Concordatul preventiv

Beneficiarii procedurii. Organele care aplică procedura

 

Art. 16

Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor în dificultate financiară, cu următoarele excepţii:

a)
dacă în cei 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv care a eşuat;

b)
dacă debitorul şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului sau administratorii/directorii acestuia au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii prevăzute de prezenta lege. Această prevedere nu se aplică titularilor acţiunilor la purtător;

c)
dacă s-a dispus suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere ale debitorului, potrivit prevederilor art. 169 şi următoarele sau prevederilor unor legi speciale, pentru ajungerea acestuia în stare de insolvenţă; prevederile lit. b) rămân aplicabile.

 

Comentariu

 

Ca regulă generală, debitorul aflat în dificultate financiară poate cere deschiderea procedurii concordatului preventiv, acest drept nefiind recunoscut creditorilor. În doctrină

^[27]

s-a exprimat opinia că o astfel de regulă consacră „principiul liberului acces al debitorilor la această procedură.”

Legiuitorul a considerat că anumiți debitori nu trebuie să mai aibă posibilitatea de a recurge la procedura de concordat preventiv, aceste categorii constituind excepțiile enumerate la art. 16  literele a)-c).

Pentru încurajarea unei astfel de proceduri de prevenire a insolvenței, a fost eliminată dintre excepțiile de la aplicabilitatea procedurii concordatului preventiv situația debitorilor împotriva cărora a fost deschisă procedura insolvenței cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv. De asemenea, a fost nuanțată situația în care debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv în cei 3 ani anteriori ofertei, excepția de la beneficiul procedurii fiind menținută doar pentru cazul în care o astfel de procedură a eșuat.

În ceea ce privește sfera infracțiunilor a căror incidență reprezintă o cauză de excludere, aceasta a fost lărgită, dar s-a prevăzut că interdicția operează doar când condamnarea vizează „acționarii/asociații/asociații comanditari care dețin controlul debitorului”. În privința noțiunii de „control”, aceasta este definită în cadrul art. 5 pct. 9 din Legea nr. 85/2014.

 

Art. 17

Judecătorul-sindic are următoarele atribuţii în procedura concordatului preventiv:

a)
să numească administratorul concordatar provizoriu;

b)
să omologheze, la cererea administratorului concordatar, concordatul preventiv;

c)
să constate, la cererea oricărui creditor nesemnatar al concordatului preventiv, îndeplinirea condiţiilor cerute pentru a fi înscris pe lista creditorilor ce au aderat la concordatul preventiv;

d)
să dispună prin încheiere, potrivit prevederilor art. 18, suspendarea provizorie a executărilor silite contra debitorului, în baza ofertei de concordat preventiv formulate de debitor şi transmise creditorilor;

e)
să judece acţiunile în nulitate şi în rezoluţiune a concordatului preventiv.

 

Comentariu

 

Prin noua reglementare a atribuțiilor judecătorului-sindic fost eliminată etapa procedurală a „constatării”  concordatului, fiind menținute etapele de propunere, negociere, aprobare de către creditori, iar apoi de omologare de către judecătorul-sindic.

Printre atribuțiile judecătorului-sindic enumerate la art. 16 este și aceea de suspendare provizorie a executărilor silite față de debitor. Importanța acestui efect – unei executări silite-a fost relevată în doctrină

^[28]

, care a arătat că „s-ar putea ridica întrebarea de ce o astfel de procedură ar fi importantă pentru debitor, ținând cont de faptul că sunt excluse de la eligibilitate întreprinderile aflate în stare de insolvență. Răspunsul este dat în primul rând de faptul că nu este necesară starea de insolvență pentru declanșarea unei executări silite. De exemplu, creditorul fiscal poate executa o creanță, chiar și contestată, prin simpla emitere a unui titlu executoriu. Debitorul poate hotărî, la rândul său, că, deși are suficiente sume de bani în cont pentru a acoperi anumite creanțe, nu dorește să o facă din varii motive.”

 

Art. 18

(1)
Cererile formulate în temeiul prezentului titlu se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, părţile fiind citate în termen de 48 de ore de la primirea cererii.

(2)
Părţile cu sediul în străinătate sunt citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul sau, după caz, la domiciliul ori reşedinţa cunoscut/cunoscută al/a acestora; în lipsă, citarea se face prin afişare la uşa instanţei.

 

Comentariu

 

 
Aceste dispoziții normative

consacră celeritatea și confidențialitatea soluționării cererilor în materia  concordatului preventiv. În doctrină

^[29]

s-a arătat că „urgența judecării unor astfel de pricini este dată de situația specială de dificultate financiară în care se află debitorul și mai ales de strădaniile depuse pentru evitarea deschiderii procedurii falimentului”.

 

Art. 19

Atribuţiile administratorului concordatar sunt următoarele:

a)
întocmeşte tabelul creditorilor, care include şi creditorii contestaţi sau ale căror creanţe sunt în litigiu, şi tabelul creditorilor concordatari; o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari aflaţi în procedură de concordat va fi înscrisă în toate tablourile creditorilor cu valoarea nominală a creanţei deţinute până ce aceasta va fi complet acoperită;

b)
elaborează, împreună cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia, respectiv proiectul de concordat şi planul de redresare;

c)
face demersuri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor şi creditori ori între creditori;

d)
solicită judecătorului-sindic omologarea concordatului preventiv;

e)
supraveghează îndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv;

f)
informează, de urgenţă, adunarea creditorilor concordatari asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către debitor a obligaţiilor sale;

g)
întocmeşte şi transmite adunării creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activităţii sale şi a debitorului; raportul administratorului concordatar va conţine şi opinia acestuia privind existenţa sau, după caz, inexistenţa unor motive de rezoluţiune a concordatului preventiv;

h)
convoacă adunarea creditorilor concordatari;

i)
cere instanţei închiderea procedurii concordatului preventiv;

j)
îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul capitol, instituite prin concordatul preventiv ori stabilite de judecătorul-sindic.

Comentariu

 

Raportat la atribuția întocmirii celor două tabele și a înțelesului noțiunilor de „creditori contestați” și „creanțe în litigiu”, în doctrină

^[30]

s-a arătat că „administratorul concordatar va întocmi două tabele, cel al tuturor creditorilor, care include și creditorii contestați sau deja în litigiu, și cel al creditorilor concordatari, adică al creditorilor cu care s-a ajuns la o înțelegere și în legătură cu creanțele cărora se stabilește îndeplinirea condiției de omologare, constatarea concordatului fiind eliminată. Fiind cel care întocmește tabelele menționate, administratorul concordatar va trebui să verifice creanțele contestate (cele în litigiu sunt probate prin documente corespunzătoare). În opinia noastră, va fi necesară prezentarea unei acțiuni introdusă la instanță și se va elimina întreaga creanță sau suma în litigiu, dacă părțile nu convin altfel.”

În privința atribuției de supraveghere a administratorului concordatar, o comparație cu atribuția similară a administratorului judiciar denotă caracterul diferit al conținutului acesteia. El nu realizează o supraveghere a activităților curente ale debitorului, ante-factum, de exemplu printr-un aviz prealabil cu privire la plăți, astfel cum procedează administratorul judiciar (art. 5 pct. 66 lit. a), ci exercită o supraveghere generală a modului în care debitorul îndeplinește obligațiile stabilite prin concordatul omologat.

Astfel cum a fost subliniat în doctrină,

^[31]

„ulterior votării planului, conciliatorul [în prezent, administrator concordatar, n.n.] supervizează executarea de către debitor a concordatului, raportează creditorilor […] și mediază disputele dintre debitor și creditori, pe de o parte, și disputele dintre creditori, pe de altă parte. El este un specialist în negociere și în managementul de criză, fiind remunerat pentru serviciile sale din averea debitorului. Conciliatorul constituie o garanție contra eventualelor intenții sau acte frauduloase ale debitorului. El intermediază încheierea concordatului și controlează executarea sa de către debitor, informează creditorii și ia măsuri de sancționare pentru încălcarea contractului.”

De asemenea, în privința caracterului distinctiv al atribuției de supraveghere a administratorului concordatar față de cea a administratorului judiciar, în doctrină

^[32]

s-a arătat că „această supraveghere se deosebește radical de supravegherea debitorului în procedura de insolvență. Ea se referă numai la îndeplinirea obligațiilor asumate de către acesta și, în primul rând, la obligația de plată a sumelor convenite. De aici și obligația corelativă a administratorului concordatar de a informa imediat creditorii asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor.”

 

Jurisprudență

 

Anterior introducerii prevederii similare procedurii insolvenței privind înscrierea creanței creditorului  cu mai mulți debitori solidari aflați în procedură de concordat în toate tabelele creditorilor, până ce aceasta va fi complet acoperită, în două dosare de concordat, deschise conform Legii nr. 381/2009, creditorii bancari au condiționat, în cadrul negocierilor purtate, înscrierea în oferta supusă votului a unui amendament a cărui formulare constă în înscrierea în  ambele tabele a creanțelor (codebitori, fidejusori, garanți). Tabelele creditorilor au fost modificate în consecință, creanțele bancare fiind înscrise în ambele tabele și dreptul de vot modificat corespunzător amendamentului solicitat, ambele oferte au fost votate, iar concordatele omologate.(
Dosar nr. 3276/105/2010, Tribunalul Prahova, concordat omologat în 04 noiembrie 2010Dosar nr. 30643/3/2010, Tribunalul București, concordat omologat în 19 ianuarie 2011
).

 

Art. 20

(1)
Onorariul administratorului concordatar se propune prin proiectul de concordat şi se stabileşte prin concordatul preventiv; acesta va fi suportat din averea debitorului.

(2)
Onorariul administratorului concordatar va consta, în funcţie de natura obligaţiilor acestuia, într-o sumă fixă, un onorariu lunar şi/sau un onorariu de succes; la stabilirea cuantumului onorariului se vor avea în vedere natura activităţii desfăşurate de către debitor, precum şi complexitatea planului de redresare.

 

Comentariu

 

În doctrină

^[33]

s-a arătat că  „se clarifica natura sumei cuvenite administratorului concordatar, ca liber profesionist– aceea de onorariu, și nu de remunerație. La desemnarea administratorului concordatar, judecătorul-sindic nu stabilește onorariul acestuia, nici măcar în mod provizoriu, acesta fiind propus prin proiectul de concordat.”

 

Art. 21

(1)
Adunarea creditorilor concordatari are următoarele atribuţii:

a)
aprobă rapoartele administratorului concordatar privitoare la activitatea debitorului şi la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin concordat;

b)
desemnează reprezentantul creditorilor;

c)
este titularul acţiunii în rezoluţiune a concordatului preventiv.

(2)
În cursul derulării procedurii, adunarea creditorilor concordatari poate fi convocată de administratorul concordatar, din oficiu sau la cererea creditorilor reprezentând cel puţin 10% din valoarea totală a creanţelor concordatare.

(3)
Adunarea creditorilor concordatari adoptă hotărâri cu majoritatea de voturi stabilită prin raportare la valoarea creanţelor creditorilor concordatari prezenţi.

 

Comentariu

 

Noua reglementare restrânge atribuțiile adunării creditorilor și nu mai face referire la posibilitatea pe care adunarea creditorilor o avea, potrivit art. 18 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 318/2009, de a schimba administratorul concordatar sau de a-i stabili  onorariul.

În ceeea ce privește exercitarea acțiunii în rezoluțiunea concordatului preventiv, reglementarea din Legea nr. 85/2014 nu mai precizează că acțiunea se exercită printr-un reprezentant al creditorilor.

Cu toate acestea, adunarea creditorilor poate împuternici pe un reprezentant al său să introducă acțiunea în rezoluțiune. Este nevoie doar de o hotărâre în acest sens.

În ceea ce privește convocarea adunării creditorilor la cererea creditorilor deținând 10% din valoarea totală a creanțelor concordatare, în doctrină

^[34]

s-a arătat că „textul se referă la solicitarea de convocare a creditorilor după ce concordatul a fost votat și are în vedere creanțele creditorilor care au acceptat concordatul. Această concluzie este întărită de prevederile art. 27 alin. (4), care se referă la convocarea adunării creditorilor care dețin cel puțin 10% din valoarea totală a masei credale, în vederea votării concordatului. Putem concluziona deci că adunarea creditorilor se convoacă la cererea creditorilor care dețin 10% din totalul masei credale, dacă este vorba despre votarea concordatului, și la cererea creditorilor care dețin 10% din valoarea creanțelor concordatare după votarea acestuia”.

Hotărârile adunării creditorilor concordatari se adoptă cu majoritatea ca valoare a creanțelor creditorilor prezenți, în timp ce în reglementarea corespondentă din Legea nr. 381/2009 votul se raporta la valoarea totală a creanțelor. În doctrină

^[35]

s-a arătat că „această modificare va determina accelerarea procedurii și îi va face pe creditorii concordatari să participe la adunările creditorilor.”

Art. 22

(1)
Votul creditorilor concordatari poate fi exercitat şi prin corespondenţă.

(2)
Şedinţa adunării creditorilor concordatari va fi organizată şi prezidată de administratorul concordatar.

(3)
La adunările creditorilor concordatari va fi invitat şi debitorul.

 

Comentariu

 

În ceea ce privește dispozițiile art. 22, în doctrină

^[36]

s-a arătat că „exercitarea votului se poate face și prin corespondență, fără a exista obligațiile de formalism prevăzute de procedura insolvenței. Se vor respecta regulile pentru emiterea unui document valabil de către o persoană fizică sau juridică.”

 

Art. 23

(1)
Orice debitor aflat în dificultate financiară, mai puţin cei excluşi conform prevederilor art. 16, poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Prin cererea sa, debitorul propune un administrator concordatar provizoriu dintre practicienii în insolvenţă autorizaţi potrivit legii.

(2)
Judecătorul-sindic numeşte administratorul concordatar provizoriu prin încheiere executorie.

(3)
În termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaborează, împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv.

(4)
Oferta de concordat preventiv se notifică de către administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură posibilitatea confirmării primirii acesteia.

(5)
Oferta de concordat preventiv va fi depusă în dosarul deschis potrivit alin. (1) şi, pentru opozabilitate faţă de terţi, se depune la grefa tribunalului, unde va fi înregistrată într-un registru special. Despre depunerea şi notificarea acesteia se face menţiune în registrul în care este înregistrat debitorul.

(6)
Oferta de concordat preventiv va cuprinde şi proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declaraţia debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum şi lista creditorilor cunoscuţi, inclusiv cei ale căror creanţe sunt contestate integral sau parţial, cu precizarea cuantumului şi a cauzelor de preferinţă acceptate de debitor.

Comentariu

 

Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 85/2014 nu cuprind diferențe majore față de dispozițiile corelative ale art. 20 din Legea nr. 381/2009.  Obligația de comunicare a ofertei de concordat a fost reformulată prin dispozițiile alin. (4), aceasta urmând a se face de o manieră care să permită „posibilitatea confirmării primirii” (comparativ cu vechea reglementare, care utiliza exprimarea „posibilitatea verificării recepției”).

În privința elaborării ofertei de concordat, în doctrină

^[37]

s-a arătat că această sarcină „revine administratorului concordatar și debitorului, deci putem vorbi de o ofertă realizată în comun, spre deosebire de procedura insolvenței, în cadrul căreia planul de reorganizare se elaborează separat de către fiecare participant la procedură având o astfel de vocație.”

Termenul de 30 de zile pentru finalizarea ofertei de concordat a fost calificat în doctrină

^[38]

drept un termen de recomandare, cu justificarea lipsei unei sancțiuni, subliniindu-se însă faptul că „debitorul și administratorul concordatar numit vor fi interesați să depună cât mai repede oferta de concordat, pentru că numai după ce aceasta a fost depusă, vor putea solicita suspendarea executărilor silite în condițiile Codului de procedură civilă.”

În ceea ce privește „declarația privind starea de dificultate financiară a debitorului”, în doctrină

^[39]

s-a arătat că „această declarație nu va avea decât rolul de a arăta, în concordață cu lista creditorilor, că debitorul nu se află în stare de insolvență, pentru că este evident faptul că, dacă nu s-ar fi aflat în stare de dificultate financiară, debitorul nu ar fi declanșat o astfel de procedură.”

Lista creditorilor cunoscuți, mențonată de alin. (6) al acestui articol, trebuie să fie una completă, argumentul adus în doctrină

^[40]

fiind dedus din scopul actului procedural, care „va servi la verificarea condițiilor de omologare a concordatului de către judecătorul-sindic.”

Jurisprudență

Din actele depuse la dosar rezultă că debitorul este o persoană juridică ce organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvență, iar din referatul întocmit de serviciul registratură, rezultă că pe rolul instanței nu se află niciun dosar, privind pe debitorul [...], având ca obiect Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență; debitorul poate recurge la procedura de concordat preventiv, întrucât nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 16 din lege; prin cererea sa, debitorul a propus un administrator concordatar provizoriu. Pentru aceste considerente s-a admis cererea; în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a deschis procedura de concordat preventiv a debitorului; în temeiul art. 23 alin. (2) din lege s-a desemnat administratorul concordatar provizoriu propus de debitor.
(Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, Încheierea din data de 06.05.2015).

Art. 24

(1)
Proiectul de concordat preventiv trebuie să prezinte, în mod detaliat:

a)
situaţia analitică a activului şi a pasivului debitorului, certificată de un expert contabil sau, după caz, auditată de un auditor autorizat potrivit legii;

b)
cauzele stării de dificultate financiară şi, dacă este cazul, măsurile luate de debitor pentru depăşirea acesteia până la depunerea ofertei de concordat preventiv;

c)
proiecţia evoluţiei financiar-contabile pe următoarele 24 de luni.

(2)
Proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare, care prevede cel puţin următoarele măsuri:

a)
reorganizarea activităţii debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcţionale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;

b)
modalităţile prin care debitorul înţelege să depăşească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, conversia unor creanţe în acţiuni/părţi sociale, împrumut bancar, obligaţional sau de altă natură, inclusiv împrumuturi ale asociaţilor/acţionarilor, înfiinţarea ori desfiinţarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de cauze de preferinţă; în cazul acordării de noi finanţări în perioada de concordat, se va prevedea prioritatea la distribuire a acestor sume, după plata cheltuielilor de procedură.

(3)
În cazul contractelor a căror scadenţă depăşeşte termenul de 24 de luni prevăzut pentru realizarea concordatului sau al celor pentru care se propun eşalonări de plată în afara acestei perioade, după închiderea procedurii de concordat, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.

(4)
Termenul pentru satisfacerea creanţelor stabilite prin concordat este de 24 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni. În primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creanţelor stabilite prin concordat.

(5)
În cazul în care prin proiectul de concordat se propun reduceri ale creanţelor bugetare, este obligatorie prezentarea rezultatelor testului creditorului privat.

(6)
Prin proiectul de concordat preventiv, supus aprobării creditorilor, debitorul propune, de asemenea, confirmarea administratorului concordatar provizoriu, precum şi onorariul acestuia pentru perioada ulterioară datei încheierii concordatului.

 

Comentariu

 

Dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 24 nu se deosebesc fundamental de textele corespunzătoare ale art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 381/2009, modificările constând în:

• extinderea termenului pentru care trebuie realizată proiecția financiară, de la 6 luni la 24 de luni;
• adăugarea unei noi modalități pe care debitorul o poate propune pentru a depăși starea de dificultate financiară, și anume conversia unor creanțe în acțiuni/părți sociale;
• eliminarea procentului de satisfacere a creanțelor, pe care dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 îl fixa la 50%;
• prevederea priorității la distribuție a finanțărilor acordate în timpul procedurii de concordat preventiv.Această ultimă modificare are în vedere încurajarea folosirii acestei proceduri de prevenire a insolvenței, acordându-se un regim juridic de siguranță creditorilor finanțatori, prin stabilirea unei prioritizări a creanțelor imediat după cheltuielile de procedură.
• a fost eliminată necesitatea acordului expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru remiterile totale sau parțiale de datorie, în vederea respectării regulilor privind ajutorul de stat (art. 21 alin. (2) din Legea nr. 381/2009). este introdus testul creditorului privat, obligatoriu pentru omologarea concordatului (art. 5 pct. 71, coroborat cu art. 24 alin. (5), art. 30 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2014)
• termenul maxim de realizare a obligațiilor asumate prin concordat a fost extins de la 18 luni la 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă 12 luni, scopul fiind acela de a se încuraja aplicabilitatea în practică a acestei proceduri.

- s-a  adăugat o condiționare suplimentară în privința plăților aferente procedurii, stabilindu-se că în primul an este obligatorie plata a minim 20% din valoarea creanțelor stabilite prin concordat.  

• în privința modalităților prin care creanțele concordatare sunt stinse prin plată în acest procent, orice altă modalitate de stingere a obligațiilor va putea fi avută în vedere, cum ar fi, de exemplu, o dare în plată sau o novație cu schimbare de obiect (refinanțarea de către un creditor, în anumite cazuri).

Jurisprudență

Potrivit rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar, reiese împrejurarea că nu a fost aprobată de către creditori casarea bunurilor rămase în averea debitorului […] deși au fost notificați anterior de patru ori în acest sens pentru ședinţele din 25.11.2014, 04.12.2014, 26.01.2015 și 18.02.2015,  fapt ce tergiversează procedura de valorificare a bunurilor ce fac parte din averea debitorului.  De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Faţă de cele prezentate, instanţa a apreciat că dezinteresul manifestat de creditori echivalează cu un abuz de drept și că judecătorul-sindic trebuie să aprobe solicitările lichidatorului judiciar pentru a suplini acordul creditorilor în vederea asigurării respectării dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 85/2006.
(Tribunalul Neamţ, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, Încheierea din data de 28.05.2015)

Art. 25

(1)
În baza ofertei de concordat preventiv, debitorul poate cere judecătorului-sindic suspendarea provizorie a urmăririlor silite, potrivit prevederilor art. 996 şi 999 din Codul de procedură civilă.

(2)
Cererea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, fără citarea părţilor.

(3)
Suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale se menţine până la pronunţarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanţe necontestate compun masa credală, conform legii.

 

Comentariu

 

În doctrină

^[41]

 s-a exprimat opinia că prevederile art. 996 și 999 din C.pr.civ., care constituie norma de trimitere a alin. (1) al acestui text, „trebuie aplicate prin raportare la dispozițiile speciale ale Codului insolvenței, în sensul că ordonanța se judecă în camera de consiliu, întotdeauna fără citarea părților, termenul de apel fiind cel din legea specială, de 7 zile, conform art. 8 alin. (4), iar durata suspendării este clar stabilită în alin. (3) – până la pronunțarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de creditori”.

Jurisprudență

Prin încheierea din data de 13.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de către debitoare, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura concordatului preventiv a debitoarei și, în baza art. 23 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a numit administrator concordatar provizoriu. La data de 14.04.2015 debitoarea a depus la dosar oferta de concordat preventiv elaborată împreună cu administratorul concordatar, ce cuprinde proiectul de concordat preventiv, declarația debitorului privind starea de dificultate financiară și tabelul creditorilor. Debitoarea a făcut dovada că s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile de către Administrația Finanțelor Publice, precum și poprire asupra conturilor sale. [...]

Art. 996 alin. (1) și alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, fără a dispune măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. În speță, debitoarea beneficiază de procedura concordatului preventiv și a depus la dosar dovada că a elaborat, împreună cu administratorul concordatar desemnat de judecătorul-sindic, oferta de concordat preventiv, cuprinzând proiectul de concordat preventiv, declarația debitorului privind starea de dificultate financiară și tabelul creditorilor, fiind îndeplinită prima cerință a textului art. 25 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Instanța a constatat că cererea debitoarei de suspendare provizorie a executărilor silite împotriva sa este admisibilă și, prin raportare la prevederile art. 996 alin. (1) și alin. (5) din Codul de procedură civilă:

• Aparența în drept vizează caracterul legitim al demersului debitoarei, care are dreptul conferit de art. 23 din Legea nr. 85/2014 de a solicita și obține deschiderea procedurii concordatului preventiv atunci când se află în dificultate financiară, cu consecința beneficiului unor măsuri precum cea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 85/2014;
• Măsura solicitată are caracter temporar, urmând să fie aplicată doar până la pronunțarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului preventiv sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanțe necontestate compun masa credală, conform legii;
• Urgența este justificată de împiedicarea scoaterii din patrimoniul debitoarei a unor bunuri mobile și imobile necesare acesteia pentru a-și redresa activitatea și pentru punerea în aplicare a proiectului de concordat preventiv, bunuri ce sunt supuse în prezent executării silite, iar debitoarea urmărește păstrarea dreptului său de a se redresa financiar în ipoteza aprobării de către creditori a propunerii de concordat preventiv;
• Măsura nu aduce atingere fondului pretențiilor creditorilor bugetari față de societatea debitoare.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a urmăririlor silite asupra averii debitoarei până la pronunțarea unei hotărâri executării de omologare a concordatului preventiv sau până la respingerea ofertei de concordat preventiv prin vot de către creditorii ale căror creanțe necontestate compun masa credală, conform legii.
(Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, Sentința civilă nr. 3708/24.04.2015)