Raspundere delictuala Asigurare, Subrogarea asiguratorului Prescriptie

Efecte.

Drept civil

Art. 22 din Legea 136/1995; art. 1, 3 si 8 din Decretul 167/1958;

art. 998-999 din Codul civil 1865

Dispozitiile art. 22 din Legea 136/1995 nu consacra in favoarea asiguratorului un drept de sine statator fata de tertul debitor ci, in situatia in care despagubeste pe asigurat pentru daunele cauzate de tert, instituie o subrogatie legala in favoarea asiguratorului care, in limita indemnizatiei achitate, se subroga in drepturile creditorului asigurat, subrogare insa care se supune insa tuturor regulilor aplicabile transmiterii creantei prin subrogare prevazute de dreptul comun in materie, respectiv art. 1106-1109 din Codul civil. Astfel, prin subrogare, intimata subrogata dobandeste toate drepturile creditorului platit pentru si in limita indemnizatiei platite pentru dauna cauzata de persoana vinovata creditorului platit.

Fata de efectele subrogatiei, asiguratorul poate sa se indrepte impotriva debitorului pentru recuperarea sumei platita creditorului in drepturile caruia s-a subrogat, in aceleasi conditii in care se putea indrepta chiar creditorul, debitorul putand opune subrogatului toate apararile pe care le putea opune creditorului, inclusiv prescriptia dreptului la actiune.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 109 din 3 decembrie 2013

Prin sentinta civila 179/COM/20.12.2012 a respins exceptia dreptului material la actiune, invocata de parati, a admis in parte, actiunea formulata de reclamanta, a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 168.074,99 lei, inclusiv T.V.A., reprezentand despagubiri din asigurare, pentru autotractorul B-46-LBN, reactualizata de la data de 29.05.2007 pana la data achitarii integrale si suma de 11.239 lei, inclusiv T.V.A., reprezentand despagubiri din asigurare, pentru semiremorca B-46-HFI, reactualizata de la data de 15.06.2007 pana la data achitarii integrale, precum si sa plateasca reclamantei suma de 6.030,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:

Cu privire la exceptia prescriptiei, a retinut ca accidentul care a dus la producerea evenimentului asigurat a avut loc in data de 24.02.2007, intinderea pagubei s-a cunoscut in data de 23 aprilie 2007, iar plata indemnizatiei de asigurare catre asigurat s-a efectuat la 29.05.2007.

In cazurile in care pentru pagubele cauzate este responsabila o terta persoana, nu are importanta daca raspunderea tertului are natura delictuala sau contractuala, subrogarea asiguratorului intervine indiferent ca asigurarea este obligatorie sau facultativa.

In limitele indemnizatiei platite si din momentul platii, in asigurarile de bunuri, asiguratorul este subrogat - de drept si fara nicio formalitate - in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.

Asiguratorul isi exercita dreptul de regres in nume propriu, ca titular al creantei, iar nu ca reprezentant al asiguratului, asa incat in mod gresit sustin paratele ca dreptul material la actiune al asiguratorului s-a nascut la data cand s-a cunoscut intinderea pagubei sau cel care raspunde de ea, intrucat la acea data asiguratorul nu detinea nici un drept de creanta, nefiind platita indemnizatia de asigurare (despagubirea) catre asigurat, dreptul sau de regres luand nastere abia din momentul platii.

Pe fondul cauzei, in fapt, la dala de 24.02.2007, pe DN 7, numitul A.C - sotul, respectiv tatal paratilor - conducea autoturismul marca MERCEDES, inmatriculat cu nr. RM- 05436Z pe directia Arad-Deva si, la intrarea in localitatea Gurasada, judetul Hunedoara, fara sa se asigure in mod corespunzator, a initiat o manevra de depasire a autovehiculului care circula in fata sa, manevra in timpul careia, aflandu-se pe sensul opus, a intrat in coliziune cu autotrenul cu semiremorca (B-46-LBN/B-46-HF1) condus regulamentar de catre D.E .

Autoturismul RM-05436Z a luat foc, autotractorul B-46-LBN si semiremorca B-46- HFI au fost grav avariate, iar A.C a decedat la spital datorita leziunilor suferite in urma impactului (asa cum reiese, cu precadere, din referatul intocmit de catre I.P.J. Hunedoara - Serviciul cercetari penale din data de 04.05.2007 si din adresa nr. 394.079/30.03.2007).

In baza politei de asigurare facultativa seria K nr. 013401, conform anexei nr. 1 (cu valabilitate de la 25.10.2006 pana la 24.10.2007), si a conditiilor generale contractuale CC.00.00.1 anexa la polita, reclamanta a achitat contravaloarea despagubirii cuvenite din asigurare - 203.917,00 lei catre asiguratul S.C. A.L.I S.A., cu O.P. nr. 2272/29.05.2007 + compensare rate datorate, in valoare de 3.298,04 lei = 207.215,04 lei si 13.490,00 lei astfel: 2.729,86 lei, cu O.P. nr. 628/15.06.2007 catre S.C. M.I S.R.L., 10.239,40 lei cu O.P. nr. 617/15.06.2007 catre S.C. B. I. S.A. si 520,74 lei (prin numerar), conform chitantei seria VLVOO nr. 8695456 catre utilizatorul S.C. L. S.R.L., intrucat semiremorca B-46-HFI a putut fi reparata.

Potrivit concluziilor expertului tehnic auto, autotractorul cu semiremorca marca: IVECO tip AS 440 S 43T/STRALIS/SCHMITZ tip S02, cu nr. de inmatriculare B-46- LBN/B-46-HFI si pentru care s-au intocmit dosarele de dauna, sunt cele implicate in evenimentul din data de 24.02.2007.

Reperele mentionate a fi inlocuite si reparate din devizul nr.5881 avand data intocmirii 07.09.2006, corespund cu cele mentionate in Autorizatia de reparatie seria ARA nr.070235, eliberata de ag. M. N., la data de 24.02.2007, cu plansele foto intocmite cu ocazia cercetarii la fata locului si de inspectorul de daune de la S.C. O. A. S.A. si corespund anexei constatarii avariilor la dosarul de daune auto KL/VL/07/1562, in filele I, II si III.

Valoarea autotractorului marca IVECO, cu nr. inmatriculare B-46-LBN, la data producerii evenimentului rutier este de 197.735,28 lei, valoarea reparatiei pentru a fi adus la parametri initiali de functionare, conform Anexei nr.1 la raportul de expertiza, este de: 262.262,24 lei, inclusiv T.V.A., valoarea ramasa (epava) este de 49.433,82 lei, iar valoarea maxima a despagubirii de 148.301,46 lei, inclusiv T.V.A..

Valoarea totala a reparatiei semiremorcii B-46-HFI la data producerii evenimentului rutier 24.02.2007, a fost de: 11.239,0 lei, inclusiv T.V.A. Nu a fost luata in calculul despagubirii valoarea facturii fiscale nr.2866621/30.04.2007, in valoare de 2.729,86 lei, reprezentand contravaloare autocolant banner folosit la inscriptionarea semiremorcii, deoarece nu a fost mentionat la constatarea daunelor si din plansele foto prezentate, nu rezulta ca prelata avariata era inscriptionata.

Insa, expertul tehnic a calculat valoarea ramasa (epava) in procent maxim de 25%, desi conform contractului de asigurare facultativa, la stabilirea valorii epavei se aplica un procent de 15% (valoare care apare si in fisa de evaluare a vehiculului si a despagubirii din dosarul de dauna KC/VL/07/1562-fila 33 dosar). Asadar, valoarea epavei, calculata in procent de 15%, conform contractului, este de 29,660,29 lei, iar valoarea maxima a despagubirii este de 168.074,99 lei, inclusiv T.V.A. (197.735,28 lei - 29.660,29 lei = 168.074,99 lei ).

Potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane.

Ca, vinovat de producerea accidentului a fost A.C , sotul paratei A.M. si tatal paratelor A. G. si A. E., conform rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Deva.

Apararea paratelor ca polita de asigurare nu era valabila, intrucat a fost incheiata la 24.10.2005, cu valabilitate incepand cu data de 24.10.2006 nu a fost gasita fondata, instanta retinand opinia expertului tehnic referitoare la eroarea de redactare.

Prin decizia 109/2013 s-a admis apelul, s-a schimba in tot sentinta apelata in sensul ca admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune si s-a respins actiunea ca prescrisa.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:

Asa cum corect a retinut si prima instanta, in data de 24.02.2007 autorul apelantilor, conducand autoturismul Mercedes RM-054362 a fost implicat intr-un eveniment rutier, in urma caruia si-au pierdut viata si a fost avariat autotractorul cu semiremorca inmatriculate sub nr. B-46-LBN si, respectiv B-46-HFI, proprietatea SC A.L.I SA si utilizate de SC L. SRL.

Cele doua vehicule au fost asigurate de intimata asa cum rezulta din polita de asigurare facultativa seria K nr. 013401. Asa cum rezulta din polita de asigurare, prima de asigurare trebuia achitata incepand cu 24.10.2006, ultima rata scadenta fiind la 25.07.2007. Asa fiind mentiunea referitoare la data incheierii contractului de asigurare in 24.10.2005 fiind apreciat ca o eroare de redactare a politei, aceasta cu atat mai mult cu cat partile contractante nu au contestat valabilitatea contractului de asigurare.

In data de 27.02.2006, reprezentantul utilizatorului instiinteaza societatea intimata de producerea riscului asigurat, reprezentantul intimatei deschizand dosarul de daune in baza politei de asigurare K 013401 si constatand personal avariile suferite de vehiculele asigurate.

Cu privire la evenimentul rutier au fost efectuate cercetari penale in urma carora s-a constatat ca vinovat de producerea accidentului este autorul A.C , Parchetul de pe langa Judecatoria Deva pronuntand rezolutia de confirmare a propunerii de neincepere a urmaririi penale a conducatorului auto al autotrenului.

Societatea comerciala B. I.SA intocmeste un deviz de reparatii cu nr. 5881 si care este datat 07.09.2006, in care s-a constatat valoarea pagubei totale de 223.388,44 lei, iar la data de 23.04.2007 este intocmita fisa de evaluare a despagubirii fiind stabilita la cuantumul de 203.917 lei, pentru autotractor, suma achitata de catre asigurator cu OP 2272/29.05.2007, iar pentru remorca, suma de 13.490 lei, achitata cu OP 628/15.06.2007 si 617/15.06.2007.

In data de 07.05.2007, reclamanta-intimata a solicitat sa i se comunice persoana vinovata de producerea evenimentului rutier, iar prin adresa din 10.05.2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Deva comunica societatii de asigurare Rezolutia din 10.05.2007, adresa inregistrata de intimata sub nr. 1378/21.05.2007.

In data de 23.04.2007 este intocmit referatul nr. 1 privind dosarul de dauna KC/VL/07/1562/28.02.2007 in care se stabilea suma reprezentand daune cauzate societatii asigurate.

Asadar, cu privire la autotractor, in lipsa elementelor de certitudine a devizului datat

06.09.2006, societatea asigurata si asiguratorul au cunoscut valoarea pagubei la 23.04.2007.

In ceea ce priveste remorca, prin devizul antecalcul din 20.05.2007 s-a stabilit valoarea pagubei la 11.397,01 lei, data de la care, avand in vedere ca nici una din parti nu a contestat acest deviz, instanta retine ca asiguratul si asiguratorul a cunoscut valoarea pagubei la aceasta data.

Asa cum s-a retinut, societatea proprietara a autovehiculelor avariate in accidentul rutier din 24.02.2007 a cunoscut valoarea pagubei, pentru ambele vehicule, la 23.04.2007 si, respectiv 20.05.2007, iar persoana vinovata de savarsirea faptei pagubitoare, din chiar data producerii evenimentului rutier.

Potrivit art. 998 din Codul civil (1865), orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.

Avand in vedere ca societatea proprietara a autovehiculelor implicate in accidentul rutier a fost prejudiciat prin fapta autorului apelantilor, aceasta are dreptul de a fi dezdaunat de persoana vinovata de fapta culpabila si, in cazul decesului acesteia, de succesorii acesteia potrivit regulilor aplicabile la stingerea pasivului succesoral.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, termenul fiind prevazut in art. 3 alin. 1, respectiv de 3 ani.

In cauza, fiind incidente dispozitiile referitoare la raspunderea delictuala prevazuta de art. 998-999 Cod Civil (1865), in ceea ce priveste momentul de la care curge termenul de prescriptie, fiind aplicabile dispozitiile art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958, potrivit carora prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

Este important de retinut ca, in cauza, persoana pagubita prin fapta delictuala este societatea proprietara a bunurilor avariate si nu societatea de asigurare, persoana pagubita
trebuia sa cunoasca
paguba si pe cel ce raspunde de ea, din chiar data producerii evenimentului rutier, actele de cercetare efectuate constituind exercitarea actiunii publice de catre organele cu atributii de cercetare si urmarire penala si nu de stabilire a persoanei vinovate, in sensul legii civile, sau a intinderii pagubei.

Chiar si in situatia in care s-ar admite ca societatea pagubita ar fi fost tinuta de rezultatul cercetarilor, aceasta trebuia sa cunoasca paguba si pe cel ce raspunde de aceasta, cel tarziu la data de 10.05.2007, data de la care avea deschis dreptul la actiune impotriva celui vinovat de producerea pagubei, actiune pe care o putea exercita in tot termenul de prescriptie, pana la 10.05.2010.

Asa cum s-a retinut, societatea reclamanta, considerandu-se obligata fata de societatea pagubita in temeiul raporturilor contractuale intemeiate pe un contract de asigurare facultativa incheiate cu creditorul, a achitat societatii parate contravaloarea pagubei cauzate prin fapta autorului apelantilor, cu titlu de indemnizatie.

Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea 136/1995 (2007), in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 si 3.

Asadar, dispozitiile art. 22 din legea mentionata nu consacra in favoarea asiguratorului un drept de sine statator fata de tertul debitor ci, in situatia in care despagubeste pe asigurat pentru daunele cauzate de un tert, instituie o subrogatie legala in favoarea asiguratorului care, in limita indemnizatiei achitate, se subroga in drepturile creditorului asigurat, subrogare care se supune insa tuturor regulilor aplicabile transmiterii creantei prin

subrogare prevazute de dreptul comun in materie, respectiv art. 1106-1109 din Codul civil.

Avand in vedere aplicarea principiilor din dreptul comun referitoare la acest mod de transmitere a obligatiei,
intimata subrogata dobandeste toate drepturile creditorului platit
pentru si in limita indemnizatiei platite pentru dauna cauzata de persoana vinovata creditorului platit.

Fata de efectele subrogatiei, asiguratorul poate sa se indrepte impotriva debitorului pentru recuperarea sumei platita creditorului in drepturile caruia s-a subrogat,
in aceleasi conditii in care se putea indrepta chiar creditorul,
debitorul putand opune subrogatului toate apararile pe care le putea opune creditorului, inclusiv prescriptia dreptului la actiune.

Constatand ca dreptul la actiune al creditorului in drepturile caruia s-a subrogat intimata s-a nascut, cel mai tarziu la 10.05.2007, intimata putea exercita drepturile sale dobandite in temeiul subrogarii pana la 10.05.2010, actiunea formulata la 25.05.2010 fiind exercitata dupa implinirea prescriptiei extinctive, data de la care dreptul intimatei s-a stins potrivit art. 1 din Decretul 167/1958.

Chiar daca s-ar retine, in lipsa unei dispozitii legale in acest sens asa cum s-a aratat, ca fata de subrogat ar trebui sa se analizeze conditiile raspunderii delictuale, intimata trebuia sa cunoasca paguba si pe cel vinovat la data de 20.05.2007, data in raport cu care dreptul la actiune al asiguratorului este prescris.

Instanta de apel nu gaseste nici un temei pentru a valida teza intimatei cu privire la curgerea termenului de prescriptie de la data platii, insa retine ca de la aceasta data a avut loc doar transmiterea creantei prin subrogatie si nu ca de la aceasta data ar curge un nou termen de prescriptie distinct pentru asiguratorul subrogat.

A admite o astfel de teza ar avea consecinta ca, prin subrogari succesive realizate inaintea implinirii termenului de prescriptie pentru creditorul initial si cei subrogati, termenul de prescriptie, defipt in favoarea debitorului, sa nu se implineasca niciodata, ceea ce este evident contrar scopului dispozitiilor legale referitoare la prescriptie, o astfel de teza ar duce la eludarea normei legale referitoare la prescriptia extinctiva.

Constatand ca in cauza a operat prescriptia extinctiva, instanta, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, va admite apelul sub acest aspect si va respinge actiunea ca prescrisa, fiind dispensata de a analiza celelalte motive de apel.