Societate comerciala Promisiune vanzare-cumparare teren

• Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 18/2016 (HP)
• Legea nr. 71/2011: art. 226 alin. (1)
• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.: art. 136 alin. (1), (4)

Chiar daca reclamanta are calitatea de profesionist si activitatea sa consta in cultivarea cerealelor, cererea sa de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare privind un teren nu decurge din desfasurarea propriu-zisa si in concret a activitatii proprii, suplinirea pe cale judecatoreasca a consimtamantului paratilor la transferul dreptului de proprietate nefiind data in competenta sectiei specializate.

(Sectia I civila, Sentinta civila nr. 194 din 14 noiembrie 2017,

rezumata de judecator Florin Suiu)

Prin sentinta civila nr. 594/28.04.2015 pronuntata in dosar nr. .../220/2015, Judecatoria Deta a respins cererea prin care reclamanta SC A... SRL a solicitat in contradictoriu cu paratii B... si C... pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare asupra imobilului teren evidentiat in Titlul de Proprietate nr. 2, sistarea starii de indiviziune si inscrierea imobilului in cartea funciara.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta.

Prin incheierea din 13 octombrie 2016 data in dosar nr. .../220/2015, Sectia a II-a Civila a Tribunalului Timis a admis exceptia necompetentei functionale a sectiei si a declinat competenta de solutionare a apelului in favoarea Sectiei I Civila a aceluiasi tribunal.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, intrucat obiectul prezentei cauze il reprezinta o actiune prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic in temeiul Legii nr. 17/2014, competenta de solutionare a prezentului litigiu apartine sectiei I civila intrucat litigiul nu priveste activitatile de productie, comert sau prestari de servicii ale unei societati. Astfel, reclamanta nu pune in discutie obligatiile asumate printr-un act juridic care sa aiba ca obiect propria activitate, ci presupusa nerespectare de catre parati a unei obligatii ce reclama aplicarea normelor dreptului civil referitoare la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar faptul ca una dintre partile raportului juridic dedus judecatii este un profesionist nu atrage automat competenta Sectiei a II-a civila.

Urmare a declinarii astfel dispusa, actiunea reclamantei a fost inregistrata la Sectia I civila a tribunalului, sectie care, la randul sau, prin incheierea din 24.10.2017 a admis exceptia de necompetenta functionala invocata din oficiu, a declinat competenta de solutionare a apelului la Sectia a II-a civila, a constatat ivit conflict negativ de competenta intre cele doua sectii si a inaintat dosarul Curtii de Apel Timisoara in vederea solutionarii conflictului.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat ca litigiul dedus judecatii are ca fundament o activitate de comert, reclamanta indeplinind o activitate de profesionist in sensul art. 3 Cod civil si art. 8 din Legea nr. 71/2011, respectiv exploateaza o intreprindere exercitata sistematic, printr-o activitate organizata (cultivarea cerealelor), incheierea unor antecontracte de vanzare-cumparare terenuri agricole fiind asumata in acest scop, astfel ca pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa suplineasca consimtamantul vanzatorului la instrainarea unor terenuri agricole, scop ce fundamenteaza si justifica activitatea de profesionist a apelantei, nu poate atrage decat competenta sectiei pentru litigii cu profesionisti.

Avand a se pronunta in temeiul art. 133 pct. 2, art. 136 alin. (1), (2) C.pr.civ. asupra conflictului de competenta astfel ivit, Curtea a retinut urmatoarele:

Potrivit celor statuate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 18/2016 data in interesul legii, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate se determina in functie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1), instanta suprema avand in vedere ca, pentru determinarea competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate se va tine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) si nu de calitatea de profesionist a uneia dintre parti si ca pentru determinarea obiectului si a naturii litigiilor care se incadreaza in sfera de competenta a sectiilor specializate, este necesara identificarea de catre judecator, ca prim interpret al legii, decelarea elementelor comune avute in vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate.

Raportand aceste considerente la prezenta cauza, curtea de apel a constatat ca, desi reclamanta are calitatea de profesionist si activitatea sa consta in cultivarea cerealelor, prezentul litigiu a fost declansat de cererea acesteia de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare privind un teren si care sa valideze, astfel, promisiunea bilaterala pe care, afirmativ, paratii refuza sa o respecte. Or, o atare cerere nu decurge din desfasurarea propriu-zisa si in concret a activitatii reclamantei (care este cea mentionata, iar nu cea de vanzare-cumparare terenuri), astfel ca obiectul sau natura litigiului nu il fac asimilabil celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, suplinirea pe cale judecatoreasca a consimtamantului paratilor la transferul dreptului de proprietate nefiind data in competenta sectiei specializate.

Pentru aceste considerente, Curtea a stabilit competenta de solutionare a apelului declarat de reclamanta in favoarea Sectiei I Civila a Tribunalului Timis.