Tardivitate Apel trimis prin email

Pentru ipoteza trimiterii cererii de apel prin e-mail este incident art. 182 alin. 2 Cod procedura civila. Expedierea apelului prin e-mail, in ultima zi a termenului de apel, dupa ora 16,00, cand activitatea a incetat in mod legal la instanta, s-a facut cu depasirea termenului legal, nefiind incidente dispozitiile art. 183 Cod procedura civila.

Temei de drept: art. 182 alin. 2 Cod procedura civila.

Decizia nr. 372/7 aprilie 2016

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 2148/99/2015 contestatorul G.M. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 17 din data de 02.03.2015 emisa de Ministerul Sanatatii-Serviciul de Ambulanta Judetean, solicitand

1. anularea deciziei si sanctiunei aplicate, reintegrarea in locul de munca detinut anterior, cu plata drepturilor banesti de care a fost lipsit pe perioada de la data incetarii contractului de munca pana la reintegrare;
2.  in subsidiar solicita inlocuirea sanctiunii desfacerii contractului de munca cu una din sanctiunile prevazute de art. 248 alin. lit. a-d, cu cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele :

Prin sentinta civila nr. 2323/28.10.2015 Tribunalul Iasi respinge contestatia formulata de contestatorul G.M. in contradictoriu cu intimatul Ministerul Sanatatii - Serviciul de Ambulanta Judetean.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. 2148/99/2015 contestatorul G.M. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 17 din data de 02.03.2015 emisa de Ministerul Sanatatii- Serviciul de Ambulanta Judetean, solicitand anularea deciziei si sanctiunii aplicate, reintegrarea in locul de munca detinut anterior, cu plata drepturilor banesti de care a fost lipsit pe perioada de la data incetarii contractului de munca pana la reintegrare si in subsidiar solicita inlocuirea sanctiunii desfacerii contractului de munca cu una din sanctiunile prevazute de art. 2 48 alini lit. a-d .

Contestatorul a avut calitatea de ambulantier in cadrul SAJ Iasi.

Prin decizia nr. 17 din data de 02.03.2015, intimata Ministerul Sanatatii-Serviciul de Ambulanta Judetean a dispus incetarea contractului individual de munca incepand cu data de

02.03.2015, conform art. 248 alin.l lit. e) din Codul muncii. In decizie s-a retinut ca ar fi absentat nemotivat atat la finalul lunii decembrie, respectiv 29 si 30 decembrie 2014, precum si toata luna ianuarie 2015 (exceptie facand perioada 01-07.01.2015, perioada pentru care exista adeverinta medicala), acumuland absente nemotivate, mai mult de 5 absente nemotivate consecutiv.

Decizia contestata indeplineste conditiile prevazute de art. 252 Codul muncii, motiv pentru care a fost analizata temeinicia acesteia.

Potrivit Codul muncii - art. 39 alin.2: salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:obligatia de a respecta norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului; obligatia de a respecta disciplina muncii; obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca; obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu; alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca

Conform art. 39 Codul Muncii salariatul are obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului, obligatia de a respecta disciplina muncii, de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in C.C.M. si C.I.M. iar conform art. 40 Codul Muncii angajatorul are dreptul de a stabili atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii precum si dreptul de a exercita controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, de a constata savarsirea abaterilor disciplinare si de a aplica sanctiunile corespunzatoare potrivit legii, R.I. sau C.C.M.

Legiuitorul defineste abaterea disciplinara in cuprinsul art. 247 al.2 Codul muncii ca fiind „...o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”.

In solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei de sanctionare disciplinara instantele au competenta de a analiza nu doar legalitatea, dar si temeinicia masurii de sanctionare dispuse de angajator, conform dispozitiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, situatie in care va verifica si modalitatea in care angajatorul a aplicat criteriile de individualizare si de stabilire a sanctiunii disciplinare. Acest atribut al instantei judecatoresti este consacrat de principiul aflarii adevarului in procesul civil, legiferat de art. 22 din Codul de procedura civila (fost art. 129 alin. 5 din vechiul Cod de procedura civila).”

Exercitarea de catre instanta de judecata a controlului jurisdictional asupra legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare, include si dreptul organului jurisdictional de a pronunta o solutie proprie.

Retine ICCJ faptul ca: „In acest context, ... prerogativa disciplinara a angajatorului nu poate fi una absoluta, discretionara, oricare dintre sanctiunile disciplinare putand fi aplicata doar cu respectarea dispozitiilor legale in materie si, in orice caz, aceasta nu poate inlatura prerogativa instantei legal investite cu solutionarea unui conflict de munca privind legalitatea si temeinicia unei masuri disciplinare de a verifica si modalitatea in care angajatorul a aplicat aceste criterii, in raport cu gravitatea abaterii savarsite de catre salariat. Din moment ce, conform dispozitiilor art. 252 alin. (5) din Codul muncii, decizia poate fi contestata de catre salariat, jurisdictia muncii nu se poate rezuma in acest caz doar la verificarea aspectelor formale ale actului unilateral al angajatorului si la respectarea procedurii disciplinare, de esenta controlului de legalitate fiind tocmai analiza modului de individualizare a masurii disciplinare.

Pe de alta parte, liberul acces la instanta al salariatului ar fi iluzoriu daca rolul instantei s-ar limita la verificarea legalitatii masurii disciplinare fara a cenzura imprejurarile in care a fost luata aceasta sanctiune, lasand salariatul la liberul arbitru al angajatorului in stabilirea si aplicarea criteriilor de individualizare a acestei masuri. Aceasta solutie este in acord cu jurisprudenta contenciosului constitutional care a statuat ca «decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente», pe aceasta cale contestatorul avand posibilitatea de a beneficia de toate garantiile procesuale prevazute de lege, prin administrarea probelor necesare in fata jurisdictiilor care solutioneaza aceste cereri" (Decizia nr. 63 din 17 februarie 2004 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 10 martie 2004).

Inalta Curte retine ca aceasta solutie este in acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea articolului 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind accesul efectiv la o instanta impartiala si dreptul la un proces echitabil, ca obligatie pozitiva a statelor in cadrul procedurilor referitoare la litigiile de drept privat purtate fie intre particulari, fie intre un particular si stat, prin organele ori institutiile sale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in examinarea respectarii dreptului efectiv de acces in fata unei instante superioare a unui justitiabil, a statuat ca protectia drepturilor individuale inseamna "protectia unor drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii" (Hotararea Airey contra Irlandei), iar obligatia pozitiva a statelor semnatare este o obligatie de a face, asociata in mod traditional cu drepturile economice si sociale, fiind aceea de "a adopta masuri rezonabile si adecvate pentru protectia drepturilor ce revin individului" (Hotararea Lopez Ostra contra Spaniei). Sub aspect procesual, obligatia pozitiva a statelor semnatare include si obligatia de a asigura o procedura judiciara echitabila, care sa permita transarea oricarui litigiu intre persoanele private (Hotararea Sovtransavto Holding contra Ucrainei)”.

Retine instanta faptul ca, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 242 Codul Muncii, regulamentul intern cuprinde, printre altele, drepturile si obligatiile angajatorului si salariatilor precum si reguli concrete privind disciplina muncii, abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile.

Disciplina muncii reprezinta o obligatie j uridica in sensul ca insumeaza si rezuma, in esenta, totalitatea indatoririlor de serviciu asumate de persoana respectiva prin incheierea contractului individual de munca.

Sub aspectul finalitatii ei, disciplina muncii reprezinta o stare de ordine existenta in desfasurarea procesului de munca, rezultand din respectarea intocmai a normelor ce reglementeaza acest proces si din indeplinirea obligatiilor asumate prin incheierea contractului.

Retine instanta faptul ca in cauza de fata ne aflam in situatia intrunirii tuturor elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Astfel, raspunderea disciplinara intervine in cazurile in care un salariat savarseste cu vinovatie o abatere disciplinara. Pentru a fi angajata raspunderea disciplinara trebuiesc indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat; existenta unei fapte ilicite; savarsirea faptei cu vinovatie; un rezultat daunator si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

Fapta ilicita este actiunea ori inactiunea unei persoane fizice, sau juridice, prin care se incalca o norma de conduita obligatorie. In raport cu natura specifica a relatiilor sociale, care sunt ocrotite prin normele legale, si cu pericolul ei social, fapta ilicita poate fi delict civil, abatere disciplinara, contraventie, abatere de la normele de convietuire sociala sau infractiune.

Astfel in cauza de fata potrivit art. 108 litera c din capitolul XIII litera A din Regulamentul intern al Serviciului de Ambulanta Judetean Iasi, constituie abatere disciplinara absentarea nemotivata de la serviciu mai mult de 3 zile consecutive.

In raport de dispozitiile art 252 litera e din Regulamentul intern al Serviciului de Ambulanta Judetean Iasi, angajatorul dispune desfacerea discilinara a CIM pentru 5 absente nemotivate consecutive.

Contestatorul a lipsit nemotivat in zilele de 29 si 30.12.2014 cand nu s-a prezentat la serviciu, figurand in foaia de pontaj din luna decembrie 2014 cu 3 zile de absenta si nu a depus niciun document justificativ in motivarea absentarii de la locul de locul de munca; cea de a doua perioada de absentare de la serviciu, a fost in datele de

2,3,6,7,10,11,14,15,18,19,22,23 si 26 ianuarie 2015, motivand ca a depus la data de 08.01.2015 o cerere de concediu de odihna pentru luna ianuarie 2015.

Potrivit art. 148 din Codul Muncii, concediul de odihna se acorda in baza unei solicitari efectuate cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii concediului astfel ca aceasta aparare nu poate fi retinuta de catreinstanta.

Astfel ca instanta retine ca salariatul a lipsit in perioada precizata anterior in mod nejustificat.

Astfel ca, in raport de fapta savarsita, raportat la prevederile stipulate in Regulamentul intern al Serviciului de Ambulanta Judetean, instanta constata ca in cauza angajatorul nu este tinut de dispozitiile art 250 din Legea nr. 53/2003 .

Avand in vedere argumentatia din precedent, raportat la dispozitiile legale in vigoare, instanta retine ca sanctiunea aplicata este proportionala cu fapta savarsita si cu gradul de vinovatie, astfel ca decizia este intemeiata si legala, motiv pentru care va dispune respingerea cererii de anulare a deciziei de desfacere disciplinara cat si respingerea cererii de inlocuire a sanctiunii desfacerii contractului de munca cu una din sanctiunile prevazute de art. 248 alin.1 lit. a-d.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul G.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Dupa ce a reluat situatia de fapt prezentata in cererea de chemare in judecata, apelantul a sustinut ca, avand in vedere problemele medicale care au dus la lipsa de la serviciu, nu exista nici fapta ilicita, dar nici vinovatia.

In apel contestatorul a sustinut, de asemenea, ca intimata trebuia sa fi luat in considerare ca a fost un motiv obiectiv, ca nu exista vinovatia, faptul ca este la prima abatere, ca problema era una medicala si era cunoscuta de colegi.

Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Din oficiu, instanta de apel a pus in discutie exceptia tardivitatii apelului, exceptie care a fost pusa in discutia partilor la termenul de judecata din 31.03.2016, acordandu-se partilor si posibilitatea de a formula concluzii scrise in termenul de amanare a pronuntarii.

Analizand prioritar, conform disp. art. 248 raportat la art. 482 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii, Curtea de Apel constata ca este fondata.

Conform disp. art. 215 din Legea nr. 62/2011, ce deroga de la dispozitiile art. 468 alin. 1 Cod procedura civila, in materia cauzelor avand ca obiect litigii de munca termenul de apel este de 10 zile, iar conform art. 468 alin. 2 Cod procedura civila, termenul de apel curge de la comunicarea hotararii.

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca sentinta a fost comunicata contestatorului apelant la data de 18.12.2015, conform dovezii de primire existente la fila 130 din dosarul primei instante.

Contestatorul G.M. a formulat apel la data de 30.12.2015, cand a fost inregistrat la Tribunalul Iasi.

Calculat potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, termenul de apel de 10 zile s-a implinit pentru contestatorului apelant la data de 29.12.2015.

In raport cu aceste dispozitii, apelul promovat de contestator dupa data de 29.12.2015 este tardiv.

Sustinerea apelantului, formulata prin concluziile scrise, in sensul ca a transmis cererea de apel la data de 29.12.2015 prin e-mail, nu schimba concluzia privind declararea tardiva a apelului.

Dispozitiile art. 182 alin. 1 Cod procedura civila, stipuleaza ca termenul care se socoteste pe zile se implineste la ora 24,00 a ultimei zile in care se poate indeplini actul de procedura. Cu toate acestea, alineatul 2 al art. 182 instituie regula potrivit cu care, daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanta, termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in mod legal.

Curtea constata ca pentru ipoteza trimiterii cererii de apel prin e-mail este incident art. 182 alin. 2 Cod procedura civila. Astfel, apelul a fost expediat prin e-mail, in ultima zi a termenului de apel, 29.12.2015, la ora 7:32 PM, deci dupa ora 16,00, cand activitatea a incetat

in mod legal la instanta, astfel incat la momentul trimiterii e-mail-ului termenul de apel era implinit.

Instanta de apel are in vedere ca nu este incident in cauza art. 183 Cod procedura civila, apelul nefiind depus la posta, servicii specializate de curierat, unitati militare sau locuri de detinere, in sensul acestui din urma text procedural.

Raportat considerentelor expuse, Curtea de Apel, in temeiul art. 470 alin. 1 Cod procedura civila, a respins apelul, ca tardiv.

Exceptia tardivitatii fiind una de procedura, absoluta si peremptorie, incidenta sa impiedica examinarea, in tot ori in parte, a criticilor care privesc sentinta Tribunalului Iasi.