Recurs – divort, sanctiune neurmare procedura informare beneficii mediere, relatii rudenie martori

5

Drept familie; Drept Procesual civil

Art. 109 alin. 3, art. 190 C. Pr. civ. 1865; art. III O.U.G. 90/2012; art. VII O.U.G. 4/2013

In materia divortului pot fi audiati ca martori si rudele, nefiind incidenta interdictia instituita pentru celelalte cauze de art. 189 C.pr.civ.

Obligativitatea parcurgerii procedurii informarii asupra beneficiilor medierii se aplica numai cauzelor pornite dupa 1.08.2013, iar medierea nu avea ca scop consilierea maritala, ci rezolvarea amiabila a litigiului, nu a cauzelor sale. Iar invocarea neparcurgerii procedurii instituite cu caracter optional, nu obligatoriu, putea fi invocata doar o data cu intampinarea, sub sanctiunea decaderii.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 546 din 21 mai 2014

Prin Sentinta civila nr. 843 din 29.03.2013, pronuntata de Judecatoria Roman in dosar nr. 5372/291/2012, s-a admis in parte actiunea reclamantei S.M., s-a desfacut casatoria partilor din culpa ambilor soti si i-a incuviintat reclamantei sa isi pastreze numele dobandit prin casatorie, acela de S.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 17.06.1975 in mun. Roman, judetul Neamt, casatoria fiind trecuta in Registrul Starii Civile al acestei localitati sub nr. 250 din aceeasi data.

La data judecarii cererii de divort niciunul dintre copiii nascuti din aceasta casatorie nu mai era minor.

A mai retinut ca relatiile de familie au inceput sa se deterioreze in ultimii ani, cand veniturile partilor s-au diminuat considerabil, iar starea materiala nesigura a determinat modificari in raporturile dintre parti, care nu au mai comunicat in mod corespunzator. De asemenea, paratul a inceput sa consume tot mai frecvent bauturi alcoolice si sa se detaseze de obligatiile gospodaresti curente, fapt ce a generat aparitia unor certuri si disparitia sentimentelor de afectiune, respect si sprijin reciproc, concomitent cu amplificarea starii de tensiune dintre soti.

Aceasta evolutie defavorabila a fost accentuate de lipsa demersurilor in vederea restabilirii cadrului familial adecvat, deoarece niciunul din soti nu a mai fost preocupat de pastrarea unor relatii de familie normale, astfel ca disensiunile anterioare au condus la separarea sotilor in fapt.

Asa fiind, instanta de fond a considerat ca destramarea relatiilor de familie este definitiva, culpa in aceasta privinta revenind, in egala masura, ambelor parti, astfel ca sunt intrunite cerintele art. 379 alin. 1 din noul Cod civil pentru admiterea actiunii, precum si cele ale art. 383 din noul Cod civil pentru pastrarea de catre reclamanta a numelui dobandit prin casatorie.

Impotriva acestei hotarari a formulat in termen legal apel paratul S. Ghe., sustinand ca nu este de acord cu solutia de desfacere a casatoriei deoarece partilor trebuie sa li se mai acorde o sansa pentru a-si reface casnicia.

Cererea de apel a fost legal timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru, potrivit art. 7 lit. a) si art. 11 alin. 1 liniuta 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu 1,50 lei timbru judiciar potrivit art. 3 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Prin Dec. 286/AC/13.12.2013, Tribunalul Neamt a respins apelul ca nefondat, retinand ca:

Paratul nu a solicitat suplimentarea probatoriului administrat la prima instanta, ci doar reanalizarea acestuia; ori concluzia instantei de apel coincide cu cea a instantei de fond in ceea ce priveste faptul ca raporturile dintre parti sunt grav vatamate astfel incat continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Mai mult, din aceste probe s-a apreciat ca reiese chiar ca doar paratul este responsabil de aceasta situatie, solutia instantei de fond, de a dispune desfacerea casatoriei din vina ambelor parti, nefiind suficient de bine fundamentata din moment ce doar martorul P.I. a sustinut ca paratul ar fi un sot harnic si dedicat, fara a face referiri si la reclamanta.

Cum insa, potrivit art. 296 fraza a II-a din Codul de procedura civila, apelantului nu i se poate agrava situatia in propria lui cale de atac, tribunalul a conchis ca solutia care se impune este cea de respingere ca nefondat a apelului, in temeiul art. 296 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedura civila.

Impotriva acestei hotarari apelantul parat a formulat, in termen legal, timbrat corespunzator cu taxa de timbru de 100 lei (conform art. 24 O.U.G. 80/2013) si motivat, recurs, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5372/291/2012.

Criticile formulate, neintemeiate in drept, au vizat nelegalitatea hotararii de divort sub urmatoarele aspecte:

• al retinerii false a faptului ca nu s-au nascut copii din casatorie;
• al audierii, contrar legii, ca martor al reclamantei, a sorei acesteia, fara a se verifica si pozitia sa procesuala referitor la aceasta audiere;
• al retinerii culpei sale in desfacerea casatoriei, in conditiile in care martorii nu au confirmat consumul de alcool, violenta ori neglijarea obligatiilor gospodaresti, iar tonul ridicat nu este agresiune verbala si psihica, ci se datoreaza afectiunii auditive de care sufera; prin urmare, nu existau motive temeinice de divort;
• al neindrumarii partilor spre parcurgerea medierii astfel incat, poate si printr-o consiliere psihologica, sa se depaseasca criza casniciei si, astfel, sa se salveze valoarea morala a mariajului.

In sustinerea recursului s-a inaintat si copie S.civ. 367/2014 a Judecatoriei Roman, pronuntata in evacuare pe ordonanta presedintiala.

Legal citata, intimata reclamanta nu s-a prezentat, dar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat urmareste doar tergiversarea solutiei.

Examinand recursul in raport de dispozitiile art.304 si 312 Cod pr. civila, de motivele invocate si fata de probatoriul administrat in cauza, Curtea a constatat urmatoarele:

Desi nu s-au invocat de catre recurent dispozitiile art. 304 Cod pr. civila, apreciate a sustine nelegalitatea hotararii tribunalului, unele din motivele expuse (respectiv motivele 2 si 4) pot fi examinate prin prisma art. 304 pct.9 Cod pr.civila (al aplicarii gresite a legii).

Primul motiv, neinvocat de altfel in apel, constituie cel mult, o eventuala greseala, nu o nelegalitate; oricum, nici aceasta nu a survenit, din moment ce considerentele judecatoriei atesta fara echivoc faptul ca nu au rezultat copii minori la data judecatii
(per a contrario
: erau copii majori la data judecatii).

Iar motivul privitor la absenta culpei sale in destramarea relatiilor de familie se intemeiaza exclusiv pe reaprecierea declaratiilor de martori, fapt ce excede motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 Cod pr.civila., tinand de netemeinicie; ori eventuala netemeinicie (reaprecierea situatiei de fapt) nu poate fi sustinuta in faza recursului.

Sub aspectul celorlalte doua motive, incadrate in situatia prevazuta de punctul 9 al art. 304 Cod pr.civila, s-a observat insa ca nu poate fi retinuta incidenta nici unei situatii de nelegalitate intrucat:

• art. 190 Cod pr.civila (’Tn
  pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele si afinii mai sus aratati, in afara de descendenti”)
  permite in cazul pricinilor privitoare la divort ascultarea inclusiv a martorilor exceptati de art. 189 alin.1 Cod pr.civila (”Nu
  pot fi ascultati ca martori: 1. rudele si afinii _pana la gradul al treilea inclusiv; 2. sotul, chiar despartit; 3. interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi; 4. cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa””).
  Astfel, sora reclamantei putea fi audiata, fiind respectate prevederile legii. Iar consimtamantul paratului nu era impus de lege, aceasta posibilitate fiind prevazuta de art. 189 alin.2 Cod pr.civila numai pentru celelalte litigii carora li se aplicau exclusiv prevederile art. 189 alin.1 Cod pr. civila, nu cele derogatorii de la art. 190 Cod pr. civila. ca in cazul de fata.
• obligatia participarii la mediere a fost introdusa doar pentru actiunile promovate dupa 1.08.2013 prin O.U.G. 90/2012 si O.U.G. 4/2013; ori actiunea de fata a fost dedusa judecatii la 21.11.2012; drept urmare, nu exista nici o sanctiune pentru neparticiparea benevola (optionala) a partilor la procedura instituita de Legea 192/2006. Este adevarat ca era obligatorie participarea la sedinta de informare asupra avantajelor medierii, insa neparcurgerea acestei proceduri putea fi invocata de parat doar prin intampinare, sub sanctiunea decaderii (conform art. 109 alin.3 C.pr.civ.) - ceea ce nu a survenit insa.

Mai mult, aceasta procedura - a medierii - nu are ca scop remedierea problemelor de familie ori consilierea psihologica a sotilor, ci constituie
o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
Deci o cale de rezolvare amiabila a litigiului, nu a cauzelor ce au determinat declansarea procesului..

Prin urmare, nefiind constatata nelegalitatea hotararii recurate nici pentru motivele amintite si nici din oficiu, in temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civila recursul a fost respins ca nefondat.