Suportarea sumelor necesare pentru asigurarea activitatii de protectie a copiilor aflati in sistem rezidential si de asistenta maternala  

Sentinta civila nr. 1245/CA/07.12.2015

Obligatia autoritatilor publice locale de a contribui la finantarea activitatii de protectie reglementata de Legea nr.272/2004, pentru perioada 2010 - 2013, rezulta chiar din prevederile art.5 alin.3 din lege, conform carora „In subsidiar, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului ” si din dispozitiile art.118 alin.1 lit.a, conform carora
„
Prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse:
a)
bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor”.

Dispozitiile legale mentionate sunt intregite prin prevederile cuprinse in art.1 alin.2 din HG nr.457/2000, aplicabil in perioada de referinta, conform carora „Consiliile locale municipale, orasenesti si comunale au obligatia sa prevada cu prioritate in bugetele proprii sumele necesare in vederea finantarii activitatii de protectie a copilului si a persoanei majore care beneficiaza de protectie in conditiile art. 19 din ordonanta (dispozitii abrogate prin Legea nr.272/2004, dar preluate in art.51 alin.2 din Legea nr.272/2004).

In schimb, finantarea centrelor publice in care sunt ingrijite persoanele adulte cu handicap se face din bugetul propriu al consiliului judetean pe teritoriul si in subordinea caruia se afla centrul, iar in situatia in care persoana cu handicap provine de pe raza altei unitati administrativ teritoriale, cheltuielile se deconteaza intre autoritatile publice judetene.

Art.5 alin.3 si art.118 alin.1 lit.a din Legea nr.272/2004 Art. 54 si art. 94 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 Art. 33 din H. G. nr.268/2007

Prin sentinta civila nr. 262/12.02.2015, Tribunalul Constanta a respins actiunea formulata de reclamanta DGASPC CONSTANTA, in contradictoriu cu parata COMUNA [...] PRIN PRIMAR, astfel cum a fost modificata la 13.11.2014, ca nefondata si s-a luat act de cererea de renuntare la cererea privind obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta DGASPC CONSTANTA, solicitand, in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, admiterea actiunii astfel cum a fost precizata si obligarea paratilor la plata sumei de 234.374,42 lei aferenta perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013, reprezentand contributia paratilor la finantarea activitatii de protectie a copiilor protejati in sistem rezidential, a copiilor protejati in sistemul de asistenta maternala, a persoanelor majore care beneficiaza de protectie in temeiul art. 51 alin. 2 din Legea nr. 27/2004 si a persoanelor adulte protejate intr-o institutie din subordinea D.G.A.S.P.C. Constanta, pentru beneficiarii serviciilor sociale proveniti de pe raza unitatii administrativ-teritoriale [...].

1. In motivare, arata recurenta ca hotararea recurata incalca pozitiile legislatiei in materia asistentei sociale.

Fata de dispozitiile legale incidente in cauza precum si fata de situatia de fapt din speta, considera ca solutia Tribunalului Constanta este vadit nelegala intrucat ignora raporturile obligationale dintre parti, reglementate expres de lege si faptul ca a facut dovada refuzului nejustificat al paratilor de a contribui la cheltuielile serviciilor sociale pentru beneficiarii proveniti de pe raza unitatii administrativ teritoriale, indiferent de modificarile legislative intervenite in materia asistentei sociale, dispozitiile legale incidente reglementeaza obligatia asigurarii finantarii serviciilor sociale obiect al cererii introductive de la bugetele locale ale comunelor, oraselor si municipiilor.

In ceea ce priveste cuantumul contributiei, incidente sunt dispozitiile H.G. nr.457/2000 si H.G, nr. 23/2010, care reglementeaza expres obligatia comunitatilor locale de a suporta contributia anuala pentru fiecare copil protejat sau persoana majora care beneficiaza de protectie, care nu poate fi mai mica de 25% din costul anual (cuantum mentinut si prin art. 20 din O.U.G. nr. 103/2014 si redus, ulterior la 10 % prin O.U.G. nr. 54/2004, incepand cu 29.09.2014) conform standardelor de cost reglementate de anexele 1 si 2 din H.G. nr. 23/2010.

Corelativ, conform dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora „consiliile locale functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune, orase si municipii, in conditiile legii" (art. 23), iar conform dispozitiilor art. 9 alin. (2) si art. 10 din acelasi act normativ, resursele financiare de care dispun autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie corelate cu competentele si atributiile prevazute de lege, autoritatile administratiei publice locale administrand sau, dupa caz, dispunand de resursele financiare ale comunelor, oraselor, municipiilor.

Esential este faptul ca sistemul national de asistenta sociala se intemeiaza pe anumite valori si principii generale, expres reglementate de Legea nr. 292/2011.

Prin raportare la calitatea sa de institutie publica cu atributii in domeniul asistentei sociale si protectiei copiilor si probele administrate care dovedesc faptul ca a asigurat in perioada in litigiu serviciile sociale pentru beneficiarii proveniti de pe raza unitatii administrativ-teritoriale [...], hotararea instantei de fond ignora obligatia legala in sarcina paratilor de asigurare a sumelor necesare finantarii acestor servicii.

Astfel, inscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc ca paratii au fost notificati in toata perioada ce face obiectul litigiului cu privire la obligatiile de plata pentru beneficiarii serviciilor sociale proveniti de pe raza unitatii administrative-teritoriale, calculate cu respectarea cadrului de reglementare incident, conform standardelor_de cost aprobate prin H.G, nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale (calcul necontestat de parati).

Costul reglementat reprezinta costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizarii serviciilor sociale, calculat pentru beneficiar, pe tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate si criteriilor prevazute de lege.

A facut dovada cu adresele nr. D36361/30.07.2010, D6675/08.02.2011,

D311O3/22.05.2O12, D47232/02.08.2012, D9960/12.02.2013, D29662/24.04.2013,

D52632/01.08.2013, D76129/12.11.2013 ca a notificat paratii cu privire la obligatia de finantare a serviciilor sociale obiect al cererii introductive in intreaga perioada ce vizeaza litigiul, acestia refuzand nejustificat solutionarea cererilor.

2. Judecatorul fondului interpreteaza si aplica gresit dispozitiile H.G. nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, retinand ca paratii aveau obligatia de finantare doar in temeiul art. 3 din actul normativ, in cazul in care costurile ar fi depasit nivelul prevazut de standardele de cost- rationament ce denota profunda intelegere si aplicare gresita a textelor actului normativ.

Niciunul dintre textele actului normativ nu pot conduce la o asemenea concluzie, obligatia de finantare a serviciilor sociale obiect al cererii introductive de la bugetele locale in situatia in care costurile sunt la nivelul standardelor de cost fiind expres reglementata de dispozitiile art. 6 din H.G. nr. 23/2010.

In speta, costurile au fost stabilite la nivelul standardelor de cost reglementate prin anexele 1 si 2 la H.G. nr. 23/2010, iar art. 6 din H.G. nr. 23/2010 reglementeaza obligatia legala de finantare a serviciilor sociale conform standardelor de cost din bugetele proprii ale autoritarilor administratiei publice locale, motiv de nelegalitate al hotararii atacate.

3. Instanta de fond retine fara temei legal ca dispozitiile H.G. nr. 457/2000 au fost abrogate.

Judecatorul fondului retine cu privire la acest act normativ ca ar fi fost implicit abrogat prin

Legea nr. 272/2004, incepand cu data de 01.01.2005.

Astfel, cu privire la H.G. nr. 457/2000, act normativ care nu a fost abrogat expres, considera ca nu ne aflam in prezenta unui eveniment legislativ implicit, asa cum retine instanta de fond, intrucat un asemenea eveniment nu este recunoscut in cazul actelor normative speciale (caracterul special al unei reglementari este dat de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie, precum reglementarea ce face obiectul HG nr. 457/2000).

In egala masura, H.G. nr. 457/2000 nu este mentionat expres in cuprinsul art. 142 din Legea nr. 272/2004. Este adevarat ca alin. (3) al art. 142 prevede ca se abroga si orice alte dispozitii contrare, dar prin H.G. nr. 457/2000 au fost aprobate normele metodologice de stabilire a nivelului contributiilor comunitatilor locale la finantarea activitatii de protectie a copilului aflat in dificultate, dispozitii care se regasesc si la art. 118 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, nefiind deci contrare.

Astfel, actul normativ reglementeaza cu privire la finantarea activitatii de protectie pentru mai multe categorii de beneficiari, respectiv copilul aflat in dificultate, din centrele de plasament sau incredintat unei familii sau persoane, copilul cu hadicap, copilul care ramane in centrele de plasament ori la familia sau persoana careia i-a fost incredintat sau dat in plasament si dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile, dar fara a depasi varsta de 26 de ani, esential fiind ca Legea nr. 272/2004 a mentinut toate aceste categorii de beneficiari de asistenta sociala, cat si obligatia de finantare a comunitatilor locale; astfel, solutia juridica reglementata de dispozitiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997 nu a fost modificata, din contra, fiind preluata cu acelasi continut de dispozitiile Legii nr. 272/2004.

4. Aplicarea corecta si justa a normelor de drept, inseamna ca solutia dintr-un litigiu dedus judecatii nu poate fi decat una singura si aceea trebuie sa se impuna ca autoritate, ca fiind cea corecta.

Solutiile juridice ale instantei de judecata trebuie sa determine practica unitara, aceasta si in recunoasterea principiului constitutional al infaptuirii juste si unitare a justitiei, circumscris unei operatiuni rationale si de creatie juridica, atribuita si utilizata de orice autoritate chemata a aplica dreptul, in sensul respectarii legislatiei incidente, iar instantele de judecata interpreteaza in mod necesar legea prin solutionarea cauzelor cu are au fost investite, ca faza indispensabila a procesului de aplicare a legii, conform si principiului supunerii judecatorului numai fata de lege, consacrat de art.123 alin. (2) din Constitutie.

Sintetizand, in speta este aplicabil un cadru de reglementare special care instituie obligatii exprese de finantare a serviciilor sociale de la bugetele comunelor, oraselor si municipiilor, indiferent daca costul acestor servicii este stabilit la nivelul costurilor standard, precum in speta sau daca depasesc aceste costuri reglementate (ipoteza care nu face obiectul cauzei), in cuantum de 25 % pentru perioada 2010 - septembrie 2013 ce face obiectul cauzei.

Analizand criticile formulate de reclamanta prin motivele de recurs, Curtea constata urmatoarele:

Obiectul actiunii reclamantei vizeaza suportarea, de catre autoritatile administratiei publice locale, din bugetul local al unitatilor administrativ teritoriale, a sumelor necesare anual pentru asigurarea activitatii de protectie a copiilor protejati in sistem rezidential si de asistenta maternala si a persoanelor majore aflate in continuarea studiilor, care beneficiaza de protectie in temeiul prevederilor art.51 din Legea nr.272/2004, precum si pentru intretinerea persoanelor adulte protejate in centrele specializate.

Exista, asadar, doua categorii distincte de persoane care beneficiaza de activitatea de protectie sociala la care se refera reclamanta, respectiv copiii si adultii care intra in sfera de protectie a Legii nr.272/2004 si persoanele adulte cu handicap, aflate sub protectia prevederilor Legii nr.448/2006.

Obligatia de a contribui la finantarea activitatii de protectie a copilului aflat in dificultate a fost prevazuta initial de art.23 lit.a din OUG nr.192/1999, potrivit caruia
„Activitatea serviciilor si institutiilor publice care ingrijesc si asigura protectia drepturilor copilului se finanteaza din: a) contributii obligatorii ale consiliilor locale municipale, orasenesti si comunale din al caror teritoriu provin copilul cu handicap si cel aflat in dificultate sau persoana majora care beneficiaza de protectie in conditiile art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997, republicata; criteriile de determinare a comunitatii locale din care provine copilul vor fi stabilite de agentie si aprobate prin ordin al presedintelui acesteia
”.

Potrivit art.24 alin.(1)
„Nivelul contributiilor prevazute la art. 23 lit. a) se stabileste pe baza unei metodologii aprobate prin hotarare a Guvernului, in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta”, fiind astfel emisa HG nr.457/2000 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire a nivelului contributiilor comunitatilor locale la finantarea activitatii de protectie a copilului aflat in dificultate, a celui cu handicap, precum si a persoanei majore care beneficiaza de protectie in conditiile art.19 din OUG nr.26/1997.

OUG nr.192/1999 a fost abrogata prin OUG nr.12/2001, care insa a preluat aceleasi dispozitii in art.17 si art.18.

Astfel, conform prevederilor art.17 din OUG nr.12/2001,
„Activitatea serviciilor si institutiilor publice care asigura protectia copilului se finanteaza din urmatoarele surse: a) contributii obligatorii ale consiliilor locale din a caror raza teritoriala provin copilul cu handicap si cel aflat in dificultate sau persoana majora care beneficiaza de protectie in conditiile art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, republicata; criteriile de determinare a comunitatii locale din care provine copilul sau persoana majora se stabilesc prin ordin al secretarului de stat al Autoritatii, cu avizul Ministerului Administratiei Publice
;”, iar potrivit art.18,
„(1) Nivelul contributiilor prevazute la art.17 lit. a) se stabileste pe baza unei metodologii aprobate prin hotarare a Guvernului
’.

Rezulta astfel ca obligatia autoritatilor publice locale de a contribui la finantarea activitatii de protectie a copilului este reglementata in continuare si pentru perioada 2010 - 2013, iar nivelul contributiei este cel aprobat prin HG nr.457/2000.

Obligatia autoritatilor publice locale de a contribui la finantarea activitatii de protectie reglementata de Legea nr.272/2004, pentru perioada 2010 - 2013, rezulta chiar din prevederile art.5 alin.3 din lege, conform carora „In subsidiar^responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului” si din dispozitiile art.118 alin.1 lit.a, conform carora „Prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse: a) bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor”.

Dispozitiile legale mentionate sunt intregite prin prevederile cuprinse in art.1 alin.2 din HG nr.457/2000, aplicabil in perioada de referinta, conform carora „Consiliile locale municipale, orasenesti si comunale au obligatia sa prevada cu prioritate in bugetele proprii sumele necesare in vederea finantarii activitatii de protectie a copilului si a persoanei majore care beneficiaza de protectie in conditiile art.19 din ordonanta (dispozitii abrogate prin Legea nr.272/2004, dar preluate in art.51 alin.2 din Legea nr.272/2004).

Cu privire la consecintele, pe plan juridic, ale Hotararii Consiliului Judetean Constanta nr.120/03.04.2008, retinem ca la momentul intrarii in vigoare a HG nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, art.3 din HG nr. 457/2000, in temeiul caruia consiliul judetean avea obligatia de a stabili prin hotarare, la inceputul fiecarui an, costul anual pentru un copil si pentru o persoana majora care beneficia de protectie in conditiile Legii nr.272/2004, a ramas fara aplicabilitate juridica, ceea ce inseamna ca H.C.J. Constanta nr.120/2008, emisa pentru anul 2008, in considerarea dispozitiilor legale aplicabile la acel moment, nu prezinta relevanta in contextul actiunii de fata.

Astfel, pentru perioada 2010 - 2013, standardele de cost reprezentand costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizarii serviciilor sociale destinate protectiei si promovarii drepturilor copilului, calculat pentru beneficiar/pe tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate sau criteriilor prevazute de lege, in functie de care se stabileste nivelul contributiei comunitatilor locale sunt cele prevazute de art.6 alin.1 lit. a din HG nr.23/2010 cu referire la anexa 1 din hotarare.

Referitor la obligatia paratilor de a suporta, din bugetul propriu, activitatea de protectie specifica persoanelor adulte cu handicap, in baza Legii nr.448/2006, apreciem ca solutia instantei de fond, de respingere a acestor pretentii este legala, pentru urmatoarele argumente:

Potrivit prevederilor art.94 alin.(1) din Legea nr.448/2006, „Protectia persoanelor cu handicap se finanteaza din urmatoarele surse:

1. bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor;
2. bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
3. bugetul de stat;
4. contributii lunare de intretinere a persoanelor cu handicap care beneficiaza de servicii sociale in centre;”

Conform art.54 din Legea nr.448/2006, „(1) Persoana cu handicap are dreptul sa fie ingrijita si protejata intr-un centru din localitatea/judetul in a carei/carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta.

2. Finantarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, pe teritoriul carora functioneaza acestea.
3. In cazul in care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate in conditiile prevazute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi ingrijita si protejata intr-un centru aflat in alta unitate administrativ-teritoriala.
4. Decontarea cheltuielilor dintre autoritatile administratiei publice locale se face in baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate in luna anterioara de centrul in care persoana cu handicap este ingrijita si protejata.”

De asemenea, potrivit art. 33 din H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006, „(1) In sensul art. 53 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face in baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau in calcul cheltuielile de personal si cheltuielile cu bunuri si servicii.

(2) Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti in a carui/caror raza teritoriala isi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului”.

Din interpretarea prevederilor legale mentionate, concluzionam ca finantarea centrelor publice in care sunt ingrijite persoanele adulte cu handicap se face din bugetul propriu al consiliului judetean pe teritoriul si in subordinea caruia se afla centrul, iar in situatia in care persoana cu handicap provine de pe raza altei unitati administrativ teritoriale, cheltuielile se deconteaza intre autoritatile publice judetene.

Rezulta, asadar, ca obligatia de a suporta cheltuielile aferente activitatii de protectie a persoanelor adulte cu handicap incumba consiliilor judetene si nu autoritatilor publice ale comunelor, oraselor sau municipiilor, astfel ca pretentiile reclamantei in legatura cu aceste persoane sunt neintemeiate.

In consecinta, tinand seama de cuantumul pretentiilor mentionate prin notele scrise depuse la dosar, respectiv suma de 222.309,83 lei si avand in vedere considerentele expuse cu privire la contributia pentru persoanele adulte cu handicap, suma apreciata ca fiind datorata de catre parati este in cuantum total de 124976,17 lei si reprezinta contributia aferenta finantarii activitatii de protectie a copiilor protejati in sistem rezidential, a copiilor protejati in sistemul de asistenta maternala si a persoanelor majore care beneficiaza de protectie in temeiul art.51 alin.(2) din Legea nr.272/2004.

Se constata ca sumele cu titlu de contributie si cost anual si lunar, indicate in tabelele anexate notei scrise, in ceea ce priveste modul efectiv de calcul, nu au fost contestate de intimatii parati.

Fata de argumentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art.496 alin.(2) si art.498 alin.(1) NCPC, Curtea de Apel va admite recursul si va casa in parte sentinta civila recurata.

Rejudecand, va admite in parte actiunea reclamantei si va obliga paratii la plata sumei totale de 124976,17 lei, reprezentand contributia paratilor la finantarea activitatii de protectie a copiilor protejati in sistem rezidential, a copiilor protejati in sistemul de asistenta maternala si a persoanelor majore care beneficiaza de protectie in temeiul art.51 alin.(2) din Legea nr.272/2004.

Va respinge cererea de obligare a paratilor la plata contributiei pentru persoanele adulte cu handicap, beneficiari ai serviciilor sociale proveniti de pe raza unitatii administrativ-teritoriale, in suma de 97.333,66 lei, ca nefondata.

In temeiul art.452 si art.453 alin.(1) NCPC, va obliga intimatii la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariu avocat.

Judecator redactor Nicolae Stanciu