Infractiuni prevazute de legi speciale. Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala. Notiunea de drum public.
18 martie 2020O cerere de opozitie, formulata impotriva unei societati comerciale, impotriva careia se invoca o crenata, trebuie sa indeplineasca disp. art. 61 din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale.
18 martie 2020
Sistarea procedurii de vanzare a bunurilor detinute de debitor, vanzare efectuata in cadrul procedurii generale de insolventa si incuviintata de adunarea creditorilor, cerere formulata pe calea procedurii ordonantei presedintiale adresata tribunalului. Inadmisibilitate.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art.149
Avand in vedere ca valorificarea bunurilor intimatei aflate in insolventa se face de administratorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic , existand, asadar , o reglementare speciala, cuprinsa intr-o lege derogatorie de la dreptul comun, Curtea retine ca partea interesata este tinuta sa urmeze procedura derogatorie , care , in masura compatibilitatii , se completeaza cu dispozitiile de drept comun , respectiv dispozitiile Codului de procedura civila, astfel cum este reglementat de art. 149 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de
Contencios Administrativ si Fiscal,
Decizia nr. 3382 din 6 decembrie 2011.
Reclamanta S. SA a chemat in judecata pe parata SC C. SA , solicitand , pe calea ordonantei presedintiale, sa dispuna sistarea procedurii de vanzare a bunurilor sale aflate in administrarea paratei, procedura de vanzare ce se deruleaza in dosarul de insolventa aflat pe rolul tribunalului.
In motivarea cererii s-a aratat ca ambele parti se afla in insolventa, iar parata, in cadrul procedurii generale , scoate la vanzare bunuri asupra carora nu are decat un drept de administrare si care, de fapt , sunt ale reclamantei. Termenul pana la care se va face vanzarea este 09.11.2011, termen fixat in dosarul de insolventa, reclamanta apreciind ca sunt indeplinite cerintele impuse de art. 581 Cod de procedura civila , deoarece prin vanzare s-ar pierde un drept al sau si i se produce o paguba.
Reclamanta arata ca administratorul judiciar al paratei , sub acoperirea adunarii creditorilor , a luat masura vanzarii abuzive a bunurilor pe care parata le-a primit in administrare, pe baza de proces-verbal de predare-primire, desi vanzarea nu se justifica in stadiul actual al procedurii.
In drept au fost invocate dispoziitiile art. 581 Cod de procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata; de asemenea , a invocat exceptia necompetentei functionale si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei. A mai aratat ca decizia de vanzare a bunurilor a fost adoptata de comitetul creditorilor, deci administratorul judiciar are obligatia de a pune in executare aceasta decizie pana la momentul suspendarii deciziei respective. Totodata, nu s-a facut dovada indeplinirii cerintelor impuse de art. 581 Cod de pr. civila, iar prejudiciul ar surveni tocmai prin oprirea vanzarii.
Prin sentinta nr. 620/21 octombrie 2011 tribunalul a respins exceptia necompetentei functionale , a admis exceptia inadmisibilitatii cererii, exceptie invocata din oficiu si a respins ca inadmisibila cererea de ordonanta presedintiala.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta urmareste sa opreasca vanzarea unui bunuri pe care nu le individualizeaza si despre care afirma ca sunt proprietatea sa. „Blocarea” unei vanzari de catre un tert la operatiunea respectiva de vanzare-cumparare inseamna o imixtiune in circulatia bunurilor respective, imixtiune care are ca efect indisponibilizarea (temporara) a bunurilor respective.
Instanta a retinut aceste aspecte chiar daca reclamanta a negat in sedinta ca doreste indisponibilizarea bunurilor, considerand ca este evident ca daca ar fi admisa cererea s-ar produce tocmai acest efect al indisponibilizarii temporare a bunurilor. Aceasta indisponibilizare ar fi menita sa „asigure” reclamanta in contra producerii unui prejudiciu, conservand astfel dreptul de proprietate al acesteia.
Tribunalul a retinut ca acest scop si aceste circumstante sunt, insa, expres prevazute ca ipoteza de introducere a unei cereri de sechestru judiciar , conform art. 598 Cod de pr. civila.
Problema care se pune este daca pentru ipoteza descrisa de art. 598 Cod de pr. civila partea interesata poate utiliza la alegere, alternativ, procedura sechestrului judiciar sau ordonanta presedintiala.
Avand in vedere modul de reglementare tribunalul a retinut ca procedura sechestrului judiciar exclude procedura ordonantei presedintiale.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S., prin administrator judiciar.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta a admis propria exceptie referitoare la inadmisibilitatea ordonantei presedintiale, prin prisma posibilitatii de a se solicita instituirea unui sechestru judiciar.
Sentinta este apreciata ca nelegala, intrucat admisibilitatea cererii trebuie apreciata prin prisma conditiilor prevazute de art. 581 Cod de pr. civila si nu prin raportare la alte posibilitati judiciare.
Recurenta precizeaza conditiile ordonantei ca fiind interesul, urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului, aspecte pe care le considera indeplinite atunci cand o terta persoana vinde bunurile ce ii apartin reclamantei, iar licitatia a fost anuntata online, printr-un anunt cu valabilitate de o zi.
Curtea a respins recursul ca nefondat.
Astfel, a retinut ca recurenta-reclamanta a solicitat , pe calea procedurii ordonantei presedintiale adresata tribunalului , sistarea procedurii de vanzare a bunurilor detinute de intimata-parata SC C. SA , vanzare efectuata in cadrul procedurii generale de insolventa deschise impotriva intimatei si incuviintata de adunarea creditorilor intimatei.
Curtea a constatat ca modalitatea de valorificare prin vanzare a bunurilor intimatei este reglementata de dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei , legalitatea masurilor dispuse de administratorul judiciar in cadrul procedurii fiind supusa verificarii judecatorului sindic , care, potrivit dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 , solutioneaza contestatiile impotriva masurilor luate de administratorul judiciar, putand, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate.
Avand in vedere ca valorificarea bunurilor intimatei aflate in insolventa se face de administratorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic , existand, asadar , o reglementare speciala, cuprinsa intr-o lege derogatorie de la dreptul comun, Curtea a retinut ca partea interesata este tinuta sa urmeze procedura derogatorie , care, in masura compatibilitatii , se completeaza cu dispozitiile de drept comun , respectiv dispozitiile Codului de procedura civila, astfel cum este reglementat de art. 149 din Legea nr. 85/2006.
In aceste conditii Curtea a constatat ca , in mod legal , tribunalul a respins ca inadmisibila cererea formulata pe calea ordonantei presedintiale , in cauza nemaianalizand conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale reglementate de dispozitiile art. 581 Cod de procedura civila.
(Judecator Liliana-Felicia Androne)