Cereri individuale

1. Art. 34 - Cereri individuale

   „Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in Conventie sau in protocoalele sale. [...]”

   Obiectul normei

6. Art. 34, care instituie dreptul de recurs individual, confera individului un veritabil drept de actiune in plan international; acesta reprezinta, printre altele, unul dintre pilonii esentiali ai eficacitatii sistemului Conventiei  si face parte din „componentele de baza ale mecanismului” de aparare a drepturilor omului [Mamatkoulov  si Askarov impotriva Turciei (MC)2, pct. 100  si 122; Loizidou impotriva Turciei (exceptii preliminare), pct. 70].
7. In calitate de instrument viu, Conventia trebuie sa fie interpretata avand in vedere conditiile de viata actuale; aceasta jurisprudenta constanta se aplica, de asemenea, in cazul dispozitiilor procedurale, precum art. 34 [ibidem, pct. 71].
   
   
   ^[17]
   
   
   
8. Pentru a se prevala de art. 34 din Conventie, un reclamant trebuie sa indeplineasca doua conditii: el trebuie sa faca parte din una din categoriile de reclamanti mentionate la aceasta dispozitie  si sa se poata pretinda victima unei incalcari a Conventiei [Vallianatos  si altii
   
   impotriva Greciei (MC), pct. 47].

2. Categorii de reclamanti

1. Persoane fizice

9. Orice persoana poate cere protectia Conventiei impotriva unui stat parte atunci cand incalcarea a avut loc in jurisdictia statului in cauza, conform art. 1 din Conventie (Van der
   
   Tang impotriva Spaniei, pct. 53), indiferent de nationalitate, loc de re sedinta, stare civila, situatie sau capacitate juridica. Pentru mama decazuta din drepturile parinte sti, a se vedea Scozzari  si Giunta impotriva Italiei (MC), pct. 138; pentru cazul minorului, a se vedea A.
   
   impotriva Regatului Unit; pentru incapabilul care a sesizat Curtea fara acordul tutorelui, a se vedea Zehentner impotriva Austriei, pct. 39  si urm.
10. O cerere nu poate fi formulata decat de persoane in viata sau in numele lor. O persoana decedata nu poate formula o cerere inaintea Curtii [Aizpurua Ortiz  si altii impotriva Spaniei,
    
    pct. 30; Dvofacek  si Dvofackova impotriva Slovaciei, pct. 41), nici prin intermediul unui reprezentant [Kaya  si Polat impotriva Turciei (dec.); Ciobanu impotriva Romaniei (dec.)].

2. Persoane juridice

11. O persoana juridica ce se considera victima unei incalcari de catre una din Inaltele Parti contractante a drepturilor recunoscute de Conventie sau de Protocoalele sale poate formula o cerere in fata Curtii numai daca este vorba despre „o organizatie nonguvernamentala” in sensul art. 34 din Conventie.
12. Trebuie calificate drept „organizatii guvernamentale”, in opozitie cu „organizatii nonguvernamentale” in sensul art. 34, nu numai organele centrale ale statului, ci  si autoritatile descentralizate care exercita „atributii de putere publica”, oricare ar fi gradul lor de autonomie in raport cu respectivele institutii; acest lucru este valabil  si pentru colectivitatile teritoriale [Radio France  si altii impotriva Frantei (dec.), pct. 26], pentru municipalitati [Ayuntamiento
    
    de Mula impotriva Spaniei (dec.)], sau pentru o parte a comunei care participa la exercitarea puterii publice [Section de commune d’Antilly impotriva Frantei (dec.), care nu au calitatea de a introduce o cerere intemeiata pe art. 34 (a se vedea  si Do semealti Belediyesi impotriva
    
    Turciei (dec.)].
13. In categoria „organizatiilor guvernamentale” intra persoanele juridice care participa la exercitarea puterii publice sau care administreaza un serviciu public sub controlul autoritatilor. Pentru a stabili daca aceasta este situatia unei persoane juridice date, alta decat o colectivitate teritoriala, este necesar sa se ia in considerare statutul juridic al acesteia  si, dupa caz, prerogativele pe care acesta i le acorda, natura activitatii pe care o desfa soara  si contextul in care se inscrie aceasta, precum  si gradul sau de independenta fata de autoritatile politice [Radio France  si altii impotriva Frantei (dec.), pct. 26; Kotov impotriva Rusiei (MC), pct. 93]. In ceea ce prive ste persoanele juridice de drept public care nu exercita atribute ale puterii executive, a se vedea Sfintele manastiri impotriva Greciei, pct. 49; Radio France  si altii
    
    impotriva Frantei (dec.), pct. 24-26; Osterreichischer Rundfunk impotriva Austriei (dec.). Pentru intreprinderile publice care se bucura de independenta institutionala  si operationala suficienta fata de stat, a se vedea Compania de navigatie a Republicii Islamice a Iranului
    
    impotriva Turciei, pct. 80-81; Ucraina-Tyumen impotriva Ucrainei, pct. 25-28; Unedic
    
    impotriva Frantei, pct. 48-59;  si, a contrario, Zastava It Turs impotriva Serbiei (dec.), State

Holding Company Luganksvugillya impotriva Ucrainei (dec.); a se vedea  si Transpetrol, a.s., impotriva Slovaciei (dec.).

3. Orice grup de persoane particulare

14. Orice grup de persoane particulare poate formula o cerere. Cu toate acestea, nici administratiile publice locale, nici celelalte organe publice nu pot formula cereri, prin intermediul persoanelor fizice din care sunt constituite sau care le reprezinta, pentru orice act sanctionat de catre statul de care depind sau in numele caruia ace stia exercita atribute legate de puterea publica [Demirba s  si altii impotriva Turciei (dec.)].

3. Calitatea de victima

1. Notiunea de „victima”

15. Prin „victima”, art. 34 din Conventie desemneaza victima sau victimele directe sau indirecte ale pretinsei incalcari. Astfel, art. 34 nu se refera numai la victima sau victimele directe ale pretinsei incalcari, ci la orice victima indirecta careia o incalcare i-ar pricinui un prejudiciu sau care ar avea un interes personal ca acesta sa inceteze [Vallianatos  si altii
    
    impotriva Greciei (MC), pct. 47)]. Notiunea de „victima” este interpretata in mod autonom  si independent de normele de drept intern, precum interesul de a actiona sau calitatea procesuala (Gorraiz Lizarraga  si altii impotriva Spaniei, pct. 35), chiar  si in cazul in care Curtea trebuie sa tina seama de faptul ca reclamantul a fost parte in procedura interna [Aksu impotriva
    
    Turciei (MC), pct. 52; Micallef impotriva Maltei (MC), pct. 48]. Aceasta notiune nu implica existenta unui prejudiciu [Brumarescu impotriva Romaniei (MC), pct. 50]. Un act care are doar efecte juridice temporare poate fi suficient (Monnat impotriva Elvetiei, pct. 33).
16. Notiunea de „victima” face obiectul unei interpretari evolutive din perspectiva conditiilor din societatea contemporana  si trebuie aplicata fara un formalism excesiv (ibidem, pct. 30-33; Gorraiz Lizarraga  si altii impotriva Spaniei, pct. 38; Stukus  si altii impotriva Poloniei, pct. 35; Zittal impotriva Poloniei, pct. 54-59). Curtea a considerat ca problema privind calitatea de victima poate fi conexata cu fondul cauzei [Siliadin impotriva Frantei, pct. 63; Hirsi Jamaa  si
    
    altii impotriva Italiei (MC), pct. 111].

2. Victima directa

17. Pentru a putea formula o cerere in temeiul art. 34, reclamantul trebuie sa poata demonstra ca i „s-a adus atingere in mod direct” prin masura incriminata [Tanase impotriva Moldovei
    
    (MC), pct. 104; Burden impotriva Regatului Unit (MC), pct. 33]. Aceasta conditie este indispensabila pentru aplicarea mecanismului de protectie al Conventiei (Hristozov  si altii
    
    impotriva Bulgariei, pct. 73), chiar daca acest criteriu nu trebuie aplicat in mod rigid, mecanic  si inflexibil in cursul procedurii [Micallef impotriva Maltei (MC), pct. 45; Karner impotriva
    
    Austriei, pct. 25; Aksu impotriva Turciei (MC), pct. 51].

3. Victima indirecta

18. Daca pretinsa victima a unei incalcari a decedat inaintea introducerii cererii, o persoana care are interesul legitim cerut in calitate de ruda a defunctului, poate depune o cerere ridicand capete de cerere legate de deces sau de disparitie [Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 112] Este vorba despre o situatie deosebita reglementata prin natura pretinsei incalcari  si prin considerente legate de aplicarea uneia dintre prevederile fundamentale ale sistemului Conventiei [Fairfield impotriva Regatului Unit (dec.)].
19. Intr-un astfel de caz, Curtea a admis ca rudele apropiate, precum parintii, ale unei persoane despre al carui deces sau disparitie se afirma ca angajeaza raspunderea statului, pot sa se pretinda chiar ei victime ale incalcarii art. 2, problema identificarii mo stenitorilor persoanei decedate nefiind relevanta (Van Colle impotriva Regatului Unit, pct. 86).
20. Ruda apropiata a persoanei decedate sau disparute poate formula in numele acesteia  si alte capete de cerere, de exemplu in temeiul art. 3  si art. 5 din Conventie, cu conditia ca incalcarea pretinsa sa fie strans legata de deces sau de disparitie, dand na stere capatului de cerere intemeiat pe art. 2
21. Urmatoarele cauze prezinta interes: pentru un cuplu casatorit, a se vedea McCann  si altii
    
    impotriva Regatului Unit (MC), Salman impotriva Turciei (MC); pentru un cuplu necasatorit, a se vedea Velikova impotriva Bulgariei (dec.); pentru parinti, a se vedea Ramsahai  si altii
    
    impotriva Tarilor de Jos (MC), Giuliani  si Gaggio impotriva Italiei (MC); pentru frati  si surori, a se vedea Andronicou  si Constantinou impotriva Ciprului; pentru copii, a se vedea McKerr impotriva Regatului Unit; pentru nepoti, a se vedea Ya sa impotriva Turciei.
22. In cazurile in care incalcarea pretinsa nu este strans legata de decesul sau de disparitia victimei directe, Curtea a refuzat, in general, sa recunoasca unei alte persoane calitatea de victima, decat daca aceasta putea, in mod exceptional, sa demonstreze ca avea personal un interes pentru a actiona [Nassau Verzekering Maatschappij N. V. impotriva Tarilor de Jos
    
    (dec.), pct. 20]. A se vedea, cu titlu de exemplu, decizia Sanles Sanles impotriva Spaniei, care prive ste interdictia sinuciderii asistate din punctul de vedere al art. 2, art. 3, art. 5, art. 8, art. 9  si art. 14  si in care Curtea a decis ca drepturile revendicate de reclamanta, sora vitrega  si mo stenitoarea persoanei decedate, erau drepturi netransferabile, motiv pentru care nu putea sa pretinda ca este victima unei incalcari in numele fratelui sau vitreg defunct; a se vedea  si deciziile Bic  si altii impotriva Turciei  si Fairfield impotriva Regatului Unit.
23. In cazurile in care calitatea de victima este recunoscuta pentru rudele apropiate ale victimei directe, ceea ce le permite sa adreseze o cerere pentru a formula capete de cerere intemeiate, de pilda, pe art. 5, art. 6 sau art. 8, Curtea a luat in considerare faptul ca au demonstrat ca aveau un interes moral sa o vada pe persoana decedata achitata de orice acuzatie (Nolkenbockhoff impotriva Germaniei, pct. 33; Gradinar impotriva Moldovei, pct. 95  si 97-98) sau sa apere reputatia lor  si a familiei (Brudnicka  si altii impotriva Poloniei, pct. 27-31; Armoniene impotriva Lituaniei, pct. 29; Polanco Torres  si Movilla Polanco impotriva Spaniei,
    
    pct. 31-33), sau au un interes material ca urmare a unor consecinte directe asupra drepturilor lor patrimoniale [Nolkenbockhoff impotriva Germaniei, pct. 33; Gradinar impotriva Moldovei,
    
    pct. 97; Micallef impotriva Maltei (MC), pct. 48]. A fost luata in considerare  si existenta unui interes general care face necesara examinarea capetelor de cerere [ibidem, pct. 46  si 50; a se vedea  si Bic  si altii impotriva Turciei (dec.), pct. 22-23].
24. Curtea a considerat ca participarea reclamantului la procedura interna nu era decat unul dintre criteriile relevante [Nolkenbockhoff impotriva Germaniei, pct. 33; Micallef impotriva
    
    Maltei (MC), pct. 48-49;
    Polanco Torres  si Movilla Polanco impotriva Spaniei,
    pct. 31; Gradinar impotriva Moldovei, pct. 98-99]; a se vedea  si cauza Kaburov impotriva Bulgariei
    
    (dec.), pct. 57-58, unde Curtea a considerat ca, intr-o cauza privind caracterul transferabil al art. 3 din Conventie, reclamantul, neavand interes moral in cadrul procedurii  si nicio alta motivatie imperioasa, nu putea fi considerat victima, pe motiv ca dreptul intern i-a permis sa participe la un proces unde s-a invocat raspunderea civila delictuala, in calitate de mo stenitor al dl. Kabukov, precum  si decizia Nassau Verzekering Maatschappij N. V. impotriva Olandei, in care Curtea a respins cererea societatii reclamante de a i se acorda calitatea de victima, deoarece considera ca un titlu de cesiune ii conferea dreptul la formularea unui capat de cerere in temeiul Conventiei].
25. In ceea ce prive ste capetele de cerere cu referire la societati, Curtea a considerat ca o persoana se poate plange de incalcarea drepturilor sale, in cadrul unei proceduri din care nu a facut parte, chiar daca este actionara  si/sau conducatorul unei societati care a participat la aceasta procedura. Daca in anumite circumstante, actionarul unic al unei societati se poate pretinde „victima” in sensul art. 34 din Conventie, atunci cand au fost luate masuri litigioase impotriva societatii sale, in caz contrar, neluarea in neconsiderare a personalitatii juridice a unei societati nu se justifica decat in circumstante exceptionale, mai ales atunci cand s-a stabilit in mod clar ca societatea se afla in imposibilitatea de a sesiza organele Conventiei prin intermediul organelor sale statutare sau - in caz de lichidare - prin lichidatorii sai [Centro Europa 7 S.r.l  si
    
    Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 92].

d) Victime potentiale  si
actio popularis

26. In anumite cazuri specifice, Curtea a admis ca un reclamant poate fi o victima potentiala, de pilda, atunci cand nu este in masura sa stabileasca daca legislatia pe care o denunta i s-a aplicat intr-adevar, din cauza caracterului secret al masurilor pe care le autoriza (Klass  si altii
    
    impotriva Germaniei)
    ,
    sau in cazul in care un strain face obiectul unei decizii de expulzare care inca nu a fost executata, iar din cauza acestei expulzari risca sa fie supus in tara de destinatie unor tratamente contrarii art. 3 din Conventie sau sa sufere o incalcare a drepturilor garantate de art. 8 din Conventie (Soering impotriva Regatului Unit)
    .
27. Cu toate acestea, pentru ca un reclamant sa se poata declara victima a unei astfel de situatii, trebuie sa prezinte dovezi plauzibile  si convingatoare ale probabilitatii survenirii unei incalcari, la care ar fi supus personal; in aceasta privinta, nu sunt suficiente ni ste simple banuieli sau conjuncturi [Senator Lines GmbH impotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii
    
    Europene (dec.) (MC)]. A se vedea, de exemplu, Vijayanathan  si Pusparajah impotriva
    
    Frantei, pct. 46, pentru lipsa unui ordin formal de expulzare; Federation chretienne des
    
    temoins de Jehovah de France impotriva Frantei (dec.) pentru pretinsele consecinte ale unui raport parlamentar; Rossi  si altii impotriva Italiei (dec.) pentru pretinsele consecinte ale unei hotarari judecatore sti cu privire la un tert aflat in coma.
28. Un reclamant nu se poate pretinde victima in cazul in care este partial raspunzator de pretinsa incalcare (Pa sa  si Erkan Erol impotriva Turciei)
    .
29. Curtea a subliniat  si faptul ca in Conventie nu este prevazuta posibilitatea de a angaja o
    actio popularis
    in scopul interpretarii drepturilor recunoscute in Conventie; aceasta nu autorizeaza nici persoanele particulare sa se planga in legatura cu o dispozitie de drept intern doar pentru ace stia considera, fara sa fi suportat in mod direct efectele, ca dispozitia respectiva incalca Conventia [Aksu impotriva Turciei (MC), pct. 50; Burden impotriva Regatului Unit
    
    (MC), pct. 33].
30. Cu toate acestea, o persoana poate sustine ca un act normativ ii incalca drepturile, in lipsa unei actiuni individuale de executie, daca persoana interesata este obligata sa i si schimbe comportamentul sub amenintarea trimiterii in judecata sau daca face parte dintr-o categorie de persoane care risca sa suporte direct efectele legislatiei [ibidem, pct. 34; Tanase impotriva
    
    Moldovei (MC), pct. 104; Michaud impotriva Frantei, pct. 51-52; Sejdic  si Finci impotriva
    
    Bosniei  si Hertegovinei (MC), pct. 28)].

e) Pierderea calitatii de victima

31. Este, in primul rand, sarcina autoritatilor nationale sa repare o pretinsa incalcare a Conventiei. A sadar, problema de a clarifica daca un reclamant se poate pretinde victima a unei pretinse incalcari este relevanta in toate stadiile procedurii in sensul Conventiei [Scordino
    
    impotriva Italiei (nr. 1) (MC), pct. 179]. In aceasta privinta, reclamantul trebuie sa fie in masura sa i si justifice calitatea de victima, in toate etapele procedurii [Bourdov impotriva
    
    Rusiei, pct. 30; Centro Europa 7 S.r.l  si Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 80].
32. Clarificarea aspectului daca o persoana se mai poate pretinde victima unei incalcari a Conventiei, presupune in mod esential, examinarea de catre Curte
    a posteriori
    a situatiei persoanei in cauza [ibidem, pct. 82].
33. O hotarare sau o masura favorabila reclamantului nu este, in principiu, suficienta pentru a-i retrage calitatea de „victima” in sensul art. 34 din Conventie, decat in cazul in care autoritatile nationale au recunoscut, in mod explicit sau in substanta,  si au reparat incalcarea Conventiei [Scordino impotriva Italiei (nr. 1) (MC), pct. 180; Gafgen impotriva Germaniei
    
    (MC), pct. 115; Nada impotriva Elvetiei (MC), pct. 128]. Numai atunci cand aceste conditii sunt indeplinite, natura subsidiara a mecanismului de protectie din Conventie se opune examinarii cererii [Jensen  si Rasmussen impotriva Danemarcei (dec.); Albayrak impotriva
    
    Turciei, pct. 32].
34. Reclamantul ramane o victima daca autoritatile nu au recunoscut, nici explicit, nici in esenta, incalcarea pretinsa de reclamant [ibidem, pct. 33; Jensen impotriva Danemarcei (dec.)], chiar daca persoana in cauza a primit o anumita despagubire [Centro Europa 7 S.r.l  si Di
    
    Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 88].
35. In plus, reparatia oferita trebuie sa fie adecvata  si suficienta. Aceasta depinde de toate circumstantele cauzei, tinand seama, in special, de natura incalcarii respective a Conventiei [Gafgen impotriva Germaniei (MC), pct. 116].
36. De exemplu, o persoana nu se poate pretinde victima, in sensul art. 6 din Conventie, ca urmare a incalcarii dreptului la un proces echitabil, care ar fi avut loc in cursul unui proceduri finalizate prin achitare sau incetarea urmaririi penale [Oleksy impotriva Poloniei (dec.), Kog  si
    
    Tamba s impotriva Turciei (dec.), Bouglame impotriva Belgiei (dec.)], cu exceptia capetelor de cerere privind durata procedurii in cauza [Osmanov  si Husseinov impotriva Bulgariei (dec)].
37. In alte cazuri, statutul de victima poate sa depinda de cuantumul despagubirii acordate de instanta nationala  si de efectivitatea (inclusiv celeritatea) recursului care permite acordarea unei asemenea despagubiri [Normann impotriva Danemarcei (dec.); Scordino impotriva Italiei
    
    (nr. 1) (MC), pct. 202; a se vedea  si Jensen  si Rasmussen impotriva Danemarcei (dec.)].
38. Pentru alte situatii specifice, a se vedea cauzele Arat impotriva Turciei, pct. 47 (art. 6); Constantinescu impotriva Romaniei, pct. 40-44 (art. 6  si art. 10); Guisset impotriva Frantei,
    
    pct. 66-70 (art. 6); Chevrol impotriva Frantei, pct. 30  si urm. (art. 6); Moskovets impotriva
    
    Rusiei, pct. 50 (art. 5); Moon impotriva Frantei, pct. 29  si urm. (art. 1 din Protocolul nr. 1);

4. J.  si A.-K.R impotriva Romaniei (dec.), pct. 77  si urm. (art. 2 din Protocolul nr. 4); Serguei
   
   Zolotoukhine impotriva Rusiei (MC), pct. 115 (art. 4 din Protocolul nr. 7); Dalban impotriva
   
   Romaniei (MC), pct. 44 (art. 10); Gune s impotriva Turciei (dec.) (art. 10).

39. Radierea de pe rol poate interveni ca urmare a pierderii calitatii de victima/locus
    standi
    a reclamantului. In ceea ce prive ste solutionarea cauzei la nivel intern dupa pronuntarea deciziei de admisibilitate, a se vedea Ohlen impotriva Danemarcei (radiere); pentru o conventie de cesiune a drepturilor care fac obiectul unor cereri aflate in curs de examinare de Curte, a se vedea Dimitrescu impotriva Romaniei, pct. 33-34.
40. De asemenea, Curtea analizeaza evenimentele care s-au produs dupa introducerea unei cereri pentru a verifica daca respectiva cauza nu trebuie scoasa de pe rol pentru unul sau mai multe din motivele prevazute la art. 37 din Conventie, in pofida faptului ca reclamantul se poate pretinde in continuare „victima” [Pisano impotriva Italiei (radiere) (MC), pct. 39], sau chiar independent de aspectul subzistentei calitatii de victima a reclamantului. Pentru evenimente care survin dupa pronuntarea deciziei de desesizare in favoarea Marii Camere, a se vedea El
    
    Majjaoui  si Stichting Touba Moskee impotriva Tarilor de Jos (radiere) (MC), pct. 28-35; dupa ce o cerere a fost declarata admisibila, a se vedea Chevanova impotriva Letoniei (radiere) (MC), pct. 44  si urm.; dupa adoptarea hotararii camerei, a se vedea Syssoyeva  si altii impotriva
    
    Letoniei (radiere) (MC), pct. 96.

f) Decesul victimei

41. In principiu, o cerere inaintata de un reclamant care a decedat dupa introducerea acesteia, poate fi mentinuta de mo stenitorii sai sau de rudele apropiate, daca i si exprima dorinta  si daca au un interes suficient [Hristozov  si altii impotriva Bulgariei, pct. 71; Malhous impotriva
    
    Republicii Cehe (dec.) (MC)].
42. Cu toate acestea, in cazul in care reclamantul a decedat in cursul procedurii  si nu  si-a exprimat nimeni dorinta de a mentine cererea sau persoanele care  si-au exprimat aceasta dorinta nu sunt mo stenitori sau rude suficient de apropiate reclamantului  si nu pot demonstra ca au un interes legitim pentru mentinerea cererii, Curtea o radiaza de pe rol [Leger impotriva Frantei
    
    (radiere) (MC), pct. 50; Hirsi Jamaa  si altii impotriva Italiei (MC), pct. 57], cu exceptia cazurilor exceptionale, in care Curtea considera ca respectarea drepturilor omului a sa cum sunt definite de Conventie  si Protocoalele sale impune continuarea examinarii cauzei (Karner
    
    impotriva Austriei, pct. 25  si urm.)
43. A se vedea, de exemplu, urmatoarele cauze: Raimondo impotriva Italiei, pct. 2,  si Stojkovic impotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 25 (vaduva  si copii); X
    
    impotriva Frantei, pct. 26 (parinti); Malhous impotriva Republicii Cehe (dec.) (MC) (nepot  si potential mo stenitor); Velikova impotriva Bulgariei (partener necasatorit sau de fapt);
    a contrario,
    Thevenon impotriva Frantei (legatar universal, fara nicio legatura de rudenie cu reclamantul decedat); Leger impotriva Frantei (radiere) (MC), pct. 50-51 (nepoata).

4. Reprezentare

44. In cazul in care reclamantii hotarasc sa actioneze prin intermediul unui reprezentant, in conformitate cu art. 36 § 1 din Regulamentul Curtii, in loc sa depuna chiar ei cererile, art. 45 § 3 din Regulament stabile ste cerinta ca ace stia sa prezinte o imputernicire scrisa. Este esential ca reprezentantii sa demonstreze ca au primit instructiuni precise  si explicite din partea persoanei care pretinde ca este victima in sensul art. 34  si in numele careia inteleg sa actioneze inaintea Curtii [Post impotriva Tarilor de Jos (dec.)]. Cu privire la validitatea imputernicirii, a se vedea Aliev impotriva Georgiei, pct. 44-49, iar cu privire la autenticitatea cererii, a se vedea Velikova
    
    impotriva Bulgariei, pct. 48-52.
45. Cu toate acestea, pot interveni considerente speciale pentru victimele pretinselor incalcari ale art. 2, art. 3  si art. 8 din Conventie din partea autoritatilor nationale, cu privire la vulnerabilitatea victimelor, din perspectiva varstei, a sexului sau a handicapului, considerente ce ii pot impiedica sa adreseze o cerere Curtii, precum  si cu privire la legaturile intre persoana care depune cererea  si victima. In astfel de cazuri, cererile depuse de indivizi in numele uneia sau mai multor victime au fost declarate admisibile, chiar  si in absenta unei imputerniciri valabile. A se vedea, de pilda, cauza Ilhan impotriva Turciei (MC), pct. 55, in care reclamantul a depus cerere in numele fratelui sau, care fusese supus la rele tratamente; cauza Y.F. impotriva Turciei,
    
    pct. 29, in care un sot se plange de faptul ca sotia sa a fost constransa sa se supuna unui control ginecologic; decizia Comisiei S.P., D.P.  si A.T. impotriva Regatului Unit in care un
    solicitor
    a formulat un capat de cerere in numele copiilor pe care i-a reprezentat in cadrul procedurii interne, in calitate de tutor
    ad litem
    ;  si,
    a contrario,
    Nencheva  si altii impotriva Bulgariei, pct. 93, unde Curtea nu a recunoscut calitatea de victima asociatiei reclamante, care actiona in numele victimelor directe, considerand ca aceasta asociatie nu a urmat procedura legala inaintea instantelor nationale  si ca faptele litigioase nu aveau nicio consecinta asupra activitatilor sale, intrucat putea continua sa lucreze in vederea indeplinirii scopurilor sale.