Risc real ca probele obtinute prin torturarea unor terti sa fie admise ca probe in noul proces al reclamantului:
expulzarea ar constitui o incalcare

In fapt
- Reclamantul, de nationalitate iordaniana, a sosit in Regatul Unit in 1993  si a obtinut azil aici. Acesta a fost tinut in detentie in perioada 2002-2005 in temeiul Legii din 2001 privind securitatea  si lupta impotriva criminalitatii  si a terorismului. Dupa eliberarea sa, i s-a comunicat un ordin de expulzare emis de ministrul de Interne
(Secretary of State).
Intre timp, in 1999  si 2000, reclamantul a fost condamnat in lipsa in Iordania pentru participare la atentate cu bomba  si detinere de explozivi. In ambele procese care s-au incheiat cu condamnarile respective, proba decisiva au constituit-o depozitiile incriminatoare facute de doi coinculpati, care ulterior au declarat ca au fost torturati. In 2005, guvernul britanic  si cel iordanian au semnat un memorandum de intelegere care prevedea un numar de asigurari privind respectarea normelor stabilite de dreptul international al drepturilor omului in toate cazurile in care o persoana ar fi returnata dintr-un stat in celalalt. Memorandumul prevedea totodata ca orice persoana returnata beneficiaza rapid  si periodic de vizite din partea unui reprezentant al unui organism independent desemnat de comun acord de cele doua guverne. Centrul Adaleh de studii in materie de drepturile omului a semnat astfel un acord-cadru cu guvernul britanic in acest scop. In speta, s-au ridicat intrebari suplimentare privind un eventual nou proces, intrebari care au fost adresate guvernului iordanian, iar acesta a raspuns la ele. Reclamantul a atacat decizia de expulzare, insa instantele britanice, dupa ce au examinat cu atentie capetele de cerere, i-au respins actiunea.

In drept
- Art. 6: Reclamantul se plange ca, in cazul retrimiterii sale in Iordania, noul sau proces ar constitui o denegare flagranta de dreptate, mai ales din cauza admiterii probelor obtinute prin tortura. Curtea observa ca, pentru a exista o denegare flagranta de dreptate, nu este suficient ca procedurile de judecata sa prezinte nereguli sau o lipsa a garantiilor de natura sa constituie o incalcare a art. 6 daca acestea exista chiar in statul contractant. Este nevoie de o nerespectare a principiilor procesului echitabil care sa fie atat de fundamentala incat sa constituie o anihilare a dreptului garantat de aceasta dispozitie ori sa distruga insa si esenta acestuia. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca admiterea unor declaratii obtinute prin tortura ar fi vadit contrara nu numai art. 6 din Conventie, ci  si normelor fundamentale ale procesului echitabil stabilite de dreptul international, dand a sadar procesului un caracter imoral, ilegal  si total imprevizibil in privinta rezultatului acestuia. Admiterea probelor obtinute prin tortura in cadrul unui proces penal ar reprezenta a sadar o denegare flagranta de dreptate. Depozitiile incriminatoare in cauza reclamantului au fost facute de doi martori diferiti, care au fost loviti amandoi la talpile picioarelor - tehnica cunoscuta sub numele de
falaka
- exclusiv in scopul obtinerii de informatii. Curtea a avut deja ocazia sa examineze aceasta forma de rele tratamente  si a incadrat-o fara nicio ezitare ca fiind tortura. De asemenea, folosirea probelor obtinute prin tortura este o practica raspandita in Iordania, iar garantiile juridice oferite de dreptul iordanian par sa aiba putina valoare in practica. Desigur, reclamantul ar putea contesta admisibilitatea depozitiilor incriminatoare obtinute prin tortura, insa i-ar fi foarte greu sa se prevaleze de aceasta posibilitate la cativa ani dupa faptele in cauza  si in fata unei instante care de regula respinge astfel de afirmatii. Dat fiind ca reclamantul a prezentat dovezi concrete  si incontestabile ca intr-adevar coinculpatii sai au fost torturati, acesta a indeplinit criteriile necesare in materie de probe pe care trebuia sa le indeplineasca pentru a demonstra existenta unui risc real de a suferi o denegare flagranta de dreptate in cazul retrimiterii sale in Iordania.

Concluzie
: expulzarea ar constitui o incalcare (unanimitate).