Recurs - asigurari sociale; contestare masura sistare plata indemnizatie reparatorie

Asigurari sociale

Art. art.18 din Legea 283/2011; art. 4/3 alin.2) Legea 341/2004; art. 117 Legea 263/2010

Procedura referitoare la stabilirea si modificarea drepturilor, la incetarea, suspendarea si reluarea platii acestora, se aplica si indemnizatiilor acordate prin legi speciale; insa, in situatia in care legea speciala dispune suspendarea platii indemnizatiei sau neacordarea sa pentru o anumita perioada, iar masura nu este contestata, neindeplinirea formalitatii de emitere a deciziei de suspendare/incetare a platii acestui drept, nu se sanctioneaza cu nulitatea masurii si reluarea platii; partea dobandeste doar dreptul la eventuale despagubiri.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 100 din 12 iunie 2013

Prin sentinta civila nr. 1403/C/3.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 3498/103/2012 al Tribunalului Neamt a fost admisa in parte actiunea precizata formulata de reclamantul S.D. in contradictoriu cu parata C.J.P. Neamt si, in consecinta, a fost obligata parata la restituirea indemnizatiei lunare reparatorii retinuta incepand cu data de 01.01.2012, actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

S-a respins capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale.

In motivarea sentintei, instanta de fond a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la 12.04.2012 sub nr. 1760/103/2012* si disjunsa din acest dosar la 16.07.2012, contestatorul S.D. a chemat in judecata intimata C.J.P. Neamt, pentru constatarea nelegalitatii sistarii platii, incepand cu data de 01.01.2012, a drepturilor acordate in temeiul art. 4 alin. (4) din Legea 341/2004 a recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.

In motivarea actiunii, contestatorul a aratat ca este beneficiarul indemnizatiei drepturilor acordate in temeiul art. 4 alin (4) din Legea nr. 341/2004 si ca, incepand cu data de 01.01.2012, intimata a sistat plata acestei indemnizatii fara a emite nici un inscris prealabil prin intermediul caruia sa se comunice faptul ca au fost anulate actul administrativ reprezentand „decizia” de punere in plata. Mai arata ca deciziile de acordare a indemnizatiilor cuvenite sunt acte administrative ale caror efecte raman legal valabile pana la anularea lor pe cale legala, iar intimata nu a facut nici o dovada in acest sens. Astfel, contestatorul a solicitat sa se constate ca in mod nelegal a fost vatamat in dreptul de a beneficia de indemnizatia lunara reparatorie motiv pentru care a solicitat ca intimata sa fie obligata la plata acestor drepturi.

De asemenea s-a precizat faptul ca au fost incalcate dispozitiile art. 17 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului intrucat intimata nu i-a comunicat intentia si temeiul de drept care au stat la baza neplatii drepturilor invocate, in baza calitatii pe care o detine de luptator remarcat a Revolutiei Romane din decembrie 1989, fiind in imposibilitatea de a formula procedural cereri corespunzatoare la instantele competente fata de nelegalitatea masurilor dispuse cu nerespectarea formei legale, imprejurare ce a condus la alterarea in mod determinant a dreptul sau la o aparare efectiva.

Contestatorul a mai aratat ca la data sistarii platii, indemnizatia lunara reparatorie era in cuantum de 1.909 lei, iar pana la data formularii cererii de chemare in judecata suma datorata de intimata era de 9.545 lei, la care se vor adauga si celelalte sume datorate pana la lamurirea efectiva a situatiei, dar si accesoriile reprezentand dobanda aferenta si beneficiu nerealizat.

Intimata C.J.P. Neamt, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat, potrivit art. 3 din Legea nr. 341/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, contestatorului i s-a atribuit titlu de „Luptator remarcat prin fapte deosebite”, beneficiind de drepturile prevazute de aceasta lege si anume de o: „... indemnizatie lunara reparatorie, calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiaza si persoanele care au obtinut titlurile prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai daca au un venit mai mic decat salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. De aceleasi drepturi si in aceleasi conditii beneficiaza copiii eroilor-martiri, indiferent de varsta, daca nu sunt incadrati in nici o forma de invatamant ori nu realizeaza venituri din motive neimputabile lor.”

In baza dispozitiilor art.18 din Legea 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, in anul 2012 indemnizatiile prevazute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, nu se acorda.

Raportat la aceste prevederi persoanele care intra sub incidenta reglementarilor mentionate mai inainte sunt: „luptatorii pentru victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989 - luptatori remarcati prin fapte deosebite”, dar si „copiii eroilor-martiri, indiferent de varsta, daca nu sunt incadrati in nicio forma de invatamant ori nu realizeaza venituri din motive neimputabile lor”. Conform acestor reglementari de stricta aplicabilitate s-a procedat la sistarea platii indemnizatiilor lunare reparatorii, incepand cu data de 01.01.2012.

La termenul din 22.10.2012 contestatorul a formulat raspuns la intampinare si a precizat ca prin cererea promovata a inteles sa investeasca instanta cu retinerea, constatarea nelegalitatii procedurii prin care a fost sistata acordarea unui drept si nu cu cenzurarea legalitatii normei legale in temeiul careia a intervenit aceasta sistare.

Analizand actele si lucrarile dosarului in functie de cererea formulata si precizata ulterior, de apararile invocate prin intampinarea depusa, de inscrisurile si dispozitiile legale aplicabile, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, contestatorul a solicitat instantei sa se constate nelegalitatea procedurii sistarii (incepand cu data de 01.01.2012) platii indemnizatiei lunare reparatorii, prevazuta de art. 4 alin (4) din Legea 341/2004 privind recunostinta fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.

Contestatorul este detinator al certificatului seria ***, document care ii confirma titlul de ,,Luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989 - Luptator remarcat pentru fapte deosebite", motiv pentru care a fost beneficiar al drepturilor conferite de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, respectiv „.... o indemnizatie lunara reparatorie, calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioara celei in care se face plata, beneficiaza persoanele care au obtinut titlurile prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 - si numai daca au un venit mai mic decat salariul mediu brut pe economie ”

Ca o consecinta a adoptarii Legii 283/2011, respectiv in baza art. 18 s-a dispus ca: „In anul 2012, indemnizatiile prevazute la art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fata de eroii- martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se acorda

Potrivit art. 25 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010: „
Casa teritoriala de pensii are obligatia ca, cel mai tarziu in termen de

30 de zile de la intrarea in vigoare a unui act normativ de modificare a cadrului legal. sa

comunice in scris asiguratilor natura modificarii si data de la care survine aceasta.”

Intimata a procedat la sistarea platii indemnizatiei lunare reparatorii cuvenita contestatorului, incepand cu 01.01.2012, dand eficienta dispozitiilor art. 18 din Legea nr.283/2011, fara a respecta insa si dispozitiile imperative prevazute de art. 25 din HG nr. 257/2011.

Prin actiunea precizata, contestatorul a aratat ca instanta a fost investita cu constatarea nelegalitatii procedurii prin care a fost sistata acordarea dreptului cuvenit si nu cu cenzurarea legalitatii normei legale in temeiul careia a intervenit aceasta sistare, cum in mod gresit a sustinut intimata in aparare. In cauza de fata, intimata nu a facut dovada emiterii unui act decizional de sistare a dreptului, similar celui de acordare a acestuia, inscris care sa poata fi cenzurat de instanta competenta.

In aceste conditii, prin suspendarea platii unui drept fara o comunicare, in termenul prevazut de lege, a modificarii intervenite, a naturii si datei aplicarii acesteia, s-a procedat la incalcarea dreptul contestatorului la o aparare efectiva fata de masura unilaterala dispusa de intimata, indiferent daca izvorul sau a fost legea.

Intrucat intimata nu a emis un act care sa modifice ori sa sisteze decizia de punere in plata a drepturilor conferite contestatorului de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, s-a apreciat ca aceasta decizie va produce efecte juridice, in continuare, pe toata perioada sa de valabilitate, deci si dupa data de 01.01.2012.

Prin cererea de chemare in judecata s-a mai solicitat si actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflatie, solicitare pe care instanta a apreciat-o ca fiind admisibila, tinand cont de prevederile legale care dispun ca, in caz de prejudiciu, debitele cuprind pe langa pierderea suferita si beneficiul de care partea a fost lipsita, ori in cauza, raportat la natura daunei este de notorietate faptul ca, sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu.

In acest sens, tribunalul a avut in vedere ca valoarea monedei nationale comporta modificari semnificative, de regula, in sens negativ, in decursul unei perioade de timp, astfel incat partea poate suferi un prejudiciu important intre momentul la care i se datora suma de bani respectiva si data la care aceasta este platita de catre debitor.

Scaderea puterii de cumparare a sumelor datorate nu se poate inlatura decat prin actualizarea lor cu indicele de inflatie, care spre deosebire de dobanda legala, ce se datoreaza de la data introducerea cererii de chemare in judecata sau de la data punerii in intarziere in orice alt mod, aceasta valoarea a indicelui de inflatie fiind determinata in raport de momentul la care sumele acordate prin prezenta hotarare devin scadente si data la care se vor plati efectiv.

Instanta a respins insa ca neintemeiat capatul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata dobanzii legale. Potrivit art. 3 din OG nr. 9/2000, dobanda legala se stabileste la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei. Pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata a drepturilor cuvenite, intr-adevar contestatorul putea fi in masura sa pretinda de la intimata plata dobanzii legale aferenta sumelor solicitate, potrivit textului de lege enuntat mai sus, insa masura cumularii sumei rezultata in urma reactualizarii, cu dobanda legala, este de natura sa creeze in favoarea contestatorului o imbogatire fara justa cauza, fiindca la reactualizarea sumelor pretinse se tine cont de nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. S-ar ajunge pe aceasta cale la o evaluare a prejudiciului in raport de doua criterii care urmaresc in realitate aceeasi finalitate.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 3498/103/2012.

Criticile formulate au vizat, in esenta, nerespectarea dispozitiilor art. 18 Legea 283/2011 privind aprobarea O.U.G. 80/2010 pentru completarea art.11 din O.U.G. 37/2008 si gresita interpretare a prevederilor art. 25 din H.G. 257/2011, prevederi ce nu sunt aplicabile in cauza, intrucat se refera la persoanele ce au calitate de asigurati. S-a mai sustinut ca si in situatia in care ar fi existat obligatia legala de comunicare a deciziei, neindeplinirea eventuala a acesteia nu ar fi fost de natura sa conduca la pastrarea indemnizatiei lunare reparatorii, cu incalcarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 283/2011.

Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.9, art. 312 pct.3 Cod pr. civila.

Intimatul-reclamant a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.

Din oficiu instanta a solicitat recurentei sa inainteze copie conforma dupa dosarul aferent plangerii nr. 830/11.01.2012 formulata de contestator si solutionata prin raspunsul 2409/25.01.2012; inscrisurile au fost comunicate pentru termenul din 12.06.2013.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele:

Intimatul-contestator, in calitate de detinator al titlului de „
Luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989 - luptator remarcat pentru fapte deosebite
”, conform certificatului ***, a beneficiat de indemnizatia prevazuta de art. 4 al.4 din Legea 341/2004.

Conform dispozitiilor art. 18 din Legea 283/2011, privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, pe perioada anului 2012, indemnizatiile prevazute de art. 4 al.4 din Legea 341/2004 nu s-au mai acordat.

In aplicarea acestor dispozitii legale, recurenta-parata era obligata a proceda la sistarea platii indemnizatiei catre intimatul-contestator, operatiune, de altfel, necontestata ca si legalitate de acesta.

Sub aspectul modului concret in care urma a se efectua acest demers, in mod gresit, prima instanta a apreciat ca trebuiau respectate prevederile art.25 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, in sensul emiterii obligatorii a unui act decizional de sistare a dreptului, similar celui de acordare a acestuia, act care sa poata fi cenzurat pe cale judecatoreasca. Si aceasta intrucat dispozitiile art. 25 din H.G. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 nu sunt aplicabile in cauza de fata, vizand procedura referitoare la declaratia individuala de asigurare si contractul de asigurare sociala.

Este adevarat ca 4/3 alin.2) Legea 341/2004 prevede ca „reglementarile prevazute de legislatia privind pensiile, proprie fiecarui platitor, referitoare la stabilire, plata, modificare, suspendare, reluare, incetare, expertizare, revizuire, contestare si recuperare a sumelor incasate necuvenit, se aplica si indemnizatiilor prevazute de lege, daca aceasta nu dispune altfel”, iar art. 117 Legea 263/2010 instituie aceeasi procedura ( „ Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilirea si modificarea drepturilor, la incetarea, suspendarea si reluarea platii acestora, se aplica si indemnizatiilor acordate prin legi speciale, ale caror stabilire si plata se afla, potrivit legii, in competenta materiala a caselor teritoriale de pensii, respectiv a caselor de pensii sectoriale, cu exceptia situatiilor in care legea speciala de reglementare dispune altfel”), insa, in cazul nerespectarii sale, sanctiunea nu este nulitatea absoluta a actului de sistare in virtutea legii a dreptului in plata, ci, eventual, despagubirea celui indreptatit pentru o eventuala prejudiciere prin modul defectuos urmat pentru sistarea platii dispusa de lege. Ori in cauza nu s-a invocat, in concret o asemenea prejudiciere si nici nu s-a solicitat o despagubire, ci, s-a dorit mentinerea in plata a unui drept sistat de lege, desi nu s-a contestat legalitatea acestei dispozitii.

Sustinerea incalcarii dreptului la aparare - sub forma imposibilitatii contestarii actului in instanta - nu putea fi primita atat timp cat intimatul contestator, prin plangerea 830/11.01.2012 a contestat prealabil masura la Casa Judeteana de Pensii Neamt, iar dupa primirea raspunsului 2409/25.01.2012 (fl. 28) si in fata instantei; deci a avut posibilitatea efectiva de a accede la o instanta in fata careia si-a valorificat dreptul la aparare.

Avand in vedere aceste considerente si dispozitiile art. 304 pct.9 si art. 312 Cod procedura civila, recursul a fost admis, iar sentinta modificata in parte, in sensul respingerii actiunii ca nefondata, cu mentinerea dispozitiei privind respingerea capatului de cerere referitor la acordarea dobanzii legale.