Repunerea in termenul de exercitare a recursului, Termenele limita de formulare

• Codul de procedura civila (1865): art. 103
• Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului privind notificarea sau comunicarea in statele membre al Uniunii Europene a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala: art. 19, art. 23

Potrivit prevederilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedura civila, care arata ca in cazul impiedicarii exercitarii unei cai de atac in termenul legal ca urmare a unei imprejurarii mai presus de vointa partii, actul de procedura se va indeplini in termenul de 15 zile de la incetarea impiedicarii.

Rezulta ca pentru admiterea cererii de repunere in termen trebuie indeplinite cumulativ cerintele ca partea sa nu-si fi exercitat dreptul procedural in termenul legal peremptoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, imprejurarea ce a impiedicat partea sa actioneze sa se fi produs inauntrul termenului legal in care trebuia exercitat dreptul si, in fine, in termen de 15 zile de la data impiedicarii, partea interesata sa formuleze atat cererea de repunere in termen cat si cererea de exercitare a caii de atac.

Pe de alta parte, art. 19 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13.11.2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala, arata ca, o cerere de repunere in termen poate fi formulata numai intr-un termen rezonabil de la data la care paratul a luat cunostinta de hotarare.

Orice stat membru poate face cunoscut in conformitate cu articolul 23 alin. (1) faptul ca o astfel de cerere este inadmisibila daca este formulata dupa expirarea termenului indicat in respectiva comunicare, care nu poate fi in nici un caz mai scurt de un an de la data pronuntarii hotararii.

Informatiile mentionate si in art. 19 sunt comunicate de catre statele membre comisiei conform art. 23 (1) din Regulament, iar Romania si Ungaria au comunicat ca o cerere prevazuta de art. 19 (4) poate fi depusa in termen de un an de la data emiterii deciziei instantei, iar sentinta a fost pronuntata la 03.03.2011. In consecinta, cererea de repunere in termenul de declare a recursului este neintemeiata, iar recursul este tardiv declarat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 472 din 18 septembrie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 352/03.03.2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 4877/30/2009 s-a admis cererea lichidatorului judiciar Cabinet de Insolventa P.E. impotriva paratilor T.L., H.A. si S.I. si a obligat in solidar paratii la plata sumei de 77.231 lei ce reprezinta creanta inregistrata de creditorii debitorului SC M.A.S. KFT UNGARIA - Sucursala Timisoara si a avizat creditorul Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis sa execute silit creanta sa fata de parati.

In temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a inchis procedura insolventei fata de debitor si a radiat debitorul din registrul comertului si descarcarea lichidatorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la toate aspectele privind procedura.

Judecatorul sindic a constatat ca nu sunt bunuri in averea debitorului, iar creditorii nu s-au oferit sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii de insolventa.

In ce priveste cererea de atragere a raspunderii materiale a paratilor s-a retinut, in esenta, ca s-au facut numeroase demersuri si s-au emis mai multe notificari catre acestia insa nu si-au indeplinit obligatia de a depune actele financiar - contabile ale societatii debitoare, ca societatea din Ungaria a carei sucursala este, se afla in insolventa, iar responsabilitatea cu privire la aceste aspecte apartine administratorilor societatii care au luat cunostinta despre mersul procesului.

Ca, este evidenta legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii conform legii si prejudicierea creditorilor, iar raspunzatori pentru nerecuperarea chiar si partiala a creantelor sunt administratorii societatii debitoare.

Paratul H.A. a formulat cerere de repunere in termenul de recurs si recurs impotriva sentintei de mai sus, solicitand repunerea in termenul de formulare a caii de atac, admiterea recursului, casarea hotararii sau dupa caz modificarea acesteia in parte si pe fond respingerea cererii de atragere a raspunderii personale a fostilor administratori ai debitoarei in temeiul art. 304 pct. 5, 8, 9, 10, si 11 C. pr. civ., cu cheltuieli de judecata.

Reclamantul a solicitat si suspendarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea prezentului recurs in temeiul art. 300 alin. (2) Cod procedura civila, cerere respinsa irevocabil prin incheierea de sedinta din 10.04.2014, pronuntata in dosarul de fata.

Recurentul a aratat in starea de fapt ca nu a fost citat in proces niciodata, nu i s-a comunicat sentinta si nici un act de procedura la adresa de domiciliu ce a ramas valabila; ca la data deschiderii procedurii de insolventa nu mai era administratorul debitoarei inca din 31.09.2008 si nu avea obligatia de a depune la administratorul judiciar actele contabile si informatiile cerute de lege.

Se mai arata ca a aflat de litigiu de la autoritatile din Ungaria care au demarat procedura de executare silita, nu a fost notificat conform legii incalcandu-se art. 7 din Legea nr. 85/2006 si amintindu-se incidenta si a deciziei Curtii Constitutionale nr. 1137/04.12.2007 cu privire la comunicarea actelor de procedura si citarea partilor in procedura insolventei.

Recurentul mai invoca si alte motive de nelegalitate si interpretare gresita a legii considerand ca instanta nu a descris in concret in ce fel au fost incalcate prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, reclamantul si judecatorul nu si-au intemeiat in fapt si in drept motivarea cererii si a sentintei si din situatia de fapt nu rezulta incidenta nici unui caz din articolul mentionat, nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta si starea de insolventa, nu s-au indicat faptele concrete care s-ar fi savarsit in lipsa unor mijloace de proba.

Cu privire la cererea de repunere in termenul de formulare a recursului, se arata ca starea de fapt prezentata reprezinta o imprejurare mai presus de vointa sa, care l-a impiedicat sa respecte termenul legal, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 103 Cod procedura civila.

Sustine ca a depus recursul imediat ce a aflat de sentinta atacata, in termenul de 15 zile de la incetarea impiedicarii, cu mentiunea ca partile trebuie citate/notificate legal in cadrul procesului conform art. 85 Cod procedura civila, care are caracter imperativ pentru respectarea dreptului la aparare, contradictorialitatea dezbaterilor si asigurarea unui proces echitabil in acceptiunea art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

Reclamantul sustine ca nu a stat in pasivitate, a fost impiedicat de imprejurari ce exced vointei sale, fiind in situatia de a nu fi primit nici o citatie, comunicare, notificare.

De asemenea a declarat impotriva aceleiasi sentinte recurs si paratul S.I. care a cerut si repunerea in termenul de formularea a caii de atac, admiterea recursului, casarea hotararii sau dupa caz modificarea acesteia in parte si pe fond respingerea cererii de atragere a raspunderii personale a fostilor administratori ai debitoarei in temeiul art. 304 pct. 5, 8, 9, 10, si 11 Cod procedura civila, cu cheltuieli de judecata.

Reclamantul a solicitat si suspendarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea prezentului recurs in temeiul art. 300 alin. (2) Cod procedura civila, cerere respinsa irevocabil prin incheierea de sedinta din 10.04.2014, pronuntata in dosarul de fata.

Recurentul a aratat in starea de fapt ca nu a fost citat in proces niciodata, nu i s-a comunicat sentinta si nici un act de procedura la adresa de domiciliu ce a ramas valabila; ca la data deschiderii procedurii de insolventa nu mai era administratorul debitoarei inca din luna martie 2009 si nu avea obligatia de a depune la administratorul judiciar actele contabile si informatiile cerute de lege.

Se mai arata ca a aflat de litigiu de la autoritatile din Ungaria care au demarat procedura de executare silita, nu a fost notificat conform legii incalcandu-se art. 7 din Legea nr. 85/2006 si amintindu-se incidenta si a deciziei Curtii Constitutionale nr. 1137/04.12.2007 cu privire la comunicarea actelor de procedura si citarea partilor in procedura insolventei.

Recurentul mai invoca si alte motive de nelegalitate si interpretare gresita a legii considerand ca instanta nu a descris in concret in ce fel au fost incalcate prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, reclamantul si judecatorul nu si-au intemeiat in fapt si in drept motivarea cererii si a sentintei si din situatia de fapt nu rezulta incidenta nici unui caz din articolul mentionat, nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta si starea de insolventa, nu s-au indicat faptele concrete care s-ar fi savarsit in lipsa unor mijloace de proba.

Cu privire la cererea de repunere in termenul de formulare a recursului, se arata ca starea de fapt prezentata reprezinta o imprejurare mai presus de vointa sas care l-a impiedicat sa respecte termenul legal, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 103 Cod procedura civila.

Sustine ca a depus recursul imediat ce a aflat de sentinta atacata, in termenul de 15 zile de la incetarea impiedicarii, cu mentiunea ca partile trebuie citate/notificate legal in cadrul procesului conform art. 85 Cod procedura civila, care are caracter imperativ pentru respectarea dreptului la aparare, contradictorialitatea dezbaterilor si asigurarea unui proces echitabil in acceptiunea art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

Reclamantul sustine ca nu a stat in pasivitate, a fost impiedicat de imprejurari ce exced vointei sale, fiind in situatia de a nu fi primit nicio citatie, comunicare, notificare.

Examinand cu prioritate cererile paratilor recurenti de repunere in termenul de declarare a cailor de atac, Curtea, retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Sentinta atacata a fost transmisa catre paratul H.A. prin scrisoarea cu confirmare de primire la adresa sa de domiciliu din Ungaria, localitatea P., str. B. nr. 35, adresa ce se confirma de insasi parat prin cererea de recurs si copia actului de identitate de la fila 14, iar avizul (confirmarea) de receptie a fost restituita la tribunal, regasindu-se la fila 180 dosar fond si in cuprinsul sau fiind completate la destinatie cu rubricile referitoare la nume, prenume, semnatura si data inmanarii actului.

De asemenea, se regaseste stampila postei din localitatea P. si data de

10.05.2011.

Aceiasi sentinta a fost transmisa si paratului S.I. la adresa de domiciliu din localitatea P., str. P., nr. 7, etaj IV, adresa de asemenea confirmata prin cererea de recurs si actul de la fila 64, insa scrisoarea a fost restituita instantei fara a fi completata rubricatia confirmarii de primire.

Ambii recurenti sustin depunerea cailor de atac imediat dupa aflarea sentintei pronuntate in cauza si cu respectarea termenelor prevazute de art. 103 alin. (2) din Codul de procedura civila, care arata ca in cazul impiedicarii exercitarii unei cai de atac in termenul legal ca urmare va unei imprejurarii mai presus de vointa partii, actul de procedura se va indeplini in termenul de 15 zile de la incetarea impiedicarii.

Rezulta ca pentru admiterea cererii de repunere in termen trebuie indeplinite cumulativ cerintele ca partea sa nu-si fi exercitat dreptul procedural in termenul legal peremptoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, imprejurarea ce a impiedicat partea sa actioneze sa se fi produs inauntrul termenului legal in care trebuia exercitat dreptul si, in fine, in termen de 15 zile de la data impiedicarii, partea interesata sa formuleze atat cererea de repunere in termen cat si cererea de exercitare a caii de atac.

Aceasta motivatie urmeaza a fi respinsa de Curte, intrucat este in contradictie cu inscrisurile de la dosar, in sensul ca prin insusi adresa paratului H.A. din data de

2014. aflata la fila 150 recurs, acesta confirma existenta creantei impotriva sa, stabilita prin sentinta atacata si ca in acel moment a fost informat despre titlul emis; in acelasi sens este si sustinerea paratului S.I. care la data de 09.01.2014 se adreseaza creditorului Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, luand cunostinta de existenta sentintei, a titlului si creantei impotriva sa (fila 207 recurs).

Ambii parati au inscris in adresele lor datele de identificare ale sentintei, instanta care a pronuntat-o, faptul ca au fost obligati in solidar la plata sumei ca urmare a raspunderii patrimoniale in cadrul procedurii de insolventa a societatii debitoare.

Raportat la aceste date, la faptul ca paratului H.A. i-a fost comunicata sentinta si prin scrisoare cu confirmare de primire, termenul de 15 zile a fost mult depasit de parti avand in vedere ca recursurile au fost depuse la posta la data de 04.03.2014, data la care au si fost inregistrate la Tribunalul Timis, ca urmare a expedierii lor prin fax, fara ca recurentii sa indice care au fost in concret motivele ce i-au impiedicat sa respecte acest termen.

Nu se poate retine existenta unei imprejurari mai presus de vointa partilor care sa-i impiedice la exercitarea cailor de atac in acest caz.

Pe de alta parte, art. 19 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13.11.2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala, arata ca, o cerere de repunere in termen poate fi formulata numai intr-un termen rezonabil de la data la care paratul a luat cunostinta de hotarare.

Orice stat membru poate face cunoscut in conformitate cu articolul 23 alin. (1) faptul ca o astfel de cerere este inadmisibila daca este formulata dupa expirarea termenului indicat in respectiva comunicare, care nu poate fi in nici un caz mai scurt de un an de la data pronuntarii hotararii.

Informatiile mentionate si in art. 19 sunt comunicate de catre statele membre comisiei conform art. 23 (1) din Regulament, iar Romania si Ungaria au comunicat ca o cerere prevazuta de art. 19 (4) poate fi depusa in termen de un an de la data emiterii deciziei instantei, iar sentinta a fost pronuntata la 03.03.2011.

Fata de toate aceste considerente vazand art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins cererile de repunere in termen si recursurile paratilor ca fiind tardiv formulate.