Procedura referitoare la impunerea unui impozit suplimentar:
art. 6 § 1 aplicabil Proces public

Principiul oralitatii dezbaterilor

Majorarea impozitului aplicat fara sa aiba loc nicio  sedinta de judecata:
neincalcare

In fapt

- O administratie financiara a aplicat persoanei in cauza o majorare a impozitului echivalenta cu 10% din valoarea impozitului pe care aceasta il datora. Suma prelevata cu titlu de majorare in cauza se ridica la 1 836 de marci finlandeze, adica aproximativ 300 de euro. Pentru a-i impune reclamantului aceasta majorare, administratia financiara se bazase pe faptul ca declaratiile privind TVA, furnizate de persoana in cauza pentru exercitiile financiare 19941995, erau incomplete. Reclamantul a contestat la o instanta administrativa de prim grad de jurisdictie, solicitand audierea sa, a inspectorului din cadrul directiei de impozite insarcinat cu dosarul acestuia, precum  si cea a unui expert. Dupa ce a solicitat persoanei in cauza  si inspectorului sa ii prezinte observatii scrise, instanta administrativa a considerat ca nu era necesar in mod evident sa programeze un termen pentru o  sedinta viitoare de judecata in speta, pe motiv ca cele doua parti comunicasera in scris toate informatiile necesare. Reclamantul a incercat fara succes sa atace decizia respectiva.

In drept

- Art. 6 § 1: a)
Aplicabilitate

- De si majorarea impozitului aplicata persoanei in cauza tine de legislatia fiscala, aceasta masura se baza pe o norma care urmarea un scop atat preventiv, cat  si punitiv. Infractiunea de care era acuzat reclamantul are un caracter „penal” in sensul art. 6.

Concluzie:

art. 6 aplicabil (treisprezece voturi la patru).

b) Observatie

- Reclamantul solicitase programarea unui termen pentru a putea contesta fiabilitatea  si exactitatea raportului de inspectie, interogand inspectorul care se ocupa de dosarul sau  si bazandu-se pe marturia favorabila a unui expert ales. In fapt, acesta considera ca inspectorul interpretase eronat dispozitiile relevante ale legii aplicabile  si ca intocmise un raport inexact privind situatia sa financiara. Prin urmare, se pare ca motivele pentru care persoana in cauza solicita un termen erau in mare parte legate de contestarea temeiniciei evaluarii impozitului care trebuia achitat - care nu intra in sine sub incidenta art. 6 - chiar daca se punea, de asemenea, problema sa se stabileasca daca situatia contabila a intreprinderii sale prezenta nereguli atat de grave incat majorarea impozitului care i se aplicase era justificata. Instanta administrativa, care solicitase inspectorului sa ii comunice observatiile sale scrise, urmate de un raport intocmit de un expert ales de reclamant, apreciase ca, avand in vedere circumstantele cauzei, programarea unui termen era in mod evident inutila, deoarece informatiile furnizate de insa si persoana in cauza constituiau o baza suficienta pentru a examina faptele spetei.

Curtea nu se indoie ste de faptul ca o procedura scrisa se poate dovedi adesea mai eficienta decat o procedura orala in ceea ce prive ste verificarea exactitatii declaratiilor facute de contribuabili privind situatia lor patrimoniala, precum  si a existentei  si corectitudinii documentelor justificative prezentate. Aceasta nu este convinsa de teza reclamantului conform careia in speta existau probleme legate de credibilitate, care necesita o dezbatere privind elementele de proba sau o audiere in contradictoriu a martorilor,  si considera relevant argumentul Guvernului conform caruia toate aspectele de fapt  si de drept care ar putea sa fie puse in discutie in speta puteau fi examinate  si solutionate in mod corespunzator pe baza observatiilor scrise prezentate de parti. In plus, Curtea observa ca persoanei in cauza nu i s-a refuzat posibilitatea de a solicita programarea unui termen, de si era de competenta instantelor sa se pronunte cu privire la chestiunea stabilirii daca o astfel de masura era necesara,  si ca instanta administrativa  si-a motivat refuzul de a considera astfel. Aceasta observa, de asemenea, ca suma disputata era minora. Avand in vedere ca persoanei in cauza i s-a oferit de nenumarate ori posibilitatea de a- si prezenta in scris mijloacele de aparare  si de a raspunde la concluziile autoritatilor fiscale, Curtea considera ca au fost indeplinite cerintele de echitate  si ca, tinand seama de circumstantele specifice cauzei, acestea nu necesitau programarea unui termen.

Concluzie:
neincalcare (14 voturi la 3).