Procedura cererilor cu valoare redusă

Procedura cererilor cu valoare redusă

Procedura cererilor cu valoare redusă în reglementarea Codului de procedură civilă ( art. 1.025 - 1.032), aprobat prin Legea nr.76/2012, cu modificări, în vigoare din 15 februarie 2013.

Procedura cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

Această procedură nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.

De asemenea, nu se aplică cererilor referitoare la:

1. starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
2. drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
3. moştenire;
4. insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;
5. asigurări sociale;
6. dreptul muncii;
7. închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani;
8. arbitraj;
9. atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Caracterul alternativ

Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de art. 1.025 - 1.032 şi procedura de drept comun.

Dacă a sesizat instanţa cu o cerere redactată de chemare în judecată, aceasta va fi soluţionată potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă.

Dacă cererea nu poate fi soluţionată potrivit procedurii aplicabilă cererii cu valoare redusă, instanţa judecătorească îl va informa pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.

Instanţa competentă

Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei.

Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Declanşarea procedurii

Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere aprobat prin Ordinul nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 al Ministerului

Justiţiei, şi prin depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.

Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se folosească.

În cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri suplimentare, printr-un formular-tip, aprobat prin ordinul mai sus menţionat.

În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula.

Desfăşurarea procedurii

Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.

Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.

După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant.

În termen de 30 de zile de la comunicarea formularului de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.

Instanţa va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât.

Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător ori va răspunde prin orice alt mijloc.

Cererea reconvenţională care nu poate fi soluţionată în cadrul prezentei proceduri întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 1.025, va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului comun.

Instanţa poate solicita părţilor să furnizeze mai multe informaţii în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăşi 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau, după caz, al reclamantului.

Instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Nu vor fi însă încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.

În cazul în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, acestea sunt citate.

Ori de câte ori instanţa stabileşte un termen în vederea îndeplinirii unui act de procedură, se va înştiinţa partea interesată de consecinţele nerespectării acestuia.

Soluţionarea cererii

Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.

În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termen de 30 de zile, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar.

Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.

Cheltuieli de judecată

Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.

Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.

Căi de atac

Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.

Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.

Cererile cu valoare redusă se timbrează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 150 lei, dacă valoarea cererii depăşeşte 2.000 lei.