Cerere pentru acordarea tichetelor cadou si a primei de vacanta pentru personalul platit din fonduri publice. Nelegalitatea clauze contractuale care le prevede in raport de dispozitiile legale privind salarizarea angajatilor din mediul public.

 

Legea nr.130/1996, art.7 alin.2, art.12 alin.1

Legea nr.193/2006  

HG nr.1317/2006

 

Numai contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte insa nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

Rezulta deci ca pentru personalul platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza, statul are deplina si suverana legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii sau adaosuri la salariile de baza ale angajatilor din mediul public care sunt legati in mod esential din punct de vedere al resursei de finantare, de incasarile si cheltuielile de la buget.

                 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 1036  din 20 aprilie 2011.

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul tribunalului, reclamantul D N. G. a chemat in judecata parata Administratia Domeniului Public Sector 1 Bucuresti pentru ca in contradictoriu cu aceasta sa se dispuna obligarea paratei  la acordarea tichetelor cadou in cuantum de 3550 lei sau la plata contravalorii acestora, datorate si neachitate pentru perioada mai 2009-septembrie 2009; obligarea paratei la acordarea primei de vacanta aferente salariului brut de incadrarea aferent lunii concediului de odihna, pe anul 2009.

In motivarea actiunii  reclamantul a aratat ca este angajat  la institutia parata  si nu si-a primit toate drepturile prevazute de contractul colectiv de munca nr. 3112 din 27.05.2008. Astfel, potrivit art.73 alin 1  din acest contract se prevede ca in conditiile Legii nr.1193/2006, si HC 1317/2006, unitatea va acorda salariatilor tichete de cresa, precum si tichete cadou in valoare de 700 lei net, pentru fiecare din evenimentele enumerate la acest articol, respectiv 8 martie, 1 mai,  9 mai, 1 iunie, 1 decembrie, 6 decembrie, ziua de nastere a fiecarui salariat.

Ulterior,  acest articol a fost modificat in sensul ca prin actul aditional nr. 1 inregistrat la MMFES sub nr.6975/17.12.2008, s-a dispus acordarea lunara a tichetelor cadou in valoare de 700 lei  tuturor angajatilor institutiei.

In pofida acestor dispozitii, reclamantul nu si-a primit aceste drepturi pentru lunile mai-septembrie 2009, in cuantum de 3550 lei.

In drept, reclamantul a  invocat disp. art.1 alin 1 din Legea 130/1996, art. 236 alin 4 din Codul Muncii si art.112 si urmatoarele, art.242 alin 2 art. 274 Cod procedura civila, actul aditional nr.1 inregistrat la 17.12.2008, procesul verbal nr. 24046/23.11.2008, si Hotararea nr.500/10.12.2008, art.43 din CCM la nivel de unitate potrivit caruia, reclamantul mai avea dreptul  si la prima de vacanta pentru concediul de odihna pe anul 2009 efectuat si pe care parata nu i l-a acordat.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, deoarece in temeiul art.118 din contractul colectiv de munca la nivelul ADP Sector 1 la data de 17.04.2008 drepturile de care salariatii urmeaza sa beneficieze conform contractului colectiv de munca, vor fi acordate in limitele bugetului de venituri si cheltuieli aprobat anual potrivit legii.

In conformitate cu art.73, alin.2 din contract colectiv de munca acordarea tichetelor cadou se va face numai in masura in care dispozitiile legale o vor permite si numai dupa aprobarea fondurilor necesare de catre Consiliul Local al Sectorului 1.

Conform art.4 din hotararea consiliului local drepturile prevazute vor fi acordate cu incadrarea in prevederile bugetului de venituri si cheltuieli aprobat anual, potrivit legii.

Lipsa fondurilor necesare constituie o cauza exoneratoare de obligatie de plata. De asemenea, parata a mai aratat ca suma datorata nu este de 700 lei, deoarece s-a achitat lunar suma de 500 lei, reclamantului.

In drept, a invocat disp. art.115 Cod Procedura Civila, Codul Muncii, contract colectiv de munca 3112/2008, iar in dovedirea acestor aparari au fost depuse:contractul colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat sub nr.3112/27.05.2008, hotararea de modificare a anexei I a HCL nr. 116/23.04.2008, adresa nr. 8963/22.09.2009 precum si alte inscrisuri.

Prin sentinta civila nr.145 din data de 17 ianuarie 2011 pronuntata de tribunal, s-a admis in parte actiunea in sensul ca a fost obligata parata la plata catre reclamant a contravalorii tichetelor cadou  pe lunile mai-iunie 2009 si a primei de vacanta pe anul 2009.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin actul aditional nr.1 inregistrat la MMFES Directia de Munca si Incluziune Sociala Bucuresti sub nr. 6975/17.12.2008, art.73 al CCM, 3112 din 27.05.2008 a fost modificat in sensul ca tichetele cadou se acorda lunar angajatilor, cuantumul acestora fiind de 710 lei.

La art.43 din CCM se prevede obligatia angajatorului de a plati angajatilor prima de vacanta,  pentru concediul de odihna pe anul 2009, desi parata prin intampinare, invoca inexistenta fondurilor  necesare achitarii acestor drepturi salariale, la dosarul cauzei s-a depus,  actul aditional nr. 2 la CCM la nivel de unitate, inregistrat la DMSSF sub nr.3112/2008 din care rezulta ca abia dupa 21.09.2009, s-a procedat la modificarea contractului colectiv de munca, respectiv a articolelor care privesc prima de vacanta si tichetele cadou, prin abrogarea acestor articole.

S-a dispus astfel abrogarea articolului 43 alin 2 referitor la plata primei de vacanta si a articolului 73 din CCM  astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 1 referitor la acordarea tichetelor cadou.

Potrivit art.236 alin 4 din Codul Muncii CCM la nivel de unitate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.

In raport de aceste dispozitii instanta de fond a retinut ca parata nu a acordat drepturile salariile cuvenite reclamantului, astfel cum au fost negociate cu ocazia incheierii CCM la nivel de unitate, 312/2008.

Avand in vedere ca dupa aparitia Legii nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost sistate toate sporurile salariale, inclusiv tichetele cadou si prima de vacanta, instanta de fond a admis in parte actiunea, dupa cum s-a aratat mai sus.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administratia Domeniului Public Sector 1 Bucuresti, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, prin invocarea disp.art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod proc.civila.

Recurenta parata a sustinut in esenta sub un prim aspect ca instanta de fond avea obligatia sa interpreteze in mod corect normele juridice in baza carora reclamantul a pretins aceste sporuri in sensul ca acordarea tichetelor cadou si a primei de vacanta se acorda conditionat de existenta si in limita fondurilor disponibile, asa cum rezulta din prevederile art.118 din Contractul Colectiv de Munca semnat la nivelul A.D.P Sector 1 la data de 17.04.2008: "Drepturile de care salariatii urmeaza sa beneficieze, conform contractului colectiv de munca vor fi acordate cu incadrarea in prevederile bugetului de venituri si cheltuieli aprobat anual potrivit legii".

De asemenea, in conformitate cu art.73 alin.2 din acelasi Contract Colectiv de Munca semnat la nivelul A.D.P sector 1" acordarea tichetelor cadou se va face numai in masura in care dispozitiile legale o vor permite si numai dupa aprobarea fondurilor necesare de catre Consiliul Local al Sectorului 1".

In bugetul local aferent anului 2009 nu  au fost alocate fonduri pentru plata acestor drepturi, lipsa fondurilor necesare constituind o cauza exoneratoare de plata in baza conventiei partilor semnatare ale contractului.

Sub un al doilea aspect, recurenta a sustinut ca  solutia instantei de fond este gresita si pentru faptul ca desi suma de 700 de lei este bruta si deci impozabila,  reclamantei fiindu-i achitata lunar valoarea neta de 500 lei, instanta de fond nu a tinut cont de acest fapt la pronuntarea sentintei.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si pe fond, respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata

Ulterior, la data de 8 aprilie 2011, cu nerespectarea termenului legal de recurs, recurenta-parata a formulat precizari ale motivelor initiale de recurs(filele 7-10) care nu vor fi cercetate intrucat sunt depuse tardiv, iar pentru sedinta dezbaterilor de astazi a formulat in scris un nou motiv de recurs, de ordine publica, referitor la prescriptia dreptului material la actiune, invocand prevederile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii.

S-a solicitat in raport de aceasta completare, admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si pe fond, respingerea actiunii reclamantului ca fiind prescrisa.

Intimatul-reclamant a fost legal citat in instanta de recurs dar nu s-a prezentat la judecata si nici nu a formulat intampinare.

Curtea, verificand sentinta recurata in raport de:criticile formulate-inclusiv cea care priveste prescriptia dreptului material la actiune-de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de dovada administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 cod pr.civ., a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

Prescriptia extinctiva a dreptului material la actiune, ca norma de drept cu caracter imperativ reprezinta mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material prin neexercitarea lui in termenul stabilit de dispozitiile legale.

Pentru a analiza insa incidenta prescriptiei este necesar obiectiv ca dreptul subiectiv la actiune sa existe, adica sa fie stabilit printr-un act normativ ori o clauza contractuala, asa incat sa poata fi invocat ca temei al actiunii titularului ce solicita recunoasterea si respectarea sa de catre parat, prin intermediul organului judiciar, fiindca numai un drept patrimonial care exista din punct de vedere juridic este supus stingerii lui, daca actiunea prin intermediul caruia tinde a fi valorificat nu  este exercitata inlauntrul intervalului stabilit de lege.

In cauza de fata insa, astfel cum se va arata in continuare, nici dreptul la prima de vacanta, nici cel referitor la tichetele cadou nu au un fundament legal, pentru a atrage incidenta prescriptiei extinctive.

Astfel, pentru a-si justifica dreptul la plata primei de vacanta pentru anul 2009 si tichetele cadou sau cuantumul acestora in valoare de 3550 lei pentru perioada mai-septembrie 2009, reclamantul a invocat doua clauze contractuale prevazute de art.43 si respectiv art.73 alin.1 modificat, din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nr.3112/27 mai 2008.

Instanta de fond a interpretat si aplicat cele doua clauze contractuale retinand ca ele constituie fundamentul dreptului reclamantului la acordarea, in parte, a tichetelor cadou ce i se cuvin pentru perioada lunilor mai-iunie 2009, lunar sub forma sumei brute de cate 710 lei, conform art.73 alin.1 modificat-din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nr.3112/27 mai 2008, respectiv a primei de vacanta, pentru anul 2009, conform art.43 alin.2 din acelasi contract.

Solutia instantei de fond este gresita, fiind lipsita de temei legal, ceea ce atrage incidenta cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.

Instanta de recurs constata ca la data pronuntarii hotararii atacate nu exista un text de lege care sa justifice solutia adoptata de prima instanta, fiindca cele doua clauze contractuale indicate ca fiind fundamentul juridic al drepturilor recunoscute si acordate reclamantei de tribunal nu creeaza astfel de drepturi, dupa cum se va arata in cele ce urmeaza:

Este adevarat ca potrivit art.40 alin.2 din codul  muncii, angajatorului ii revine obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv sau individual de munca, iar art.156 din acelasi cod stabileste plata prioritara a salariilor, dar aceste dispozitii legale au caracter general nefiind baza juridica pentru a justifica admiterea actiunii.

Art.7(2) si art.12(1) din Legea nr.130/1996 a contractelor colective de munca-sunt in realitate incidente in cauza cata vreme clauzele art.43(2) si art.73 (1) dintr-un contract colectiv de munca sunt cele care au fost evocate si aplicate de instanta de fond.

Potrivit acestor dispozitii legale, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.

Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte insa nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

Rezulta deci ca pentru personalul platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza, statul are deplina si suverana legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii sau adaosuri la salariile de baza ale angajatilor din mediul public care sunt legati in mod esential din punct de vedere al resursei de finantare, de incasarile si cheltuielile de la buget.

In acesti termeni, referitor la prima de vacanta, art.43 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca semnat la nivelul A.D.P sector 1 si inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr.3112/27 mai 2008 prevede ca salariatii au dreptul la o prima de vacanta egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu, impozitata separat, care se acorda in conditiile legii.

Or, un act normativ care sa prevada acordarea primei de vacanta personalului platit din fonduri publice, cum este si reclamanta-intimata Popa Mariana, salariata a Administratiei Domeniului Public al Sectorului 1 Bucuresti, nu exista.

In consecinta, art.43 alin.2 din contractul colectiv de munca sus-citat nu confera reclamantului dreptul la plata unei prime de vacanta care nu are reglementare legala, astfel cum insasi clauza contractuala dispune expres prin sintagma” care se acorda in conditiile legii” dar care a fost eronat interpretat de prima instanta.

Drept consecinta prevederea in bugetul institutiei a unor sume cu aceasta destinatie nu confera legitimitate unui drept care a fost negociat in afara legii, iar art.59 (3) din Contractul Colectiv de munca la nivel National pentru anii 2007-2010 conform cu care ” prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, in raport cu posibilitatile economico-financiare ale unitatii, pe langa indemnizatia de concediu, sa se plateasca si o prima de vacanta”

nu suplineste inexistenta unei reglementari legale si nici nu constituie vreun drept la prima de vacanta pentru angajatii ale caror drepturi si conditii de munca le reglementeaza.

 In privinta tichetelor cadou, spre deosebire de prima de vacanta, acestea au o reglementare legala constituita din Legea nr.193/2006 si HG 1317/2006 privind Normele metodologice de aplicare a legii, acte normative invocate de reclamant in actiunea cu care a investit instanta de fond .

Drept consecinta, art.73(1) din Contractul Colectiv de Munca semnat la nivelul A.D.P sector 1 si inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr.3112/27 mai 2008 care stabilea in varianta initiala ca “unitatea va acorda salariatilor in conditiile Legii nr.193/2006 si HG nr. 1317/2006 tichete cadou in valoare de 700 lei net pentru urmatoarele evenimente si sarbatori: 8 martie, 1 Mai, 9 Mai, 1 iunie, 1 Decembrie, 6 Decembrie si ziua de nastere a fiecarui salariat ” creeaza dreptul la plata acestor bilete de valoare, care nu au regimul unor drepturi salariale, cum gresit a stabilit instanta de fond.

Cu toate ca fundamentul legal exista, clauza contractuala sus-citata a fost modificata pentru anul 2009, deci pentru perioada care face obiectul litigiului de fata, avand urmatorul continut, conform Actului Aditional nr.1/2008: se acorda lunar tichete cadou in valoare bruta de 710 lei angajatilor institutiei”(fila 33 dosar fond).

Aceasta modificare, chiar convenita de partile contractului colectiv de munca este contrara Legii nr.193/2006 si HG nr.1317/2006 fiindca transforma aceste bilete de valoare utilizate prin vointa legiuitorului, conform art.2 din lege, pentru campanii de marketing, studiul pietii,, protocol, reclama si publicitate precum si pentru cheltuieli sociale, si care nu pot fi acordate de angajatori decat pentru destinatiile sau evenimentele sociale la care se refera, in adaosuri salariale nelegale atat prin faptul incasarii lor lunare cat si al modalitatii de acordare sub forma unei sume brute fixe iar nu a tichetelor ca atare, desi art.10 alin.3 din lege interzice acordarea unui rest de bani la tichetul cadou.

In aceste circumstante, art.73(1) modificat din contractul colectiv de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale speciale nu poate constitui legea partilor si drept consecinta nu creeaza dreptul reclamantului la plata contravalorii tichetelor cadou pentru lunile mai-iunie 2009 cum a hotarat instanta de fond.

De altfel, alin.2 al art.73 din contract, care nu a fot modificat prevede expres ca acordarea tichetelor cadou se face “numai in masura in care dispozitiile legale o vor permite si numai dupa aprobarea fondurilor necesare de catre Consiliul local sector 1” rezultand ca existenta acestui drept este conditionata prin insasi clauza contractuala de respectarea Legii nr.193/2006 si a HG nr.1317/2006.

Nu se poate sustine ca alocarea unei sume cu acest titlu in bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2009 al angajatorului legitimeaza acordarea tichetelor cadou in varianta care, asa cum s-a retinut mai sus, incalca flagrant si nepermis dispozitiile legale, fiindca in realitate art.73(1) modificat-aplicabil pentru anul 2009-nu confera salariatului dreptul la plata tichetelor cadou ce se cuvin numai in situatia respectarii Legii nr.193/2006 si a HG nr. 1317/2006.

Asadar nelegalitatea acordarii primei de vacanta si a tichetelor cadou nu poate fi acoperita de faptul incadrarii lor in prevederile bugetului anual al institutiei, fiindca art.118 din contract (fila 31 dosar fond) invocat gresit de prima instanta in acest sens, nu conditioneaza existenta dreptului insusi de posibilitatea alocarii sumelor necesare platii ci constituie doar o garantie a efectivitatii platii.

Legalitatea dreptului la prima de vacanta si la tichetele cadou decurge, asa cum s-a aratat pe larg in cele ce preced, din actele normative edictate in acest scop in favoarea unor anumite categorii socio-profesionale din cadrul personalului platit din fonduri publice in virtutea dreptului suveran constitutional al legiuitorului de a-si gestiona resursa bugetara nationala din care sunt platite si toate categoriile de drepturi salariale si venituri ale angajatilor din institutiile sale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca recursul exercitat de parata este fondat si drept urmare in temeiul art.312(1) rap.la art.304, pct.9 cod pr.civ. l-a admis ca atare, cu consecinta modificarii in tot a sentintei primei instante si respingerii actiunii in totalitate ca neintemeiate.

 

(Judecator Simona  Buzoianu)