Sistemul de protectie a drepturilor  si libertatilor fundamentale

1. Sistemul de protectie a drepturilor  si libertatilor fundamentale instituit prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului („Conventia”) se intemeiaza pe principiul subsi diaritatii. Este, in primul rand, de competenta statelor parti la Conventie sa garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului („Curtea”) nu trebuie sa intervina decat atunci cand statele nu  si-au respectat obligatiile.

Controlul exercitat la Strasbourg este activat, in principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizata de catre orice persoana, fizica sau juridica, aflata sub jurisdictia statelor parti la Conventie. In consecinta, numarul potentialilor reclamanti este imens: pe langa cele opt sute de milioane de locuitori ai Europei Mari  si cetatenii din tari terte care i si au re sedinta sau tranziteaza pe teritoriul acesteia, trebuie sa avem in vedere milioane de asociatii, fundatii, partide politice, intreprinderi etc. Nu trebuie uitate persoanele care, in urma unor acte extrateritoriale ale statelor parti la Conventie, savar site in afara teritoriilor lor, intra sub jurisdictia lor.

De mai multi ani  si ca urmare a unor factori diver si, Curtea este cople sita de numarul de cereri individuale (peste 99 900 erau pendinte la 31 decembrie 2013). Or, marea majoritate a acestor cereri (peste 95%) sunt respinse, fara sa fie examinate pe fond, pentru ca nu au indeplinit unul din criteriile de admisibilitate prevazute de Conventie. Aceasta situatie genereaza o dubla frustrare. Pe de o parte, avand obligatia de a raspunde fiecarei cereri, Curtea nu are posibilitatea de a se concentra, in termene rezonabile, pe cauzele care necesita o examinare pe fond, iar acest lucru nu are utilitate reala pentru justitiabili. Pe de alta parte, actiunile a zeci de mii de reclamanti sunt respinse fara drept de apel, deseori dupa ani de a steptare.

2. Statele parti la Conventie, precum  si Curtea  si grefa acesteia nu au incetat niciodata sa reflecteze asupra adoptarii unor masuri pentru a incerca sa faca fata acestei probleme  si sa garanteze o administrare eficienta a justitiei. Printre masurile cele mai vizibile se numara adoptarea Protocolului nr. 14 la Conventie care prevede, printre altele, posibilitatea ca cererile vadit inadmisibile sa fie examinate de un judecator unic, asistat de raportori extrajudiciari,  si nu de un comitet format din trei judecatori. Acest instrument, intrat in vigoare la 1 iunie 2010, introduce, de asemenea, un nou criteriu de admisibilitate legat de gravitatea prejudiciului suferit de un reclamant. Criteriul are drept obiectiv sa descurajeze introducerea unor cereri de catre persoane care au suferit un prejudiciu nesemnificativ.

La 19 februarie 2010, reprezentantii celor patruzeci  si  sapte de state membre ale Consiliului Europei, toate avand obligatii in temeiul Conventiei, s-au reunit la Interlaken, in Elvetia, pentru a discuta despre viitorul Curtii, in special despre blocajul datorat afluxului mare de cereri inadmisibile. Printr-o declaratie solemna, ace stia au reafirmat rolul central al Curtii in sistemul european de protectie a drepturilor  si libertatilor fundamentale  si s-au angajat sa ii consolideze eficacitatea, pastrand in acela si timp principiul cererii individuale.

Necesitatea de a asigura viabilitatea mecanismului Conventiei pe termen scurt, mediu  si lung a fost subliniata  si in declaratiile adoptate in cadrul reuniunilor ulterioare care au avut loc la izmir  si Brighton, respectiv in 2011  si 2012.

3. Ideea de a pune la dispozitia potentialilor reclamanti informatii obiective  si complete referitoare la procedura de depunere a cererilor  si la criteriile de admisibilitate este mentionata in mod explicit la punctul C-6 lit. a)  si b) din Declaratia de la Interlaken. Prezentul ghid practic privitor la conditiile de admisibilitate a cererilor individuale trebuie considerat in acela si context. A fost conceput pentru a permite o lectura mai clara  si mai detaliata a conditiilor de admisibilitate cu scopul, pe de o parte, de a limita, pe cat posibil, numarul de cereri care nu au nicio perspectiva de finalizare printr-o hotarare pe fond  si, pe de alta parte, de a se asigura ca trec testul privind admisibilitatea cererilor a caror examinare pe fond este justificata. In prezent, in cazul majoritatii cauzelor care trec acest test, admisibilitatea  si fondul sunt examinate impreuna, ceea ce simplifica  si accelereaza procedura.

Este vorba de un document destinat in principal practicienilor dreptului, in special avocatilor care au vocatia sa reprezinte reclamantii in fata Curtii.

Toate criteriile de admisibilitate prevazute la art. 34 (cereri individuale)  si la art. 35 (conditiile de admisibilitate) din Conventie au fost examinate in lumina jurisprudentei Curtii. In mod evident, anumite notiuni, precum termenul de  sase luni  si, intr-o masura mai mica, epuizarea cailor de recurs interne, sunt mai u sor de definit decat altele, precum „
lipsa vadita de fundament”
, care poate fi declinata aproape
ad infmitum,
sau competenta Curtii
ratione materiae
ori
ratione personae.
De altfel, unele articole sunt invocate mai des decat altele, iar unele state nu au ratificat toate Protocoalele aditionale la Conventie, pe cand altele le-au semnat cu rezerve in privinta aplicabilitatii anumitor prevederi. Rarele cazuri de cereri interstatale nu au fost luate in considerare, deoarece acest tip de cerere trebuie abordat in mod diferit. Prin urmare, acest ghid nu are pretentia de a fi exhaustiv  si se concentreaza pe ipotezele cele mai frecvente.

4. Ghidul a fost elaborat de Jurisconsultul Curtii  si nu obliga in niciun caz Curtea in interpretarea criteriilor de admisibilitate. Va fi actualizat in mod periodic. Redactat in limbile franceza  si engleza, ghidul va fi tradus  si intr-o serie de alte limbi, cu prioritate in limbile oficiale ale statelor impotriva carora sunt indreptate cele mai multe cereri.
5. Dupa definirea notiunilor de „recurs individual”  si „calitatea de victima”, lucrarea prive ste motivele de inadmisibilitate legate de procedura (I), cele ce tin de competenta Curtii (II)  si la motivele referitoare la fondul cauzelor (III).