Revizuire in temeiul dispozitiilor art.21 alin.1 din Legea nr.554/2004. Principiul prioritatii dreptului comunitar.Proceduri prealabile.

 

Legea nr.554/2004, art.  21 alin. 2

Constitutia Romaniei, art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2

 

Conform dispozitiilor art.  21 alin. 2 din Legea nr.554/2004, impotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civila. Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Existenta unor dispozitii in legislatia interna, care impun obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterior sesizarii instantei de contencios administrativ si fiscal, nu incalca principiul prioritatii dreptului comunitar.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1484 din  17 iunie 2011.
                

 

Revizuentul PN a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.817/07.04.2011 a Curtii de Apel Ploiesti, si a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat impotriva sentintei nr. 243 din data de 28 ianuarie 2011 pronuntata de  Tribunalul Dambovita.

Revizuentul a formulat cererea de revizuire in temeiul dispozitiilor art.21 alin.1 din Legea nr.554/2004, incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar si a motivat cererea de revizuire prin faptul ca acest principiu impunea din partea Romaniei, ca membru UE, respectarea principiilor si reglementarilor comunitare, conform Deciziei Curtii de Justitie pronuntata in cauza Simmenthal ( 1976), potrivit    deciziei    pronuntata    de    CJUE    in    cauza    C-402/09..

A mai aratat revizuentul ca la dosarul cauzei exista dovada prin care s-a adresat autoritatilor in vederea restituirii sumei incasate cu titlu de taxa de poluare acestea prin emiterea unui act administrativ refuzand solicitarea sa si  a invocat aplicarea efectiva a principiului echivalentei si a principiul efectivitatii, a aratat ca instanta de recurs a apreciat ca repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin plata unei taxe ce contravine normelor comunitare este conditionat de parcurgerea unei proceduri administrative, teza care de asemenea contravine normelor comunitare, astfel cum s-a stabilit in cauza C-118/08 - Hotararea Curtii Marea Camera 2010-01-26 Transportes Urbanos y Servicios Generales.

Curtea a respins cererea de revizuire, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta nr. 243 din data de 28 ianuarie 2011, Tribunalul Dambovita a respins exceptiile invocate de parata DGFP D, de prescriptie si inadmisibilitate, a admis cererea formulata de reclamantul PN si a obligat paratii sa restituie reclamantului suma de 3824 lei reprezentand rest neachitat din taxa de prima inmatriculare, actualizata cu dobanda legala, calculata de la 10.09.2008 pana la data platii efective si a obligat paratii sa plateasca reclamantului si suma de 1239 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Prin decizia nr.817 din data de 07 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a admis recursul formulat de parata DGFP D impotriva  sentintei  nr. 243 din 28 ianuarie 2011  pronuntata de Tribunalul Dambovita, a modificat in tot sentinta, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea ca inadmisibila.

In considerentele deciziei, Curtea a retinut intimatul reclamant a atacat in instanta de contencios refuzul autoritatii recurente parate de a-i restitui taxa speciala de prima inmatriculare Or, urmare cererii din 02.09.2008,  intimatului reclamant i s-a emis decizie de restituire a sumelor reprezentand diferente intre taxa speciala achitata pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule, fata de aceasta data, actiunea reclamantului fiind formulata mult peste termenul prevazut de lege pentru promovarea unei astfel de actiuni.

Totodata, a mai aratat instanta de recurs,  actiunea este inadmisibila, nefiind respectate prevederile legale referitoare la procedura prealabila, instituita de art. 207 din OG 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala, avand in vedere faptul ca insasi incasarea sumelor platite cu titlu de taxa de prima inmatriculare reprezinta un act administrativ fiscal impotriva caruia se face contestatie in termenul prevazut de lege.

Conform dispozitiilor art.  21 alin. 2 din Legea nr.554/2004, impotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civila. Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Potrivit dispozitiilor art. 322 alin. 1 Cod procedura Civila, se poate solicita revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs, atunci cand evoca fondul.

Conditia de admisibilitate a cererii de revizuire formulata  impotriva

unei hotarari pronuntata in recurs,  este ca hotararea atacata cu revizuire sa evoce fondul, ceea ce inseamna ca prin hotararea a carei revizuire se solicita s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza, iar pentru a deveni incident motivul de revizuire prevazut de art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004 este necesar a ca hotararea sa fie pronuntata cu incalcarea dreptului comunitar.

Decizia pronuntata in recurs, a carei revizuire se solicita, decizie prin care curtea de apel a modificat sentinta,  a admis exceptia de inadmisibilitate si a respins cererea ca inadmisibila,  nu evoca fondul.

Sustinerile revizuentului privind  aplicarea cu prioritate a normelor de drept comunitar sunt corecte, in cauza Simmenthal (1976) Curtea de Justitie Europeana stabilind ca judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acestea contravin normelor interne.

In cauza  C-402/09 (cauza Tatu) avand ca obiect cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala. Hotararea  a fost pronuntata chiar la data pronuntarii deciziei a carei revizuire se solicita, 7.04.2011.

In cauza de fata insa, instanta a admis exceptia de inadmisibilitate

pentru nerespectarea prevederilor privind procedura prealabila instituita de OG 92/2003, si nu s-a pronuntat asupra fondului cererii reclamantului, prin care s-a contestat refuzul de restituire taxei de prima inmatriculare de catre parati si s-a invocat incalcarea dreptului comunitar prin plata acesteia.

Prin instituirea caii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. 2, s-a prevazut un mijloc procedural prin care sa se poata verifica modul in care instantele nationale respecta principiul prioritatii dreptului comunitar si astfel proteja interesele persoanelor care ar putea fi lezate prin incalcari ale dreptului comunitar.

Instanta de recurs  nu a incalcat insa principiul prioritatii dreptului comunitar, nu a dat prioritate legislatiei interne in raport cu cea comunitara, a constatat numai neindeplinirea procedurii prealabile anterior sesizarii instantei de contencios administrative fiscal, fara a analiza compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare.

Existenta unor dispozitii in legislatia interna, care impun obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterior sesizarii instantei de contencios administrativ si fiscal, nu incalca principiul prioritatii dreptului comunitar.

Unul din principiile de aplicare a dreptului comunitar, principiul autonomiei  institutionale si procedurale, garanteaza ca masurile pentru aplicarea normelor comunitare sunt luate in cadrul sistemelor de drept statale de catre institutiile nationale si potrivit procedurilor existente in aceste sisteme.

Procedura prealabila nu este de natura sa afecteze dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil, reprezinta o modalitate simpla si rapida prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului intern de a institui asemenea proceduri si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.

Nu este aplicabila in cauza Hotararea pronuntata de  Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene la data de 26.01.2010, in C-118/08 Transportes Urbanos y Servicios Generales, invocata de revizuent in acest sens, prin care s-a stabilit ca legislatia comunitara se opune aplicarii unei reguli a unui stat membru in temeiul careia o actiune in despagubiri impotriva statului, intemeiata pe o incalcare a unui drept de catre legislatia nationala, stabilita printr-o hotarare a Curtii de Justitie, avand temeiul in articolul 226 CE (ce  se refera la sesizarea Curtii de catre Comisie, pentru faptul ca un stat membru a incalcat obligatiile care ii revin in temeiul tratatelor - in prezent art. 258), poate avea succes numai daca solicitantul a epuizat in prealabil toate caile de recurs interne pentru a contesta validitatea unui act administrativ daunator adoptat in temeiul acestei legislatii, atunci cand o astfel de norma nu este aplicabila unei actiuni in raspundere impotriva statului intemeiata pe incalcare a Constitutiei de catre legislatia nationala, stabilita de catre instanta competenta, intrucat in cauza nu a fost formulata de catre reclamant o actiune in despagubiri impotriva statului intemeiata pe o incalcare stabilita prin hotararea  Curtii in temeiul ex-articolului 226 (in prezent art. 258) a unui drept de catre legislatia nationala.

Pentru aceste motive, curtea a respins cererea de revizuire ca nefondata.