Refuzul admiterii mijloacelor de proba solicitate de acuzat intr-un proces de calomnie:
neincalcare

In fapt
- Reclamantul, Giancarlo Perna, este un ziarist italian, s-a nascut in 1940  si locuie ste la Roma. La 21 noiembrie 1993, acesta a publicat in cotidianul italian „
II Giornale
” un articol despre magistratul Giancarlo Caselli, pe atunci  seful Parchetului din Palermo. Articolul avea titlul „Caselli, motul alb al justitiei”
(„Caselli, il ciuffo bianco della giustizia
”)  si subtitlul „ Scoala de preoti, militantism comunist precum amicul Violante...”
(„Scuola dai preti, militanza comunista come l’amico Violante...
”). Articolul critica in primul rand militantismul politic al domnului Caselli, mentionand „un triplu juramant de ascultare: fata de Dumnezeu, fata de lege  si fata de strada Botteghe Oscure [anterior sediu al Partidului Comunist Italian (PCI), ulterior al Partidului Democratic de Stanga (PDS)]” („un
triplo giuramento di obbedienza. A Dio, alla Legge, a Botteghe Oscure”).
In continuare, articolul il acuza pe domnul Caselli ca a contribuit la o strategie de cucerire a parchetelor din diverse ora se italiene  si ca l-a folosit pe pocaitul
(„pentito”)
T. Buscetta pentru a incerca sa distruga cariera politica a lui Giulio Andreotti, fostul pre sedinte al Consiliului de Mini stri, invinuindu-l de complicitate externa la o organizatie mafiota
(„appoggio esterno alla mafia”),
de si  stia ca in cele din urma va trebui sa renunte la urmarirea penala din lipsa de probe. Dand curs plangerii pentru calomnie depuse de domnul Caselli, Tribunalul Monza i-a condamnat, la 10 ianuarie

1996. pe domnul Perna  si pe directorul ziarului de la acea vreme pentru savar sirea infractiunii de calomnie in forma agravata. Cei doi au fost condamnati la plata unor amenzi de 1 500 000  si, respectiv, 1 000 000 lire italiene (ITL) (reprezentand aproximativ 775  si, respectiv, 515 euro), la plata unor despagubiri  si a cheltuielilor de judecata in valoare de 60 000 000 ITL (aproximativ 31 000 euro), la rambursarea cheltuielilor efectuate de petent, precum  si la publicarea hotararii. Domnul Perna a declarat apel impotriva acestei decizii. La 28 octombrie
1997. Curtea de Apel Milano i-a respins apelul. Instanta a considerat ca pasajul referitor la juramantul de ascultare era calomnios deoarece sugera o dependenta fata de directivele unui partid politic. Referitor la restul articolului, instanta a considerat ca afirmatiile despre comportamentul domnului Caselli in exercitarea atributiilor sale de magistrat erau foarte grave  si foarte calomnioase in masura in care nu se coroborau cu nicio proba. Pe de alta parte, instanta nu a considerat necesar sa procedeze la examinarea probelor solicitate de reclamant pe motiv ca observatiile acestuia din urma cu privire mai ales la apartenenta politica a domnului Caselli  si folosirea termenului „pocait” in procedura indreptata impotriva domnului Andreotti nu aveau un caracter calomnios  si erau a sadar lipsite de relevanta in cadrul procedurii respective. Curtea de Casatie a confirmat hotararea curtii de apel.

In drept
- Art. 6 § 1  si art. 6 § 3 lit. d): Curtea reaminte ste ca admisibilitatea probelor este o chestiune ce tine in primul rand de normele dreptului intern, dar ca ii revine sarcina de a cerceta daca procedura in ansamblu, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de proba, a avut un caracter echitabil. Curtea retine ca prezentarile de probe solicitate de reclamant, respectiv depunerea la dosar a doua articole de presa  si ascultarea domnului Caselli, aveau ca obiect sa demonstreze veridicitatea faptelor, care nu erau de natura calomnioasa in opinia instantelor de fond. Curtea este de acord cu opinia instantelor respective, conform careia probele respective nu ar fi putut dovedi nerespectarea principiilor de impartialitate, independenta  si obiectivitate specifice atributiilor exercitate de magistrat. Reclamantul nu a incercat sa demonstreze veridicitatea acestor fapte ci, din contra, a sustinut ca era vorba despre judecati critice care nu mai necesitau sa fie dovedite. Prin urmare, nu se poate considera ca procedura in litigiu a avut un caracter inechitabil din cauza modului de prezentare a probelor.