

Tribunalul a retinut ca fiind incidente cele doua texte si ca „Este real ca in situatia suspendarii raportului de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca”, dar a emis teza ca suspendarea nu ar avea loc de drept.

Avand in vedere ca aceasta teza este contrara textului expres prevazut de lege, ”raportul de serviciu se suspenda de drept in cazul incapacitatii de munca (...)” [art.94 lit.h) din Legea nr.188/1999], precum si textului art.46 alin.6 din Codul muncii, ”in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele (...) cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept”, Curtea constata ca teza tribunalului este contrara unei reguli prevazute expres si ca teza aratata nu este intarita de niciun argument, daca nu de text legal cel putin de interpretare.

Faptul ca intimata EE ar fi incasat un anumit cuantum al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, retinut de tribunal si invocat de intimata, nu poate sa impiedice actiunea legii, respectiv suspendarea raportului de serviciu, precum si, pe cale de consecinta, potrivit celui de-al doilea text, a tuturor termenelor legate de executarea raportului de serviciu.

Nu exista nicio regula legala care sa prevada impiedicarea suspendarii aratate de plata indemnizatiei de incapacitate de munca. In fond, aceasta indemnizatie nu este achitata de recurenta, iar in cazul in care ar exista o culpa a acesteia in legatura cu plata indemnizatiei aratate, poate fi angajata si raspunderea.

Avand in vedere ca, potrivit celor doua texte, termenele legate de executarea raportului de serviciu sunt suspendate de drept, inclusiv cel de 11 luni privind sanctionarea contestatoarei, rezulta ca decizia nr.39 din 2.06.2014, prin care recurenta a constatat acest efect, este legala.

Vazand si dispozitiile art.498 din noul Cod de procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat sentinta si pe fond a respins contestatia ca neintemeiata.