Riscul normal al serviciului - cauza exoneratoare de raspundere a salariatului pentru pagubele patrimoniale cauzate angajatorului

 

Forta majora si riscul normal al serviciului sunt cauze care exclud culpa salariatului pentru faptele savarsite in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciu si care au creat o paguba patrimoniala angajatorului.

Salariatul trebuie sa manifeste o conduita prudenta pentru evitarea unei pagube, cand serviciul sau prezinta un astfel de risc.

Efectuarea unor manevre de catre conducatorul auto in conditii cu un potential grad de risc presupune acceptarea posibilitatii producerii unei pagube, situatie care nu se mai poate incadra in notiunea de risc normal al serviciului, intrucat salariatul a manifestat o conduita lipsita de prudenta, ceea ce conduce la ideea de culpa.

(Decizia civila nr. 1315/03.05.2017)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 20.04.2016, reclamanta S.C. A.S. S.R.L. a chemat in judecata pe paratul M.V., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 1.953,25 EUR, reprezentand prejudiciul produs societatii.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca paratul a fost angajatul sau in functia de „conducator auto”, iar in aceasta calitate a efectuat pentru societate un transport international de marfuri, incarcand in data de 11.03.2016 de la firma N.P.A.V. Franta, cu livrare la data de 14.03.2016 la firma M.E. Gmbh Germania. In data de 12.03.2016 a oprit in zona Nurenberg pentru a face cumparaturi, iar ulterior a mers intr-o zona cu pamant pentru a intoarce spre autoband insa din cauza faptului ca pamantul era moale din caza vremii ploioase, nu a mai putut iesi din zona respectiva, fiind necesara interventia unei firme specializate pentru a scoate autocamionul din acea zona. Datorita acestui eveniment livrarea marfii s-a facut cu intarziere de 24 de ore, iar societatea a suferit un prejudiciu constand in contravaloarea serviciilor prestate de catre firma de depanare.

Prin fapta sa, paratul a incalcat obligatiile din fisa postului, respectiv cele indicate la lit. a si q din cap. 5. Astfel, reclamanta a sustinut ca se impunea ca paratul sa repare prejudiciul suferit de societate, fiind indeplinite conditiile instituirii raspunderii patrimoniale a salariatului.

La data de 26.05.2016, paratul a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, formuland, totodata, si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantei-parate la plata sumei de 948 EUR, reprezentand diurna restanta.

Prin sentinta nr.90 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul Arges a admis actiunea principala formulata de reclamanta si a obligat pe parat sa plateasca acesteia contravaloarea in lei la data platii a sumei de 1.953,25 EUR, reprezentand prejudiciul produs societatii.

A admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant si a obligat-o pe reclamanta-parata sa plateasca acestuia contravaloarea in lei la data platii a sumei de 232,5 EUR, reprezentand diurna restanta. A compensat obligatiile reciproce ale partilor, iar in urma compensarii urmeaza ca paratul sa plateasca doar contravaloarea in lei la data platii a sumei de 1.720,75 EUR si a obligat pe reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant cheltuieli de judecata in cuantum de 400 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca paratul a devenit angajatul reclamantei, in functia de „sofer autocamion/masina de mare tonaj”, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 26.02.2016, dupa cum reiese din contractul individual de munca nr. 524/25.02.2016 (f. 8-10). In contract a fost inserata si o clauza privind perioada de proba de 90 de zile calendaristice.

In perioada 29.02.2016-19.03.216, paratul a efectuat ca angajat al reclamantei un transport international de marfa. Marfa a fost incarcata de la firma N.P.A.V Franta pe care trebuia sa o livreze la data de 14.03.2016 firmei M.E. Gmbh Germania. Dupa cum s-a sustinut de catre ambele parti, in data de 12.03.2016, paratul a oprit pe teritoriul Germaniei, la un magazin din localitatea Nurnberg, pentru a face cumparaturi. Pentru a continua drumul a efectuat manevra de intoarcere a autocamionului intr-o zona neasfaltata, cu pamant. Paratul nu a mai reusit sa scoata autocamionul din zona respectiva, asa incat a anuntat telefonic evenimentul si a solicitat ajutor dispecerului societatii. Reclamanta a apelat la serviciile unei societati specializate in acest sens, respectiv G. BM Germany Gmbh. Pentru serviciile prestate societatea germana a emis reclamantei factura, pentru suma totala de 1953,25 EUR.

Prin actiunea de fata reclamanta a solicitat instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului pentru aceasta suma, de 1.953,25 EUR, sustinand ca acesta este prejudiciul produs de catre parat ca urmare a incalcarii de catre acesta a prevederilor fisei postului.

Pentru instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului instanta a verificat indeplinirea conditiilor prevazute de art. 254 alin. 1 din C. muncii, republicat.

Potrivit acestui text legal, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Astfel, trebuie sa existe o paguba materiala adusa angajatorului.

La dosar s-a depus de catre reclamanta aceasta factura pentru suma de 1953,25 EUR, insa paratul a sustinut ca prejudiciul nu este cert si ca suma nu a fost achitata de catre reclamanta.

Instanta a constatat ca, intr-adevar, reclamanta nu a achitat efectiv suma catre societatea prestatoare a serviciului de tractare, insa reclamanta a depus dovada faptului ca intre cele 2 societati a avut loc o compensare a unor datorii reciproce, printre acestea figurand si factura in cuantum de 1.953,25 EUR. In aceste conditii, tribunalul a apreciat ca indeplinita conditia existentei pagubei materiale adusa angajatorului

De asemenea, trebuia ca paguba sa fie produsa de catre angajat si sa aiba legatura cu munca pe care acesta o presteaza in cadrul angajatorului.

Niciuna dintre parti nu a negat situatia de fapt, respectiv ca fapta paratului a constat in aceea ca a incercat sa efectueze o manevra de intoarcere a autocamionului, insa datorita locului ales manevra nu a fost posibila si a necesitat interventia firmei germane de tractare. La momentul efectuarii manevrei paratul se afla in timpul programului de lucru iar aceasta a avut legatura cu atributiile sale de serviciu.

Paratul a sustinut ca nu a existat vinovatia sa, argument pe care nu il poate retine instanta deoarece vinovatia comporta 2 forme, atat intentia (directa sau indirecta) si culpa (in oricare dintre formele sale, imprudenta sau neglijenta). Este adevarat ca nu se poate spune despre parat ca a efectuat intentionat acea manevra cauzatoare a prejudiciului, insa pe taramul dreptului civil raspunderea civila opereaza, in principiu, si pentru cea mai usoara culpa.

S-a mai invocat de catre parat ca este exonerat si ca nu poate raspunde pentru pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului (reprezentat de pierderile care se produc de obicei in procesul muncii, datorita faptului ca sunt previzibile si se inscriu in sfera pierderilor uzuale) si ca impotmolirea autocamionului reprezinta un risc normal al serviciului de conducator auto si nu ii poate fi imputata, iar eventuala suportare a unor costuri de tractare a autocamionului reprezinta pierderi normale in cadrul procesului manipularii, prelucrarii ori transportului rutier de marfuri.

Astfel, instanta a apreciat ca paguba a fost produsa de catre angajat, ca are legatura cu munca pe care acesta o presteaza in cadrul angajatorului, ca fapta a fost savarsita cu vinovatie si ca exista legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Tribunalul a constatat astfel ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 254 alin. 1 din C. muncii, republicat, asa incat a admis actiunea si a obligat paratul sa plateasca reclamantei contravaloarea in lei la data platii sumei de 1.953,25 EUR, reprezentand prejudiciul produs societatii.

Pe cale reconventionala paratul-reclamant a solicitat obligarea reclamantei-parate la plata sumei de 948 EUR, reprezentand diurna restanta, sustinand ca a negociat cu angajatorul o diurna de 52 EUR/zi.

La dosar nu s-a gasit niciun document prin care partile sa fi negociat un anumit cuantum al diurnei, asa cum s-a sustinut, drept pentru care au fost analizate conditiile generale de acordare a diurnei si cuantumul acesteia potrivit normelor legale in vigoare.

Paratului-reclamant i se cuvine o diurna categoria I. Observand anexa la HG 518/1995 s-a constatat ca pentru statele comunitare, printre care si Franta, Germania, diurna este de 35 EUR/zi. Instanta a apreciat ca pentru perioada 29.02.2016-19.03.216, paratul-reclamant avea dreptul la o diurna in cuantum de 682,5 EUR.

Atat din documentele depuse la dosar de catre ambele parti dar si din recunoasterea paratului la interogatoriu (raspunsul la intrebarile 2 si 3), a reiesit ca angajatorul i-a achitat acestuia suma de 450 EUR.

In aceste conditii, instanta a constatat ca reclamanta-parata mai are de achitat paratului-reclamant cu titlu de diurna numai suma de 232,5 EUR, obligandu-l in acest sens.

Impotriva sentintei a formulat
apel
paratul M.V., criticand-o pentru motive de nelegalitate in dezvoltarea caror a aratat, in esenta, ca in cauza angajatorul nu a demonstrat existenta unui prejudiciu concret care sa se materializeze intr-o suma de bani, nu sunt elemente de proba care sa justifice operatiunea compensarii unor datorii reciproce, respectiv factura fiscala in disputa de 1.953,25 euro, cu creata detinuta de firma germana.

Prin urmare, apelantul a sustinut ca prejudiciul nu este cert si ca suma de 1.953,25 euro nu a fost achitata de catre intimata.

In raport de prevederile art.254 alin.2 din Legea nr.53/2003 si cu referire la situatia de fapt, sustine ca impotmolirea autocamionului reprezinta un risc normal al serviciului de conducator auto, fapt ce nu poate fi imputat acestuia, iar eventuala suportare a unor costuri de tractare a autocamionului se incadreaza in pierderi normale in cadrul transportului rutier de marfuri, ce trebuie suportate in mod egal si de catre angajator.

Prin urmare, lipsa caracterului ilicit al faptei nu poate atrage raspunderea sa patrimoniala, chiar in conditiile in care se demonstreaza existenta unui prejudiciu in patrimoniul angajatorului.

Prin decizia civila nr. 1315/03.05.2017, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, a respins ca nefondat apelul formulat de paratul M.V.,

impotriva sentintei civile nr.90 din 13 ianuarie 2017, pronuntata de Tribunalul Arges, intimata fiind reclamanta S.C. A.S. S.R.L.Pitesti
.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Apelul este nefondat pentru considerentele ce se succed.

Din ansamblul probatoriului administrat in cauza, Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut situatia de fapt constand in fapta paratului care, incercand sa efectueze o manevra de intoarcere a autocamionului intr-un loc impropriu, a produs prejudicii unitatii angajatoare constand in necesitatea interventiei unei firme germane de tractare.

Este real ca la momentul efectuarii manevrei de intoarcere a autocamionului apelantul-parat se afla in timpul programului de lucru, fapt ce denota ca fapta comisa a avut legatura cu atributiile sale de serviciu.

S-a invocat de catre apelant ca nu poate raspunde pentru prejudiciul creat angajatorului cata vreme fapta sa se incadreaza in riscul normal al serviciului si, in plus, nu a savarsit operatiunea de intoarcere cu intentia de a produce o paguba.

Potrivit art.254 alin.2 din Codul muncii, republicat „Salariatii nu raspund pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului”. Pentru a exista raspundere patrimoniala, prin prisma acestui text, este necesar sa fie indeplinite cumulativ mai multe conditii, cum ar fi calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba, existenta faptei ilicite si personala a salariatului, savarsita in legatura cu munca sa, a prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia (culpa) salariatului. In ceea ce priveste concluzia instantei de fond, criticata prin apelul formulat, in sensul ca nu exista una din conditiile raspunderii patrimoniale si anume vinovatia (culpa), Curtea constata ca acest aspect nu este confirmat de actele si lucrarile dosarului cat si de textele legale incidente in cauza.

Astfel, s-a retinut, in acord cu tribunalul, ca pe taramul dreptului civil se raspunde si pentru cea mai usoara culpa, iar elementul intentional in comiterea faptei ilicite a existat cata vreme apelantul, in calitate de sofer, avea obligatia sa fie prudent in manevra de intoarcere a autocamionului si, totodata, sa prevada consecintele faptei sale – terenul fiind umed si impropriu pentru o astfel de manevra a unui autovehicul greu.

Curtea, a constatat ca in cauza sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.254 alin.1 din Codul muncii, cata vreme operatiunea de intoarcere a autocamionului a fost de natura sa determine un prejudiciu concret in patrimoniul angajatorului constand in costul tractarii autocamionului, paguba fiind concretizata la suma de 1.953,25 euro.

Prejudiciul este cert si a fost creat ca urmare a incalcarii de catre apelantul-parat a prevederilor fisei sale de post, constand in costul manevrei de intoarcere a autocamionului, fapt dovedit cu plata pretului catre societatea prestatoare a serviciului de tractare.

Referitor la compensarea datoriilor reciproce dintre societatea angajatoare si societatea germana de tractare, Curtea a constatat ca la dosar exista dovada faptului ca intre cele doua firme a existat o astfel de compensare a datoriilor, intre care s-a evidentiat si factura in cuantum de 1.953,25 euro, respectiv costul operatiunii de tractare.

Fiind indeplinite cumulativ conditiile raspunderii patrimoniale, Curtea a constatat intemeiata solutia pronuntata in prima instanta, motiv pentru care o va mentine si, pe cale de consecinta, in temeiul art.480 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de parat.