Refuz nejustificat din partea autoritatii publice locale.

 

Art. 64 si 65 ale Legii nr.18/1991

 

Pe de alta parte, Curtea a constatat ca, asa cum a apreciat si prima instanta, obiectul cererii formulate de reclamant priveste chestiuni care se circumscriu reglementarii speciale, respectiv Legii nr.18/1991, republicata, in materia fondului funciar, relativ la procedurile privind modul de intocmire si eliberare a titlurilor de proprietate.

In acest sens, art. 64 prevede ca in cazul in care comisia locala refuza inmanarea titlului de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemultumita poate face plangere la instanta in a carei raza teritoriala este situat terenul, iar potrivit art. 65 din acelasi act normativ, litigiile in curs se vor judeca in continuare de catre instantele sesizate, indiferent de faza procesuala in care se afla, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizarii, tinand insa seama, cand este cazul, si de dispozitiile prezentei legi.

In cauza, recurentul-reclamant invoca nesolutionarea de catre autoritatea publica a neconcordantelor dintre Hotararea de validare nr.425/14.03.2002 si procesul-verbal de punere in posesie a acestuia intocmit de catre Primaria Comunei Draganu, atributii care sunt in sarcina acestei autoritati conform HG nr.890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor.

Prin urmare, in raport de cele mentionate, solicitarea recurentului-reclamant excede contenciosului administrativ, in conditiile Legii nr.554/2004, republicata.

 

(Decizia nr.984/R-COM
/
02 Iunie 2016)

 

Prin cererea inregistrata la 18 august 2015, reclamantul DC a chemat in judecata pe parata Primaria Draganu – prin Primar, in calitate de presedinte al Comisiei de Fond Funciar, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna obligarea intocmirii si inaintarii catre Comisia Judeteana de Fond Funciar si OCPI Arges a documentatiei necesara emiterii titlului de proprietate pentru suprafata de 5,30 ha padure, de la autorul sau DI, precum si obligarea la plata de daune morale in suma de 1.000 lei.

Prin intampinarea formulata la 30.09.2015, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, sustinand ca s-au intreprins demersurile necesare pentru rezolvarea cererii acestuia, astfel ca aceasta a ramas fara obiect.

Tribunalul Arges, prin incheierea din 25.11.2015, observand obiectul cauzei si precizarile reclamantului din data de 11.11.2015, a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei civile si a dispus transpunerea cauzei la un complet de contencios administrativ, inaintand cauza presedintelui Sectiei civile, in vederea stabilirii completului competent in solutionarea cauzei.

Astfel, dosarul a fost inregistrat pe rolul Sectiei civile – Complet contencios administrativ si fiscal sub nr.3715/109/2015, unde, la data de 05.01.2016 s-au depus inscrisuri de catre parata.

Tribunalul Arges - prin sentinta nr.5/08.01.2016 - a respins actiunea reclamantului, in temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, coroborat cu Legea nr.165/2013.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs in termen legal de catre reclamant, criticand-o pentru nelegalitate pe dispozitiile art.488 pct.6 si 8 Noul Cod de procedura civila, in sensul ca prima instanta a schimbat obiectul procesului prin aceea ca, asa cum rezulta din continutul cererii introductive, cererile prealabile si inscrisurile aflate la dosar, inclusiv intampinarea emanata de la parata, acesta nu a solicitat ca primaria sa emita titlu de proprietate, asa cum gresit s-a retinut, ci s-a solicitat ca aceasta sa inainteze documentatia necesara eliberarii titlului de proprietate pentru suprafata de teren mentionata in cerere.

Se sustine ca instanta a preluat eronat datele inscrise in documentele aflate la dosar, invocand ca incidente prevederile Legii nr.165/2013, desi, asa cum este stiut, legea nu are efecte retroactive, iar institutia publica locala avea obligatia sa refaca documentatia in raport de starea de fapt existenta anterior anului 2011, cand i s-a cerut de catre OCPI.

In acest context invedereaza ca in cauza nu se puteau aplica dispozitiile Legii nr.165/2013, retinute in considerentele sentintei atacate.

O ultima critica vizeaza faptul ca prima instanta a utilizat in justificarea atitudinii institutiei publice locale „motive obiective” fara a stabili care sunt aceste motive si daca ele sunt anterioare anului 2011, intrucat motivele obiective sunt, intr-adevar, de natura a inlatura raspunderea acesteia, respectiv in caz de forta majora, caz fortuit si alte asemenea, imprejurari nedovedite insa in cauza.

In concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare sau retinerea acesteia spre judecata de catre instanta de control si admiterea cererii sale.

Prin intampinarea formulata la 28.03.2016, parata solicita respingerea recursului ca nefondat, insistand asupra faptului ca s-au intreprins toate demersurile privind inaintarea documentatiei refacute cu corecturile necesare pentru validarea dosarului in ceea ce-l priveste pe recurent, urmand a se formula actiune in instanta de catre Comisia Locala de Fond Funciar Draganu, conform Regulamentului Comisiei Judetene de Fond Funciar aprobat prin hotararea nr.2870/27.01.2016, care a stabilit noi proceduri de corectare a acestor greseli.

Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiurile invocate, retine ca acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.

Referitor la primul motiv de recurs, incadrat pe dispozitiile art.488 pct.6 Noul Cod de procedura civila, vizand motivul de casare pentru cuprinderea unor motive straine de natura pricinii ori motive contradictorii raportat la obiectul cererii introductive de instanta, Curtea il apreciaza ca nefondat intrucat, lecturand continutul considerentelor sentintei atacate, rezulta ca dezlegarea data pricinii de catre instanta de fond s-a facut, in primul rand, intr-o exceptie, in considerarea inscrisurilor aflate la dosar care atesta ca institutia Comisia Locala de Fond Funciar a intocmit documentatia necesara emiterii titlului de proprietate asupra suprafetei de teren solicitate de reclamant, pe care a inaintat-o OCPI Arges, institutie care in urma verificarii a constatat, insa, ca este incompleta deoarece nu exista intocmit plan parcelar pentru acea zona.

In al doilea rand, s-a justificat solutia pronuntata pe dovedirea bunei-credinte a institutiei parate, care prin demersurile efectuate a raspuns solicitarii reclamantului, invocandu-se nefinalizarea solicitarii pe interventia Legii nr.165/2013 care prevede imperativ inventarierea tuturor terenurilor, ceea ce reprezinta un motiv obiectiv in legatura cu modul in care a fost rezolvata cererea reclamantului.

Ca atare, nu poate fi primita critica referitoare la schimbarea obiectului cererii de catre prima instanta.

In ceea ce priveste motivul de casare intemeiat pe art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila, referitor la incalcarea normelor de drept material de catre prima instanta, Curtea il apreciaza, de asemenea, ca nefondat.

Astfel, observand inscrisurile depuse la dosar (filele 25-32 - dosar nr.3715/109/2015 – Sectia civila) Curtea constata ca s-a raspuns reclamantului de catre autoritatea locala, astfel ca nu ne aflam in prezenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii acestuia.

Pe de alta parte, Curtea constata ca, asa cum a apreciat si prima instanta, obiectul cererii formulate de reclamant priveste chestiuni care se circumscriu reglementarii speciale, respectiv Legii nr.18/1991, republicata, in materia fondului funciar, relativ la procedurile privind modul de intocmire si eliberare a titlurilor de proprietate.

In acest sens, art. 64 prevede ca in cazul in care comisia locala refuza inmanarea titlului de proprietate emis de comisia judeteana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemultumita poate face plangere la instanta in a carei raza teritoriala este situat terenul, i

ar potrivit art. 65 din acelasi act normativ, litigiile in curs se vor judeca in continuare de catre instantele sesizate, indiferent de faza procesuala in care se afla, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizarii, tinand insa seama, cand este cazul, si de dispozitiile prezentei legi.

In cauza, recurentul-reclamant invoca nesolutionarea de catre autoritatea publica a neconcordantelor dintre Hotararea de validare nr.425/14.03.2002 si procesul-verbal de punere in posesie a acestuia intocmit de catre Primaria Comunei Draganu, atributii care sunt in sarcina acestei autoritati conform HG nr.890/04.08.2005

pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor.

Prin urmare, in raport de cele mentionate, solicitarea recurentului-reclamant excede contenciosului administrativ, in conditiile Legii nr.554/2004, republicata.

Apreciind insa ca in cauza nu exista un refuz nejustificat din partea autoritatii publice locale, comisia procedand la corectarea greselilor strecurate in anexa de validare prin Hotararea nr.2/06.08.2015 depusa la dosar, prima instanta nu a mai pus in discutie competenta de solutionare a prezentei cauze, iar invocarea in cuprinsul considerentelor si a prevederilor Legii nr.165/2013 nu reprezinta un motiv de casare a sentintei.

De altfel, in concluziile orale din fata instantei de control judiciar, reclamantul a confirmat ca s-au facut corecturile necesare, insa, este nevoie de o actiune in justitie din partea Comisiei Locale de Fond Funciar pentru obtinerea unui titlu executoriu.

Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul art.496 Noul Cod de procedura civila, coroborat cu dispozitiile Legii nr.554/2004, republicata si Legea nr.18/1991-R, a respins recursul ca nefondat.