Spor de doctorat; principiul general al egalităţii; testul comparator;dreptul la diferenţă

 

Cuprins pe materii: litigii de muncă

Indice alfabetic: Spor de doctorat; principiul general al egalităţii Temei de drept: art. 19 ind.1 din Legea 284/2010 astfel cum au fost introdus prin Legea 193/2016; art. 16 din Constituţie;

Principiul general al egalităţii, reglementat de art.16 din Constituţie, se referă la o egalitate juridică reală. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice nu poate implica ideea de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor cetăţenilor acelaşi regim juridic, indiferent de situaţia naturală sau socio-profesională a acestora. Principiul egalităţii presupune ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal, dar în acelaşi timp, presupune şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite. Or, din testul comparator rezultă că veniturile personalului încadrat pe aceeaşi funcţie cu apelantul sunt identice, deşi doar apelantul este singurul deţinător al titlului ştiinţific de doctor. Este lipsită de relevanţa acordarea pentru o anumită perioada anterioară a sumelor compensatorii cu titlu de spor de doctorat, fiind în sarcina angajatorului să dovedească menţinerea acestor drepturi o dată cu aplicarea noii grile de salarizare. întrucât angajatorul nu a realizat dovada în prezenta cauză a aplicării diferenţiate a dispoziţiilor legale privind salarizarea, în acord cu spiritul art. 19 ind.1 din Legea 284/2010 astfel cum au fost introduse prin Legea 193/2016, prin recunoaşterea distinctă în favoarea apelantului reclamant a drepturilor aferente titlului de doctor, acţiunea reclamantului se impune a fi admisă.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr.

286/24.04.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. XX06/89/2017 din data de 21.04.2017, reclamantul D.C a solicitat instanţei obligarea pârâtelor A.B.A- P-B şi ANAR la acordarea cu titlu de despăgubiri a sumelor echivalente sporului de 15% cu titlu de spor de doctorat din indemnizaţia de încadrare brută lunară şi plata acestora pentru perioada scursă de la data aplicării contractului colectiv de muncă 2016 - 2018, sume actualizate începând cu data de 19.12.2016, precum şi plata în continuare a acestui drept până la încetarea raportului de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 1506/29.11.2017 Tribunalul Vaslui respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.R.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii excepţie invocată de către pârâta A.B.A- P-B.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul D.C, în contradictoriu cu pârâtele A.B.A- P- B., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine următoarele:

Analizând prioritar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.R, potrivit dispoziţiilor art. 248 CPC instanţa constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce urmează a fi expuse:

O condiţie ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară lui îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală cât şi calitatea procesuală a pârâtului.

Această obligaţie îşi are temeiul în art. 194 Cod Proc. Civ care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă printre alte elemente obiectul, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţia reclamantul.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, peremptorie, absolută.

Potrivit art. 267 Codul muncii pot fi părţi în conflictele de muncă, salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; cât şi angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice - agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod.

În ceea ce o priveşte pe pârâtă se impune a se verifica dacă aceasta este obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii.

Din copia contractului individual de muncă (fila 10 dosar) şi din actele adiţionale la acest contract rezultă că angajator al reclamantului este “persoana juridică A.N. “Apele Române” - A.B.A.-P.B.

Prin urmare, angajator în sensul dispoziţiilor art. 267, lit. b din Codul muncii, este pârâta A.N. “A.R” prin instituţia din subordine - A.B.A.-P.B

Faţă de toate aceste dispoziţii legale, instanţa constată că pârâta A.N. “A.R” are calitate procesuală pasivă, urmând a respinge această excepţie ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată de pârâta - A.B.A.-P.B, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 30 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice, modificat prin art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, raportat la prevederile art. 193 Cod proc. civilă instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 284/2010:

1. Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.
2. Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
3. Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare.
4. Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.

Prezenta cerere are ca obiect obligarea pârâtelor A.B.A- P-B şi ANAR la acordarea cu titlu de despăgubiri a sumelor echivalente sporului de 15% cu titlu de spor de doctorat din indemnizaţia de încadrare brută lunară şi plata acestora pentru perioada scursă de la data aplicării contractului colectiv de muncă 2016-2018 , sume actualizate începând cu data de 19.12.2016 , precum şi plata în continuare a acestui drept până la încetarea raportului de muncă.

Faţă de acest obiect, trebuie să se facă distincţie între stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi potrivit Legii cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale, ceea ce se contestă este suprimarea sporului prin act unilateral şi nu modul de stabilire a sporului.

În atare situaţie, acţiunea reclamantului nu se regăseşte în dispoziţiile art. 11 din Legea 284/2010 privind stabilirea drepturilor salariale ca urmare a aplicării Legii cadru de salarizare pentru a fi reclamantul obligat să urmeze procedura instituită prin acest text de lege.

Fiind vorba despre contestarea modificării unilaterale a contractului individual de muncă privind neacordarea sporului de fidelitate, reclamantul nu era obligat să parcurgă o procedură prealabilă, ceea ce atrage respingerea excepţiei inadmisibilităţii ca fiind neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanţa constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

D.C. a fost angajat al pârâtelor A.N. “Apele Române” prin instituţia din subordine - A.B.A.-P.B, conform contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei.

Prin Ordinul nr. 4698/14.08.2009 emis de Ministerul Educaţie, Cercetării şi Inovării, reclamantului i-a fost conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul Inginerie civilă, iar prin decizia nr. 204/28.12.2009, începând cu data de 01.12.2009 a beneficiat de un spor de doctorat de 15% la salariul de bază conform art. 56 alin. 1 din CCM nr. 3295/03.06.2008.Ca urmare a deciziei nr. 204/28.12.2009 a fost încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă cu aplicabilitate de la data de 01.12.2009. Ulterior, prin actul adiţional încheiat pe 31.12.2010, reclamantul şi angajatorul au stabilit că salariul de bază lunar 3706 lei este format din salariul de bază avut la 31.12.2010 -3323 lei la care se adaugă cuantumul sporului de doctor reprezentând 383 lei (15%).

Instanţa constată că, în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, A.B.A- P-B a emis actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 229/19.01.2006, începând cu 01.01.2011 prin care sporul de doctorat în procent de 15% cuvenit reclamantului (în cuantum de 383 lei) a fost inclus în salariul de bază lunar al acestuia.

Din copia actului adiţional sus menţionat ,existentă la fila 15 dosar, se poate lesne observa că acest înscris este semnat atât de salariat cât şi de angajator, neexistând nicio obiecţiune din partea lui D.C.

În cazul reclamantului, prin actul adiţional (necontestat) încheiat în data de 01.01.2011 la contractul individual de muncă nr. 229/19.01.2006 i s-a introdus în salariul de bază lunar suma de 383 lei reprezentând sporul de doctorat.

Acest spor i-a fost acordat continuu, începând cu data de 01.01.2011, nu a fost redus, suprimat sau suspendat, regăsindu-se în salariul de bază.

Prin legea cadru a salarizării nr. 284/2010, Anexa VIII, nu s-a mai prevăzut la cap. II Sporuri şi alte drepturi, sporul de doctorat.

Prin Informarea nr.213/29.12.2015, D.C este atenţionat cu privire la modificarea începând cu data de 01.12.2015 a următoarelor elemente din contractul individual de muncă astfel: salariul de bază la data de 01.10.2014 rezultat din aplicarea actelor normative incidente, conform Deciziei nr. 816/14.12.2015 a Directorului General al AN Apele Române, Acordului încheiat cu partenerii sociali înregistrat la AN Apele Române cu nr. 23818/ML/2015, Notei AN Apele Române nr. 24484/14.12.2015 precum şi Legii nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, legii nr. 284/2010, Legii nr. 285 /2010, Legii nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014 - 3947 lei; salariul de bază la data de 01.04.2015 rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 71/2015 - 4007 lei; salariul de bază la data de 01.12.2015 rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 293/2015 - 4408 lei.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă s-a stabilit că, începând cu 01.12.2015 salariul reclamantului să fie cel rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 293/2015, respectiv 4408 lei.

La data luării la cunoştinţă a acestui act adiţional, reclamantul a semnat, precizând că nu este de acord cu acesta, formulând în acest sens contestaţia înregistrată sub nr. 353/08.01.2016.

Instanţa reţine că salariul de bază despre care se face vorbire atunci când se modifică salarizarea reclamantului, are în vedere salariul de bază cu sporul de doctorat inclus, astfel cum s-a stabilit prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 229/19.01.2006, începând cu 01.01.2011.

Prin punctul 1 al art. 1 din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, după articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 19

^A

1, cu următorul cuprins:

„(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă;
2. nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare, începând cu luna următoare aprobării cererii.”

În raport cu dispoziţiile legale sus menţionate, instanţa constată că D.C. nu îndeplineşte condiţiile cumulative cerute, întrucât a beneficiat de acordarea sporului de doctorat, acesta fiindu-i inclus în salariul de bază potrivit OUG nr. 1/2010, încă din anul 2011.

Contractul Colectiv de Muncă nr. 1804 /19.12.2016 a cărui extras este depus în copie la filele 79-80 dosar, prevede la art. 48 alin. 5: „Salariaţii care au obţinut titlul ştiinţific de doctor în domeniu specific activităţii Administraţiei Naţionale Apele Române, indiferent de data obţinerii acestuia , beneficiază de spor de doctorat în cuantum de 15% la salariul de bază, dacă

îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care

posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă;
nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază până la data încheierii prezentului contract
,
potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.”

Conform art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Potrivit art. 229 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. În raport cu dispoziţiile art. 229 alin. 1 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între

angajator sau organizaţia patronală de o parte şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt

mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizare, drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă întinzându-se astfel cum stabileşte art. 133 alin. 1 litera a din Legea 62/2011 pentru toţi salariaţii din unitate, pentru contractele colective de muncă încheiate la acest nivel.

Conform art. 148 din Legea 62/2011, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele - A.B.A.-P.B şi A.N.A.R ca fiind neîntemeiată. În virtutea principiului conform căruia accesoriul urmează calea principalului, instanţa va respinge şi celelalte capete de cerere solicitate de reclamant.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia in sensul celor reţinute de către instanţa de judecată.

Prezenta cauză este scutită de plata taxei de timbru şi de timbrul judiciar potrivit dispoziţiilor art. 270 Cod muncii.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul D.C, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Motivează apelantul că este salariatul - A.B.A.-P.B, cu locul de muncă la SGA V., în baza contractului individual de muncă nr. 229/19.01.2006.

Ambii pârâţi au calitate procesuală pasivă în acest litigiu, aşa cum corect s-a pronunţat instanţa de fond pe această excepţie.

Acţiunea vizează acordarea drepturilor salariate sub formă de spor de 15
%
pentru obţinerea calităţii de doctorat pentru perioada 19.12.2016 - 04.08.2017.

Prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului bugetar, acest spor a fost acordat până la apariţia Legii nr. 284/2010 şi după apariţia acestui act normativ s-a transformat într-o compensaţie bănească în sumă de 383 lei, de care a beneficiat urmare a actului adiţional contractual individual de muncă încheiat în data de 31.12.2010.

Totodată, în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, s-a întocmit act adiţional la contractul individual de muncă, începând cu 01.01,2011, iar cuantumul de 383 lei a fost inclus în salarul de bază. Arată apelantul că nu a contestat acordarea acestui spor până la data la care a fost aplicat noul contract colectiv de munca 2016- 2018.

În acest sens, consideră apelantul că interpretarea dată de instanţa de fond este greşită ţinând cont că a fost probat faptul că, o data cu aplicarea noului contract colectiv de munca 20162018, înregistrat la MMFPSPV cu nr. 1804/19.12.2016, acesta a fost reîncadrat în funcţia de şef birou, gradul I, clasa 79 conform grilei de salarizare anexă la contract, iniţial cu salariul corespunzător grilei în sumă de 4510 lei, care reprezintă de fapt 85,54% din grilă conform adresei Administraţiei Naţionale "Apele Romane” nr. 743/RA/16.01.2017 şi Actului adiţional din data de 16.01.2017(Anexa nr.1 şi Anexa 2) şi care a fost aplicat tuturor celor care îndeplineau aceeaşi funcţie, dar care nu deţineau titlul de doctor, indiferent de nivelul de pregătire.

Precizează că abia la data de 30.06.2017 s-a dat salariul integral (100%) conform grilei de salarizare - şi anume 4528 lei, respectiv conform Actului adiţional nr. 1790/24.07.2017 (Anexa nr.3 şi Anexa nr.4).

Intimatele susţin că ar fi cuprinsă şi acea sumă fixă de 383 lei care reprezenta spor de doctorat stabilit conform actului adiţional din 01.01.2011. Probabil toţi şefii de birou au titlul de doctor şi beneficiază de acest spor şi s-a trecut direct în grila de salarizare salariul corespunzător.

Cu toate acestea insistă asupra faptului ca acea suma fixă de 383 lei i-a fost scăzuta de către pârâte din salariul de bază care era prevăzut în grila de salarizare, salar care s-a aplicat tuturor celor ce ocupau aceeaşi funcţie. (Anexa 3- grila de salarizare).

Astfel, in perioada 19.12.2016- 01.07.2017 - data la care a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, arată apelantul că a fost lipsit de dreptul de a i se acorda sporul de doctorat, fiind cât se poate de evident faptul că la salariul de bază din grilă, aplicat unitar, nu i s-a adăugat şi sporul de doctorat care i se cuvenea ca urmare a deţinerii titlului de doctor, beneficiind doar de salariul de 4510 Iei (85,54%) corespunzător grilei, respectiv 4528 (100%).

Mai mult decât atât, începând cu luna iulie 2011 din salariul de baza de 4528 Iei, care era corespunzător funcţiei de şef birou, s-a eliminat greşit suma de 383 lei, pentru a se pune în aplicare Legea nr. 153/2017, art. 14, alin.(I).

În consecinţă, faţă de aspectele învederate, admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Intimata A.N.A.R formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, realizând întreaga argumentaţie pe dreptul reclamantului la
spor de fidelitate,
spor ce nu face obiectul prezentei cauze.

Intimata - A.B.A.-P.B formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, angajatorul Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad emite Actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 229/19.01.2006 începând cu data de 01.01.2011 prin care sporul de doctor în procent de 15% (suma de 383 lei) este inclus în salariul de bază lunar.

Actul adiţional a fost semnat de ambele părţi, angajator şi salariat, salariatul fiind în deplină cunoştinţă de cauză de conţinutul actului adiţional, neexistând nici o obiecţiune din partea salariatului şi nefiind contestat.

Sporul a fost acordat continuu, începând cu data de 01.01.2011, nu a fost suspendat, redus sau suprimat, regăsindu-se în salariul de bază.

Legea-cadru a salarizării nr. 284/2010 Anexa VIII - care se aplică autorităţilor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, cum este şi cazul subscrisei - nu mai prevedea sporul de doctor.

A.N.A.R. are rol de coordonare a aspectelor ce ţin de salarizarea personalului tuturor administraţiilor bazinale de apă din subordine, în speţă - A.B.A.-P.B, de stabilire a politicii de personal şi de verificare a modului de implementare a acesteia în toate structurile sale.

În acest context, A.N.A.R. care aplică politica de salarizare a personalului la nivelul tuturor unităţilor din subordine, a emis Decizia nr. 816/14.12.2015 prin care a dispus că, începând cu luna decembrie 2015, salariul brut lunar al angajaţilor A.N.A.R. şi unităţilor subordonate să fie cel care rezultă din aplicarea succesivă a actelor normative din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice şi a celor incidente, conform perioadei de aplicabilitate a acestora, începând cu luna decembrie 2009 şi până în noiembrie 2015, cu aplicarea şi a dispoziţiilor Legii nr. 293/2015.

În acest sens a fost emisă Informarea prealabilă nr.213/29.12.2015 - conţinea toate modificările intervenite prin aplicarea legii - cadru a salarizării şi actelor normative incidente - şi Actul adiţional la contractul individual de muncă nr.229/19.01.2006, cu aplicabilitate

01.12.2015.

Salariul de bază stabilit prin actul adiţional începând cu 01.12.2015 include şi sporul de doctorat, astfel cum s-a stabilit prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.229/19.01.2006, aplicabil cu 01.01.2011.

La nivel substanţial. în mod legal angajatorul a informat salariatul cu privire la modificarea contractului individual de muncă. în ceea ce priveşte elementele de salarizare raportat la prevederile legale imperative aplicabile - Informare nr.213/29.12.2015.

În anul 2016, legiuitorul a introdus prin pct. l al art. I din Legea nr.193 din 28 octombrie 2016 pentru completarea Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, art.l9Al.

Apreciază intimata că, Contractul Colectiv de Muncă nr.1804/19.12.2016 - art.48 alin.5, respectă condiţiile cerute de lege. :

De remarcat este faptul că dispoziţiile Legii 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intră în vigoare din data de 5 noiembrie 2016, iar Contractul Colectiv de Muncă nr.1804/2016 care, la art.48 alin.5 respectă dispoziţiile Legii nr.284/2010 astfel cum a fost modificată, devine aplicabil de la data înregistrării la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Dialog Social, în acest sens fiind încheiat şi actul adiţional la contractul individual de muncă nr.229/19.01.2006, aplicabil cu data de 20.12.2016.

Reclamantul apelant nu îndeplineşte condiţiile cumulative cerute expres de lege, în sensul că acesta a beneficiat de acordarea sporului de doctorat, acesta fiindu-i inclus în salariul de bază, potrivit O.U.G. nr.1/2010 începând cu 01.01.2011.

Pentru toate aceste motive, raportat la dispoziţiile legale, reclamantul nu mai poate beneficia, încă o dată, de spor de doctorat.

Invocă Decizia nr.1250/7 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a României.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de apel invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile şi hotărârea apelată, Curtea constată următoarele:

Prioritar, din punct de vedere procesual, limitele analizării prezentei cauze sunt determinate prin prisma dispoziţiilor art. 476 şi art. 477 N.C.pr.civ, devoluţiunea operând doar în limitele stabilite expres şi implicit de apelant.

În acest sens, instanţa reţine că modalitatea de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii nu fac obiectul apelului, astfel că dezlegarea dată de instanţa fondului pe acestea nu face obiect al judecăţii în apel şi, în consecinţă, nu pot fi analizate apărările intimatei vizând aceste aspecte.

Pe fond, aspectele litigioase vizează în esenţă îndreptăţirea reclamantului apelant la plata unei despăgubiri constând în sumele echivalente sporului de 15% cu titlu de spor de doctorat din indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu 19.12.2016.

Faţa de pretenţia reclamantului, pârâta A.B.A.-P.B s-a apărat invocând că reclamantul D.C deţinând la data intrării în vigoare a Legii 330/2009 a titlului de doctor, a beneficiat de drepturile băneşti aferente sporului de doctorat, ca sumă compensatorie acordată potrivit O.U.G. nr.1/2010, fiindu-i inclusă în salariul de bază, începând cu 01.01.2011. În consecinţă, nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 19 ind.1 din Legea 284/2010 astfel cum au fost introduse prin Legea 193/2016 , redate în hotărârea apelată.

Prima instanţa, argumentând soluţia de respingere a pretenţiei reclamantului a îmbrăţişat punctul de vedere al angajatorului, reţinând că „prin actul adiţional (necontestat) încheiat în data de 01.01.2011 la contractul individual de muncă nr. 229/19.01.2006 i s-a introdus în salariul de bază lunar suma de 383 lei reprezentând sporul de doctorat. Acest spor i-a fost acordat continuu, începând cu data de 01.01.2011, nu a fost redus, suprimat sau suspendat, regăsindu-se în salariul de bază. (...) instanţa constată că D.C. nu îndeplineşte condiţiile cumulative cerute , întrucât a beneficiat de acordarea sporului de doctorat, acesta fiindu-i inclus în salariul de bază potrivit OUG nr. 1/2010, încă din anul 2011”.

Or, premisele factuale şi reflexia juridică a acestora sunt doar parţial corecte şi, în consecinţă, silogismul judiciar al primei instanţe este incorect. În acest sens, reclamantul nu şi-a susţinut cauzal acţiunea pe încălcarea de către angajatorii intimaţi a dispoziţiilor Legii nr.330/2009 sau OUG nr.1/2010, ci a recunoscut permanent că a beneficiat de sporul de doctorat, respectiv de suma compensatorie tranzitorie până la data de 19.12.2016. La aceasta dată, o data cu aplicarea noului contract colectiv de munca 2016- 2018, înregistrat la MMFPSPV cu nr. 1804/19.12.2016, a fost reîncadrat în funcţia de şef birou, gradul I, clasa 79 conform grilei de salarizare anexă la contract, iniţial cu salariul corespunzător grilei în sumă de 4510 lei, care reprezintă de fapt 85,54% din grilă conform adresei Administraţiei Naţionale "Apele Romane” nr. 743/RA/16.01.2017 şi Actului adiţional din data de 16.01.2017 şi care a fost aplicat tuturor celor care îndeplineau aceeaşi funcţie, dar care nu deţineau titlul de doctor.

În consecinţă, în sarcina angajatorului, conform art. 272 C.muncii, era de a dovedi că o dată cu aplicarea noii grile de salarizare, suma compensatorie acordată cu titlu de spor de doctorat a rămas menţinută în salariul reclamantului. Sub acest aspect, apelantul a înţeles să se prevaleze, la nivel probatoriu, de testul comparator, prin raportare la veniturile personalului încadrat pe aceeaşi funcţie, respectiv şef birou, gradul I, clasa 79, începând cu data de

19.12.2016.

Intimata A.B.A.-P.B invocând că „acest spor i-a fost acordat continuu, începând cu data de 01.01.2011, nu a fost redus, suprimat sau suspendat, regăsindu-se în salariul de bază”, era ţinută probator şi să dovedească aceste aspecte. Or, probele administrate în apel converg în a dovedi teza contrară, susţinând poziţia procesuală a reclamantului apelant.

Astfel, prin adresa nr.213/29.12.2015, apelantul reclamant D.C este informat cu privire la modificarea începând cu data de 01.12.2015 a următoarelor elemente din contractul individual de muncă astfel: salariul de bază la data de 01.10.2014 rezultat din aplicarea actelor normative incidente, conform Deciziei nr. 816/14.12.2015 a Directorului General al AN Apele Române, Acordului încheiat cu partenerii sociali înregistrat la AN Apele Române cu nr. 23818/ML/2015, Notei AN Apele Române nr. 24484/14.12.2015 precum şi Legii nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, legii nr. 284/2010, Legii nr. 285 /2010, Legii nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014 - 3947 lei; salariul de bază la data de 01.04.2015 rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 71/2015 - 4007 lei; salariul de bază la data de 01.12.2015 rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 293/2015 - 4408 lei.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă s-a stabilit că, începând cu 01.12.2015 salariul reclamantului să fie cel rezultat ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 293/2015, respectiv 4408 lei.

Prin actul adiţional din data de 16.01.2017 (părţile au agreat un salariul de baza brut lunar corespunzător grilei în sumă de 4510 lei, care reprezintă de fapt 85,54% din grilă conform adresei A:N.A.R nr. 743/RA/16.01.2017 .La data de 30.06.2017 s-a acordat salariul integral (100%) conform grilei de salarizare - şi anume 4528 lei, respectiv conform Actului adiţional nr. 1790/24.07.2017

Potrivit grilei de salarizare, anexa nr.6 la CCM cu nr. 23818/ML/2015 salariul de baza brut pentru funcţia de şef birou, clasa 79, grad I este de 4528 lei.

Din precizările depuse la solicitarea instanţei, la nivelul SGA I,V, B nu există alt salariat având funcţia de şef birou care să deţină titlul ştiinţific de doctor.

Din actul adiţional la contractul individual de muncă 265/19.01.2006, încheiat la

2017. între intimata A.B.A.-P.B
      şi un alt angajat
      pe funcţia de şef birou - S.G.A V rezultă că salariul convenit era acelaşi cu cel al reclamantului, de la acea data, respectiv 4510 lei.

Din actul adiţional la contractul individual de muncă 352/17.11.2006, încheiat la

2017. între intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad
      şi un alt angajat
      pe funcţia de şef birou rezultă că salariul convenit era acelaşi cu cel al reclamantului, de la acea data, respectiv 4510 lei.

În consecinţă, probele administrate dovedesc susţinerile apelantului reclamant conform cărora o dată cu aplicarea noii grile de salarizare angajatorul a acordat aceleaşi drepturi salariale tuturor angajaţilor pe funcţia de şef de birou, fără a include în drepturile sale salariale drepturile băneşti aferente sporului de doctorat. În acest sens, deşi a susţinut că acest spor i-a fost acordat continuu, începând cu data de 01.01.2011 şi se regăseşte în salariul de bază, intimata nu a dovedit existenţa vreunei diferenţe de salarizare între reclamant, şef de birou şi deţinător al titlului de doctor în inginerie civilă şi restul personalului angajat pe aceeaşi funcţie de şef de birou, dar fără a deţine titlu de doctor, ulterior datei de 19.12.2016. Faţa de obiectul cauzei, rămâne lipsită de relevanţa acordarea pentru o anumită perioada anterioară a sumelor compensatorii cu titlu de spor de doctorat, fiind în sarcina intimatei să dovedească menţinerea acestor drepturi o dată cu aplicarea noii grile de salarizare.

Principiul general al egalităţii, reglementat de art.16 din Constituţie, se referă la o egalitate juridică reală. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice nu poate implica ideea
de uniformizare
,
în sensul de a aplica tuturor cetăţenilor acelaşi regim juridic, indiferent de situaţia naturală sau socio-profesională a acestora.
Principiul egalităţii presupune ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal, dar în acelaşi timp, presupune şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite
.
Tocmai de aceea principiul egalităţii conduce la sublinierea existenţei unui drept fundamental,
dreptul la diferenţă

, iar în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări. In acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că acest principiu nu este sinonim cu uniformitatea şi că pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic deosebit,
recunoscându-se dreptul la diferenţă
.
În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care se află Decizia nr.70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr.139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7 din 20 ianuarie 1997.

În consecinţă, întrucât intimatele nu au realizat dovada în prezenta cauză a aplicării diferenţiate a dispoziţiilor legale privind salarizarea, în acord cu spiritul art. 19 ind.1 din Legea 284/2010 astfel cum au fost introduse prin Legea 193/2016, prin recunoaşterea distinctă în favoarea apelantului reclamant a drepturilor aferente titlului de doctor, în temeiul art.480 C.pr.civ., Curtea admite apelul formulat de apelantul D.C. împotriva sentinţei civile nr.1506/29.11.2017 a Tribunalului Vaslui, sentinţă pe care o schimbă în parte.

Curtea admite acţiunea formulată de reclamantul D.C în contradictoriu cu pârâtele A.B.A.-P.B şi A.N.A.R şi obligă pârâtele să plătească reclamantului sumele echivalente sporului de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară reprezentând spor de doctorat, cu titlu de despăgubiri, pe perioada 19.12.2016 şi până la data încetării raporturilor de muncă.