Suspendarea activitatii, Rezolutia directorului Oficiului Registrului Comertului

Art. 237 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea 31/1990;

Art. 6 alin. 3 din OUG 116/2009

Suspendarea activitatii unei societati comerciale, fara ca aceasta sa fie sanctionata cu dizolvarea potrivit art. 237 alin. 1 lit. c, nu poate depasi 3 ani. Dupa o suspendare a activitatii pentru o perioada de 3 ani societatea are la dispozitie doua optiuni, respectiv reluarea activitatii in considerarea careia aceasta a fost constituita, sau dizolvarea in

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 21 din 4 martie 2014

Prin sentinta civila 206/COM/CC/10.10.2013 s-a respins plangerea formulata reclamanta S.C. A. T. S.R.L., prin administrator D. A. L., impotriva Rezolutiei nr. 2808 din 03.04.2013 emisa de paratul Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt.

Hotararea Adunarii Generale prin care s-a stabilit prelungirea suspendarii nu este legal adoptata.

Potrivit art. 192 alin.(1) din legea nr. 31/1990 „Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel.”

Conform procesului verbal de sedinta din 01.04.2013, la adunare au participat ambii asociati. In astfel de conditii, asociatul D.L. nu putea adopta numai prin votul sau, hotararea privind prelungirea suspendarii activitatii societatii.

In plus, suspendarea activitatii nu poate depasi termenul limita de trei ani prevazut de art. 159 alin. (1) si (2) din Normele metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor aprobate prin Ordinul M.J. 2594/C/2008. Este legal posibila o noua suspendare, nu o prelungire a suspendarii cu depasirea termenului legal.

Urmare a sentintei 355/COM/CC/09.10.2012, Oficiul Registrului a fost obligat sa solutioneze cererea reclamantei, nu sa solutioneze cererea in sensul urmarit de reclamanta. Prin emiterea Rezolutiei nr. 2808/03.04.2013, chiar si in situatia in care solutionarea cererii este nefavorabila reclamantei, obligatia stabilita de instanta de judecata este respectata.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul.

In motivarea apelului apelantul sustine ca gresit a retinut instanta de fond ca Oficiul Registrului Comertului Neamt ar fi solutionat cererea 511780/01.06.2012, ca prin sentinta civila 355/COM/2012 directorul O.R.C. Neamt a fost obligat sa solutioneze cererea in temeiul dispozitiilor Legii 26/1990 si a O.U.G. 116/2009.

Ca prin cererea formulata a solicitat o prelungire a suspendarii activitatii motivat de elementele legate de sedinta A.G.A., ca aceasta a hotarat, in conditiile art. 193 alin. 3 din Legea 31/1990 si art. 6 alin. 3 din Actul constitutiv al societatii, suspendarea activitatii, hotarare comunicata in timp util O.R.C. Neamt prin cererea 511780/01.06.2012, ca aceasta cerere trebuia solutionata in sensul prelungirii suspendarii activitatii societatii pana la 30.04.2015.

Arata apelantul ca directorul O.R.C. Neamt a ignorat hotararea, ca acesta a obligat administratorul societatii sa depuna din nou toate actele care stau la baza cererii 4979/26.02.2013, ca solutionarea cererii trebuia facuta avandu-se in vedere conditiile existente la data de 01.06.2012, data formularii ei si nu a celor din 28.02.2013.

Ca, desi a solicitat solutionarea cererii nu este culpa sa ca aceasta a fost ignorata, ca a respectat toate conditiile pentru formularea unei astfel de cereri insa directorul O.R.C. Neamt interpreteaza eronat dispozitiile art. 10 din O.U.G. 116/2009.

Arata ca motivarea rezolutiei 2808/3.04.2013 este lipsita de temei legal, ca nu era obligat sa faca dovada din nou a respectarii dispozitiilor din art. 195 din Legea 31/1990 si din actul constitutiv.

Sustine apelantul ca niciuna din prevederile O.U.G. 116/2009 nu au fost aplicate de directorul O.R.C. Neamt incepand cu data de 01.06.2012 si nu si-a asumat responsabilitatea pentru situatia atipica in care se gaseste societatea.

Apelantul interpreteaza dispozitiile art. 237 alin. 2 din Legea 31/1990 in sensul ca suspendarea activitatii unei societati nu poate depasi 3 ani insa pot exista oricate suspendari

succesive de cate 3 ani. Ca in lipsa unor dispozitii legale exprese in lege, reluarea activitatii sau o noua suspendare a acesteia, trebuie solicitate inainte de expirarea duratei de suspendare, lucru care in cauza pendinte s-a realizat.

Prin intampinare intimatul Oficiul National al Registrului Comertului (O.N.R.C.) solicita respingerea apelului, ca in solutionarea cererii 4979/26.02.2013 s-a acordat termen pentru ca societatea comerciala sa indeplineasca cerintele stabilite prin rezolutia de amanare, cerinte care nu au fost indeplinite.

Intimatul invoca dispozitiile art. 159 alin. 1 si 2 din Normele aprobate prin Ordinul 2594/C/2000, precum si a art. 160 din acelasi act normativ si concluzioneaza ca o noua suspendare de 3 ani poate fi dispusa doar dupa reluarea activitatii dupa o perioada de suspendare anterioara.

Ca, prin sentinta 355/COM/2012 a fost obligat sa solutioneze cererea si nu sa o solutioneze intr-un anumit fel.

Prin decizia 21/2014, s-a respins ca nefondat apelul, instanta de apel retinand:

Potrivit art. 237 alin. 1 lit. c din Legea 31/1990, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta, iar potrivit alin. 2, dispozitiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile in cazul in care societatea a fost in inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si inscrisa in registrul comertului. Durata inactivitatii nu poate depasi 3 ani.

Din interpretarea dispozitiilor legale mentionate, rezulta fara echivoc, ca suspendarea activitatii unei societati comerciale, fara ca aceasta sa fie sanctionata cu dizolvarea potrivit art. 237 alin. 1 lit. c, nu poate depasi 3 ani.

Dupa o suspendare a activitatii pentru o perioada de 3 ani societatea are la dispozitie doua optiuni, respectiv reluarea activitatii in considerarea careia aceasta a fost constituita, sau dizolvarea in conditiile art. 237 lit. c din Legea 31/1990.

Apelantul interpreteaza gresit dispozitiile legale atunci cand sustine ca pot exista mai multe suspendari succesive de cate trei ani ale activitatii unei societati, legea este suficient de clara, suspendarea activitatii neputand depasi trei ani.

Ca, interpretarea instantei de apel este aceea in spiritul dispozitiilor Legii 31/1990 rezulta si din faptul ca societatile comerciale sunt constituite in vederea efectuarii actelor de comert (in formularea art. 1 din Legea 31/1990) si astfel, chiar daca demersul constituirii unei societati comerciale este o optiune ce tine de sfera drepturilor private, prezenta ei in circuitul civil corespunde unui interes public, protejat prin dispozitiile legii speciale in cauza de fata, respectiv art. 237 din Legea 31/1990 prin care pot fi inlaturate din circuitul civil acele societati care nu isi justifica prezenta prin lipsa activitatii pentru care au fost constituite.

Este astfel gresita si retinerea neconditionata de catre instanta de fond a faptului ca societatea putea solicita o noua suspendare a activitatii dupa implinirea celor 3 ani de suspendare si nu o prelungire a suspendarii, diferenta intre cele doua situatii fiind doar terminologica, o noua suspendare ce nu poate depasi 3 ani putand fi solicitata doar dupa ce societatea si-a reluat activitatea.

Intimatul a procedat corect la solutionarea cererii asa cum s-a dispus prin sentinta civila 355/COM/2012 si, avand in vedere ca nu a facut dovada ca activitatea societatii A. T. SRL, ce fusese anterior suspendata pentru 3 ani, a fost reluata, aceasta nu mai poate sa solicite o noua suspendare a activitatii pentru un termen de pana la 3 ani.

Fara ca activitatea societatii sa fi fost reluata dupa implinirea termenului pentru care activitatea fusese suspendata, rezolutia contestata este in conformitate si cu dispozitiile art. 237 alin. 2 din Legea 31/1990 si art. 159 si 160 din Normele metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor, aprobate prin Ordinul 2594/2008.