Repunerea in termenul de recurs. Lipsa cauzei temeinice de impiedicare.

                                                             

Cod proc. penala, art. 385

³

alin. 2, art. 364

 

 Nerespectarea termenului prev. de art 385

³

alin.2 cu referire la art. 364 Cod proc. penala precum si lipsa dovedirii motivelor temeinice de impiedicare atrage decaderea partii din termenul de declarare a caii de atac a recursului.

                   

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 897 din 25 iunie 2012.

 

Prin decizia penala nr.897 din 25 iunie 2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.I. impotriva sentintei penale nr.64 din 27 aprilie 2012 pronuntata de Judecatoria Patarlagele si ca tardiv, recursul declarat de partea civila G.D.G., careia i-a fost respinsa cererea de repunere in termenul de recurs.

Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 64 din 27 aprilie 2012 pronuntata de Judecatoria Patarlagele, in temeiul disp. art.198 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 320

¹

alin.7 Cod  proc. penala, a fost condamnat inculpatul F.C.I.
,
la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, cu aplic. art.81 Cod penal, privind suspendarea executarii pedepsei.

In latura civila, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale catre partea vatamata G.D.G.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, pe baza actelor si lucrarilor cauzei, urmatoarele:

Prin Rechizitoriul nr.829/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau a fost pusa in miscare si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului F.C.I., pentru comiterea infractiunii prev. de art.198 alin.1 Cod penal, constand in aceea ca la data de 19 martie 2011 a intretinut act sexual cu partea vatamata G.D.G., care nu implinise varsta de 15 ani, cunoscand acest lucru.

Prin acelasi rechizitoriu, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de inculpat sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art.197 alin.1 si 3 Cod penal, savarsite la sfarsitul anului 2010 si la data de 19 martie 2011, deoarece fapta nu exista, respectiv nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.

In motivarea actului de sesizare au fost retinute urmatoarele:

La data de 30 martie 2011, G.D.G., nascuta la 02 iunie 1998, a formulat plangere penala impotriva numitului F.C.I., sustinand ca acesta a violat-o in seara de 19 martie 2011, plangerea fiind semnata si de mama partii vatamate, numita G.M., care a solicitat in dovedire, audierea minorilor G.A.I., F.G.E. si A.F.

S-a mai aratat ca mama partii vatamate a formulat plangere si la data de 18 aprilie 2011, precizand ca fiica sa a mai fost violata o data de numitul F.C.I., in perioada noiembrie - decembrie 2010.

In fapt, s-a retinut ca la data de 19 martie 2011, in jurul orelor 19,30, partea vatamata se afla in fata portii locuintei parintilor sai din comuna Viperesti, sat Tronari, judetul Buzau, impreuna cu fratele sau, numitul G.A.I., in varsta de 15 ani si cu celelalte martore indicate in plangerea mamei partii vatamate, minore la randul lor.

Inculpatul F.C.I. a trecut pe drum la volanul autovehiculului cu numar de inmatriculare ….. iar cand a ajuns in dreptul grupului de tineri a intrebat cine doreste sa mearga la locuinta sa pentru a lua un gratar pentru friptura.

Partea vatamata si fratele sau au spus ca vor sa-l insoteasca, astfel ca G.A.I s-a urcat in masina pe scaunul din dreapta soferului dar inculpatul i-a cerut sa plece in bena masinii pentru ca partea vatamata sa poata sta langa el. Ulterior, inculpatul i-a cerut minorului sa coboare si din bena si a plecat numai cu partea vatamata, intorcandu-se dupa aproximativ 15 minute.

In jurul orelor 20,30, inculpatul a revenit la locuinta partii vatamate. Aceasta se afla la poarta iar numitul F.C.I. i-a cerut sa-l insoteasca la locuinta numitului N.A., unde se organiza o petrecere, la care erau invitati si parintii celor doi. Inculpatul a cumparat tigari si i le-a dus tatalui sau, apoi i-a spus partii vatamate ca va merge sa lase masina la domiciliul sau pentru ca apoi sa revina impreuna pe jos, la locuinta partii vatamate.

Dupa ce au ajuns la domiciliul inculpatului, acesta sustine ca partea vatamata  i-a spus ca vrea sa mearga si ea in locuinta. Cei doi au mers in camera inculpatului, unde au intretinut acte sexuale, cu consimtamantul partii vatamate. Inculpatul a mai sustinut ca de fapt, initiativa in acest sens a apartinut partii vatamate care, cu acel prilej, i-a spus ca a mai intretinut acte sexuale si anterior, fara a indica numele persoanei. Dupa aceasta, inculpatul a condus-o pe partea vatamata la locuinta sa.

Din declaratia fratelui partii vatamate a rezultat ca aceasta nu avea un comportament diferit cand a ajuns acasa, avea imbracamintea intacta si nu i-a relatat ca ar fi fost victima unui viol.

La data de 23.03.2011, partea vatamata s-a intalnit pe strada cu martorul A.A. A., care ii este unchi si caruia i-a spus ca la 19.03.2011 a intretinut relatii sexuale de buna voie cu inculpatul. In cadrul discutiilor purtate ulterior de martor si inculpat, F. C. I. a recunoscut acest lucru, afirmand ca partea vatamata nu era virgina.

Dupa ce parintii partii vatamate au aflat de la rude ce s-a intamplat cu aceasta, s-au formulat cele doua plangeri.

La data de 31.03.2011, partea vatamata a fost examinata la Serviciul Judetean de Medicina Legala Buzau, prin raportul de expertiza medico-legala cu examinare de persoana, concluzionandu-se ca partea vatamata nu prezinta semne de violenta si ca deflorarea constatata este mai veche de 10-14 zile, fara a se mai putea preciza data producerii.

Cand a luat la cunostinta despre acest aspect, partea vatamata a declarat ca a fost violata de inculpat si in perioada noiembrie - decembrie 2010, cand acesta a fortat-o sa mearga in cladirea Caminului Cultural din localitate, unde a lovit-o si a deflorat-o, contrar vointei ei. A mai sustinut ca nu a relatat cele intamplate parintilor sai pentru ca inculpatul a amenintat-o ca o omoara si ca nu a mai avut nici o legatura cu acesta pana la 19.03.2011.

Fiind intrebata daca poate propune probe in sustinerea afirmatiilor sale, partea vatamata a declarat ca nu poate indica nici o persoana care cunoaste despre aceste aspecte.

S-a mai retinut ca partea vatamata i-a relatat unchiului sau despre faptul ca a intretinut un act sexual de bunavoie cu inculpatul dar nu i-a povestit acestuia nimic despre presupusul viol de la sfarsitul anului 2010.

De asemenea, in prima declaratie pe care a dat-o la data de 30.03.2011, partea vatamata a spus ca a avut primul act sexual la 19.03.2011, ca era virgina la aceasta data si ca i-a relatat cele intamplate lui A.A. A., insa acesta a declarat ca nepoata sa   i-a spus ca inculpatul nu a violat-o.

Audiate fiind si numitele F.G.E. si A.F., au declarat ca nu cunosc date privind infractiunea pentru comiterea careia s-a formulat plangere si nu au vazut cand partea vatamata a plecat cu inculpatul, urcandu-se in masina acestuia.

In ceea ce priveste varsta minorei a rezultat ca inculpatul stia ca aceasta este eleva in clasa a VI-a si ca are aproape 13 ani, pentru ca o cunostea destul de bine, in conditiile in care si parintii partilor erau prieteni.

Avand in vedere aceste imprejurari, s-a stabilit ca nu se confirma sustinerile partii vatamate, in sensul ca a fost violata, nici la sfarsitul anului 2010, nici la 19.03.2011, nu exista infractiunea de viol din anul 2010 si nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de viol din data de 19.03.2011.

In drept, s-a constatat ca fapta comisa de inculpatul F.C.I. intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.198 alin.1 Cod penal, constand in aceea ca, la data de 19.03.2011 a intretinut act sexual cu partea vatamata G. D.G. care nu implinise varsta de 15 ani.

In ce priveste latura civila, s-a retinut ca pe parcursul efectuarii urmaririi penale, partea vatamata si reprezentantii sai legali nu s-au constituit parti civile, solicitand numai tragerea la raspundere penala a inculpatului.

Referitor la persoana inculpatului s-a aratat ca acesta are varsta de 20 de ani, studii 7 clase, este agricultor, nu a satisfacut stagiul militar, nu este casatorit, nu este cunoscut cu antecedente penale si a recunoscut faptul ca a avut un act sexual cu partea vatamata minora, la data de 19.03.2011, cu acordul acesteia.

La instanta de fond dosarul a fost inregistrat sub nr.2556/277/2011.

Inculpatului i s-a asigurat initial asistenta judiciara din oficiu iar incepand cu termenul de judecata din data de 03.02.2012 a fost asistat de aparator ales.

Partea vatamata minora a participat in proces in prezenta parintilor sai, reprezentantii legali G M si GM, beneficiind insa si de asistenta acordata de aparator ales avocat.

Sedinta de judecata din data de 03.02.2012 cand au fost audiate partile, respectiv inculpatul si partea vatamata, a fost declarata secreta, in conformitate cu dispozitiile art.290 alin.2 Cod procedura penala, apreciindu-se ca judecarea cauzei in sedinta publica, ar aduce atingere onoarei si demnitatii persoanei vatamate minora.

La acelasi termen de judecata s-a pus in discutie posibilitatea de a utiliza procedura simplificata prev. de art.320

¹

Codul proc. penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, inculpatul, asistat de aparator, solicitand instantei incuviintarea ca judecarea cauzei sa se desfasoare in conformitate cu aceste prevederi legale, aratand ca recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa in actul de sesizare, ca isi insuseste probele administrate in faza de urmarire penala si nu solicita administrarea de probe noi.

Partea vatamata, asistata de aparator, a aratat ca se impune readministrarea probelor pentru incadrarea juridica corecta a faptei, in latura civila, s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei reprezentand daune morale, iar in dovedirea pretentiilor a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si un martor, depunand in acest sens o fisa psihopedagogica, un bilet de iesire din spital, ulterior renuntand la proba testimoniala.

Avand in vedere ca prin rechizitoriu judecatoria a fost sesizata cu infractiunea prevazuta de art.198 alin.1 Cod penal si ca impotriva masurii din rechizitoriu, de neincepere a urmaririi penale fata de acelasi faptuitor, pentru comiterea infractiunii prevazute de art.197 alin.1 si 3 Cod penal, atat in privinta faptei pretins comisa la sfarsitul anului 2010, pentru ca fapta nu exista, cat si in privinta faptei din 19.03.2011 cu motivarea ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de viol prevazuta de art.197 Cod penal, persoana vatamata a formulat plangere la Prim - procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau si ulterior la instanta, aflata in curs de solutionare pe rolul Tribunalului Buzau, instanta de fond a incuviintat judecarea cauzei in latura penala conform procedurii simplidficate prevazuta de art.320

¹

Cod proc. penala.

S-a dispus ascultarea inculpatului si a persoanei vatamate si s-a respins administrarea unor probe noi pe latura penala.

Pe baza analizei probelor administrate in cauza in cursul urmaririi penale, respectiv: declaratiile partii vatamate, actele medico-legale, declaratiile martorilor, coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului, prima instanta a retinut ca acesta se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, constand in aceea ca, la data de 19.03.2011, in imprejurarile descrise in rechizitoriu, a intretinut un act sexual cu partea vatamata G. D.G., cu acordul acesteia, in conditiile in care partea vatamata nu implinise varsta de 15 ani, prev. si ped. de art.198 alin.1 Cod penal, text de lege in baza caruia s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

La stabilirea si individualizarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere atat dispozitiile prev. de art.320

¹

Cod proc. penala precum si pe cele cuprinse in art.72 Cod penal,  respectiv, ca inculpatul este la prima incalcare a legii penale, a avut o atitudine sincera pe parcursul urmaririi penale si in faza de judecata, precum si imprejurarile retinute in rechizitoriu, respectiv prietenia parintilor partilor, ca inculpatul se cunostea cu partea vatamata, comportamentul acesteia din urma, apreciate ca imprejurari care au favorizat comiterea infractiunii.

Pe de alta parte, s-a avut in vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, in conditiile in care partea vatamata nu implinise 13 ani la data actului sexual.

In baza disp. art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a si lit.b) Cod penal, din momentul ramanerii definitive a hotararii si pana la terminarea executarii pedepsei.

Avand in vedere atitudinea inculpatului dupa savarsirea faptei, s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, astfel ca, fiind indeplinite conditiile prev. de art. 81 alin.1 lit.a) si b) Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, pe durata termenului de incercare de 4 ani , stabilit potrivit art.82 alin.1 Cod penal.

Conform disp. art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

In solutionarea laturii civile, retinand ca partea vatamata a suferit un prejudiciu moral ca urmare a comiterii faptei de catre inculpat si care se impune a fi reparat pe cale pecuniara, in baza disp. art.346 cu referire la art.14 Cod proc. penala si art.998-999 Cod civil, a fost admisa in parte actiunea civila exercitata de partea vatamata G. D.G. si s-a dispus obligarea inculpatului la plata catre aceasta a sumei de 6.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind ca aceasta suma reprezinta o justa despagubire.

Impotriva sentintei penale nr.64 din 27 aprilie 2012 au declarat recurs partea civila G. D. G. si inculpatul F.C.I., care au criticat hotararea instantei de fond de nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg de aparatorii alesi, astfel cum au fost consemnate in partea introductiva a prezentei decizii.

In esenta, recurenta parte civila G.D.G. a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a procedat la solutionarea cauzei in conformitate cu art.320

¹

Cod proc. penala, intrucat dispozitiile procedurale invocate nu erau incidente si aceasta deoarece inculpatul nu a recunoscut ca a profitat de imposibilitatea victimei de a se apara.

De asemenea, sentinta a fost criticata de netemeinicie, sustinandu-se ca pedeapsa de numai doi ani inchisoare, a carei executare a fost suspendata conditionat potrivit art.81 Cod penal, nu reflecta gravitatea faptei comise si consecintele asupra victimei.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecarea cauzei.

Recurentul inculpat F.C.I. a criticat sentinta sub aspectul gresitei individualizari a pedepsei, sustinand ca dupa pronuntarea sentintei a fost solutionata plangerea partii vatamate cu privire la infractiunea de viol pentru care prin Rechizitoriul nr.829/P/2011 se dispusese neinceperea urmaririi penale, in sensul respingerii acesteia, asa incat, in opinia sa, se impune retinerea disp. art.74-76 Cod penal si aplicarea unei pedepse sub limita minima prev. de art.198 alin.1 Cod penal.

De asemenea, sentinta a fost criticata in ceea ce priveste latura civila a cauzei, sustinandu-se ca acordarea sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale este exagerata raportat la modalitatea concreta de comitere a faptei.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei, coborarea pedepsei in conformitate cu art.76 alin.1 lit.c) Cod penal si diminuarea daunelor morale la o suma rezonabila si justificata.

In sedinta publica din data de 25 iunie 2012 reprezentantul Ministerului Public a sustinut ca partea vatamata si reprezentantii sai legali au fost prezenti la dezbaterea fondului cauzei ce a avut loc la 27 aprilie 2012, astfel ca recursul declarat la data de 9 mai 2012 este tardiv, fiind formulat dupa expirarea celor zece zile de la pronuntare, motiv pentru care a solicitat respingerea caii de atac, pe acest temei.

Avand cuvantul asupra exceptiei invocate, recurenta parte civila, prin aparator ales, a solicitat
repunerea in termenul de recurs
, sustinand ca in ziua de 8 mai 2012 reprezentantul legal al acesteia a fost la o clinica medicala, in regim de urgenta, pentru o afectiune renala iar sotul sau a insotit-o, fiind astfel in imposibilitate obiectiva de a declara calea de atac in termenul legal.

Examinand cu precadere exceptia de tardivitate a recursului declarat de partea civila, Curtea a constatat ca aceasta este intemeiata si a dispus admiterea, retinand urmatoarele:

In conformitate cu art.385

⁴  

rap. la art.363 alin.1 si 3 Cod proc. penala, termenul de recurs este de 10 zile daca legea nu dispune altfel, care incepe sa curga pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, de la pronuntare, iar pentru partile care au lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare precum si pentru alte persoane expres aratate, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea sentintei penale nr. 64 din 27 aprilie 2012 a rezultat ca dezbaterile asupra cauzei pornita prin Rechizitoriul nr.829/P/2011 au avut loc in sedinta publica din 27 aprilie 2012, in prezenta partii vatamate G.D.G., asistata de reprezentantii legali ai acesteia G. M. si G. M. si asistati de aparatorul ales.

Ca urmare, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art.385 rap. la art.363 alin.1 si 3 teza I Cod proc. penala, termenul de recurs de zece zile incepe sa curga, potrivit art. 186 alin.2 Cod proc. penala, de la data de 28 aprilie 2012 si s-a implinit la data de 8 mai 2012, asa incat, promovarea caii de atac la data de 9 mai 2012 se situeaza in afara termenului legal de 10 zile de la pronuntare, si prin urmare, recursul declarat in acest conditii este tardiv.

Referitor la cererea formulata de partea civila de repunere in termenul de recurs, Curtea, examinand inscrisul depus in dovedirea temeiniciei cererii a constatat ca aceasta nu se justifica, intrucat nu s-a facut dovada incidentei disp. art.385

³  

alin.2 rap. la art.



364 Cod proc. penala.

Potrivit acestor dispozitii legale, recursul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare iar cererea a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

Din inscrisul eliberat de C. M. M. Buzau a rezultat ca in luna mai 2012 (ziua 12 sau 8) G.M., insotita de sotul sau G.M., s-a prezentat pentru evaluarea starii de sanatate, fiind diagnostica cu colica renala, infectie urinara pentru care i-a fost prescris tratament medicamentos, nerezultand insa caracterul urgent al investigarii ori internarea pacientei in regim de urgenta, asa incat, numai pe baza acestei prescriptii medicale nu se poate concluziona ca reprezentantii legali ai minorei au fost in imposibilitatea obiectiva de a formula calea de atac in ultima zi a termenului legal.

Pe de alta parte, declararea caii de atac putea fi facuta pe parcursul intregii perioade de zece zile lucratoare, de oricare dintre parinti si prin orice modalitate, de exemplu, transmiterea cererii prin posta, fax, e-mail sau chiar de catre aparatorul ales al partii civile, astfel ca neexistand nici o cerere in acest sens si nefiind dovedita cauza temeinica de impiedicare care sa fi justificat intarzierea, asa cum prevad dispozitiile cuprinse in art.364 Cod proc. penala, cererea de repunere in termen a fost apreciata ca neintemeiata si respinsa, si pe cale de consecinta, recursul declarat cu nesocotirea dispozitiilor legale, ca fiind tardiv.

Referitor la recursul declarat de inculpatul F.C.I., Curtea a dispus respingerea acestuia, ca nefondat.

 

(Judecator Ioana Nonea)