Procedura aprobarii tacite. Recurs inadmisibil.Procedura emiterii aviozelor prevazuta de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

 

OUG nr.27/2003, art.11 alin.3

Legea nr. 422/2001, art. 24 alin. 1, art. 34 alin. 1  

 

Potrivit dispozitiilor art.11 alin.3 din OUG nr.27/2003 privind procedura aprobarii tacite, hotararile pronuntate sunt irevocabile, recursul fiind inadmisibil.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, art.,  interventiile care se efectueaza asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla in zone de protectie a monumentelor istorice sau in zone construite protejate se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a celorlalte avize, potrivit dispozitiilor legale in vigoare, iar potrivit art. 34 alin. 1 comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeaza in comisii zonale ale monumentelor istorice pe langa serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1487 din  17 iunie 2011.

        

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ la nr.2848 din 11.02.2011, reclamanta S.C.V & V S.R.L. a chemat in judecata parata Directia pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau si a solicitat in principal sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita cu privire la solicitarea sa de emitere a avizului necesar completarii certificatului de urbanism cu privire la desfiintarea respectiv demolarea imobilelor-constructii situate in mun. Buzau str. Independentei nr. 25 jud. Buzau, iar in subsidiar, obligarea paratei sa emita avizul necesar, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a solicitat Primariei Municipiului Buzau eliberarea unui certificat de urbanism, inregistrat sub nr.664/05.10.2010, privind desfiintarea unor constructii situate in mun. Buzau str. Independentei nr. 25 aflate in proprietatea reclamantei, fiind trasata si obligatia de a obtine un aviz privind zona de protectie a monumentului istoric Colegiul National Mihai Eminescu.

In acest sens s-a adresat paratei, care nu i-a comunicat un raspuns ferm, situatie in care a revenit, cu cererea inregistrata sub nr.787/25.11.2010. In sprijinul cererii a anexat si o expertiza din continutul careia rezulta ca acele cladiri nu prezinta interes istoric fiind degradate,pentru care efectuarea lucrarilor de reamenajare ar reprezenta un efort financiar nejustificat si considerabil.

Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca in cauza nu sunt incidente prevederile OUG 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, deoarece parata a raspuns reclamantei prin adresa nr.793/31.11.2010, in sensul ca a fost trimisa Ministerului Culturii si Patrimoniului National contestatia reclamantei insotita de documentatia prin care s-a solicitat desfiintarea imobilului si a anexelor situate in zona de protectie a monumentului istoric Colegiul National Mihai Eminescu, fiind aplicabile prevederile art.3 alin.2 din OUG 27/2003, potrivit carora raspunsul negativ al autoritatii administratiei publice competente in termenul prevazut de lege pentru emiterea autorizatiei nu echivaleaza cu aprobarea tacita.

Prin sentinta nr.1389 din data de 07 aprilie 2011, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins cererea formulata de reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, cu invocarea  prevederilor art.3041, art.304 pct.5,7,8 si 9 Cod procedura civila, a solicitat admiterea recursului si casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, in subsidiar, modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond admiterea cererii in una din cele doua variante care au facut obiectul dosarului.

In ceea ce priveste solutia casarii cu trimitere spre rejudecare a cauzei, recurenta-reclamanta arata ca instanta de fond nu a observat ca a fost investita cu doua capete de cerere, un capat de cerere privind constatarea aprobarii tacite, si cu un capat de cerere privind obligatia de a face, respectiv obligarea partii adverse sa indeplineasca toate formalitatile necesare pentru emiterea avizului necesar completarii certificatului de urbanism asa cum se solicitase de Primarie, si, respectiv, sa emita avizul solicitat de aceasta, nepronuntandu-se asupra unui capat de cerere.

De asemenea, a mai aratat ca instanta de fond nu a motivat hotararea pronuntata, neraspunzand tuturor cererilor formulate de parti, dar si fara sa analizeze intregul material probator, fiind incalcate prevederile art. 129 Cod procedura civila,  art. 261 Cod procedura civila, dar si art. 6 din CEDO, toate acestea constituindu-se in nulitati care duc la casarea cu trimitere spre rejudecare.

In ceea ce priveste solutia pronuntata pe fondul cauzei, recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate in sensul de a admite cererea introductiva, in una din cele doua variante propuse prin petitul cererii.

 Curtea a admis exceptia de inadmisibilitate invocata din oficiu in ceea ce priveste solutionarea primului capat din cererea de chemare in judecata referitor la constatarea aprobarii tacite, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta recurata, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins cererea formulata de reclamanta, cu motivarea ca a existat un refuz explicit al autoritatii administrative competente de a emite avizul de desfiintare, asa incat nu poate opera in cauza aprobarea tacita.

Potrivit dispozitiilor art.11 alin.3 din OUG nr.27/2003 privind procedura aprobarii tacite, hotararile pronuntate sunt irevocabile, rezulta ca impotriva sentintei nu poate fi formulata cale de atac, iar recursul

este inadmisibil.

Apararile recurentei privind faptul ca art. 11 alin.3 din OUG nr.27/2003 trebuie interpretat si in lumina art.6 din CEDO care prevede posibilitatea exercitarii caii de atac, nu pot fi primite.

Dispozitiile OUG nr.27/2003 ofera persoanei vatamate interesate posibilitatea de a solicita instantei sa constate aprobarea tacita, cererea se examineaza de o instanta judecatoreasca independenta si impartiala, caracterul  irevocabil al hotararilor pronuntate fiind justificat de necesitatea solutionarii lor cu celeritate.

Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si modalitatea de exercitare a cailor de atac este de competenta exclusiva a legiuitorului, iar principiul accesului liber la justitie presupune posibilitatea celor interesati de a le exercita, in conditiile stabilite prin lege.

Accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti, dreptul la doua grade de jurisdictie fiind prevazut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale exclusiv in materie penala, nicidecum administrativa.

Curtea a respins recursul formulat in ceea ce priveste solutionarea cererii de obligare la emiterea avizului, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta a solicitat in principal sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita cu privire la solicitarea sa de emitere a avizului necesar completarii certificatului de urbanism cu privire la desfiintarea respectiv demolarea imobilelor-constructii, iar in subsidiar obligarea paratei sa emita avizul necesar.

Instanta de fond a respins in totalitate cererea formulata de reclamanta, atat cu privire la capatul de cerere principal, cat si cu privire la cel subsidiar.

Privitor la capatul de cerere subsidiar, de obligare a paratei la emiterea avizului, tribunalul a retinut ca acesta nu poate fi admis deoarece parata nu are competenta materiala de a emite acest aviz, competenta fiind Comisia Zonala a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova, iar pe de alta parte Ordinul nr. 2435/2006 prevede o procedura speciala de contestare a refuzului de emitere a avizului, acest refuz trebuie atacat cu contestatie, conform art.24 alin.1 din Ordinul 2435/2006

Avand in vedere ca instanta s-a pronuntat asupra acestei cereri si a motivat hotararea, nu este incident in cauza motivul de casare a hotararii cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila invocat.

In ceea ce priveste motivul de recurs pentru modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul de admitere a celei de a doua cereri, curtea a constatat ca tribunalul a retinut in mod corect ca apartine Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova competenta de emitere a avizului, aceasta fiind autoritatea careia reclamanta avea posibilitatea de a se adresa pentru emiterea avizului:

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 422/2011 privind protejarea monumentelor istorice, art. 24 alin. 1,  interventiile care se efectueaza asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla in zone de protectie a monumentelor istorice sau in zone construite protejate se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a celorlalte avize, potrivit dispozitiilor legale in vigoare, iar potrivit art. 34 alin. 1 comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeaza in comisii zonale ale monumentelor istorice pe langa serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, atributiile acestora fiind enumerate de alin.5 al art. 34.

Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2435/2006 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Functionare a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice si a Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice prevede la art. 22 ca solicitarile de avize precum si contestatiile se depun, indiferent de grupa de clasare a monumentului istoric sau de competenta de avizare, la serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor in a carui raza teritoriala se gaseste imobilul la care acestea se refera.

In cauza, reclamanta s-a adresat paratei Directia pentru Cultura si Patrimoniul National Buzau pentru desfiintarea imobilelor, iar aceasta a trimis documentatia spre analiza Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 4 Prahova, care a respins propunerea de desfiintare.

Prin adresa nr. 755/16.11.2010 parata a comunicat reclamantei acest fapt si i-a invederat dispozitiile art. 21 din Ordinul nr. 2435/2006 privind depunerea contestatiilor la serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor in a carui raza teritoriala se gaseste imobilul.

Reclamanta a depus la parata Directia pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau contestatia inregistrata la nr. 787/25.11.2010, iar prin adresa nr. 793/31.11.2010 parata i-a comunicat faptul ca aceasta a fost inaintata Ministerului Culturii si Patrimoniului National - Directia Patrimoniu Cultural, impreuna cu documentatia prin care solicita desfiintarea imobilului.

Fata de aceste imprejurari, tribunalul a retinut in mod corect ca apartine Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova competenta de emitere a avizului, aceasta fiind autoritatea careia reclamanta avea posibilitatea de a se adresa pentru emiterea avizului, imprejurare fata de care cererea de obligarea a paratei Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau nu poate fi admisa.

Pentru aceste motive, cu privire la cea de a doua cerere, curtea a constatat ca nu sunt incidente motivele de recurs prevazute de dispozitiile art. 3041, art.304 pct.7,8 si 9 Cod procedura civila invocate de recurenta, si a respins recursul ca nefondat.