Principiile acordarii cheltuielilor de judecata.

 

Codul de procedura civila de la 1865 - art. 274, cat si actualul Cod de procedura civila - art. 453 au statuat ideea ca la baza acordarii cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala independenta de buna-credinta sau de reaua-credinta a partii care a pierdut procesul. La baza acordarii cheltuielilor de judecata se afla raspunderea civila delictuala.

In litigiu a fost admisa in parte cererea reclamantilor si cererea de interventie in nume propriu continuata apoi de mostenitorul legal B.T. St.

Prin prisma culpei procesuale au fost admise recursurile Universitatii Al.I.Cuza si ale intervenientei, prin mostenitorul legal, cu privire la cheltuielile de judecata reprezentand onorariul de expert.

Decizia civila nr. 469 din 15 iunie 2016

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 22.04.2008, reclamantii C.B.Gh.I. si C.M.C.M. au chemat in judecata pe parata Universitatea, solicitand instantei, pe baza probelor ce se vor administra, sa se anuleze decizia nr. 8 din 25.03.2008 si sa se constate ca imobilul pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nu se incadreaza in nici unul dintre cazurile prevazute de art. II din Legea nr. 10/2001 si, pe cale de consecinta, sa fie obligata parata la restituirea in natura in baza dispozitiilor art. 1 din aceeasi lege.

Arata reclamantii in fapt, ca prin decizia nr. 8 din 25.03.2008 s-a solutionat notificarea reclamantilor, in sensul de a acorda despagubiri pentru o suprafata de 5287 mp (din cei 9600 mp solicitati), despagubirile urmand a fi stabilite de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Astfel, se retine ca prin actul de vanzare cumparare nr. 1524 din 24.06.1887

100. T. a vandut profesorului A.C.C. o suprafata de teren delimitata la nord de proprietatea G-

4. , la sud proprietatile N., T., Movila, Cz. si Cn., la vest cu strada Cl. si la est cu strada C.. De asemenea, se mai retine ca la acest teren se adauga o alta suprafata dobandita de asemenea de catre Profesorul A. C.C. de la G.P. prin contractul de vanzare cumparare din 20.05.1888. In consecinta, se arata in decizia administrativa contestata faptul ca, in total, prin cele doua contracte de vanzare cumparare, s-a dobandit de catre autorul lor in proprietate o suprafata de 6454 mp. Acest fapt este in contradictie cu realitatea, context in care invedereaza instantei faptul ca in toate actele administrative intocmite ulterior cu privire la acest imobil reiese cu claritate o suprafata de 10582,25 mp. Mai mult, din expertiza tehnica extrajudiciara efectuata la fata locului a rezultat cu claritate ca autorul lor a detinut suprafata de 10582,25 mp. Tot in acelasi context, arata reclamantii ca vor face dovada faptului ca autorul lor a platit impozit cu privire la intreaga suprafata de 9600 mp, fiind inregistrat la Administratia Financiara cu intreaga suprafata solicitata. Astfel, prin procesul verbal pentru plata taxelor succesorale din 23.06.1948, incheiat la 2 ani dupa ce a avut loc exproprierea, controlorul pe langa Administratia financiara de constatare indirecte Sibiu arata la capitolul „avere imobila” ca in patrimoniul profesorului A.C.C. figura „un loc viran in Iasi, Str. C., nr. 5, inscris in matricola de cladiri a Circ. a IlI-a, a carui suprafata totala este de 9600 mp”.

In acest context, considera ca decizia administrativa trebuia sa retina ca suprafata pentru restituire in natura sau despagubire cea de 10582,25 mp (sau in cel mai rau caz de 9600

^m

p).

In ceea ce priveste incadrarea situatiei juridice a terenului in dispozitiile art. 11, alin. 4 din Legea nr. 10/2001, solicita instantei sa observe faptul ca terenul in discutie nu face parte din domeniul public, iar singura motivare a refuzului de reconstituire in natura este aceea ca terenul este afectat de detalii de sistematizare. Astfel, se arata ca „subsolul terenului este afectat de amenajari subterane constand in retele de distributie a gazelor naturale si cabluri de electricitate”. Se invoca in sustinerea acestei decizii art. 11, alin. 4 si alin. 8 din Legea nr. 10/2001. Astfel, conform art. 11, alin. 4: „in cazul in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru intregul imobil”. Considera insa ca nu poate fi vorba despre o afectare a intregului imobil in scopul pentru care a fost expropriat.

Mai mult decat atat, arata reclamantii ca terenul in cauza a fost expropriat in favoarea Universitatii T., iar scopul exproprierii considera ca nu a fost realizat niciodata. Imobilul trecand in patrimoniul statului a fost dat ulterior spre folosinta Universitatii, iar intr-un asemenea caz, se arata in toata jurisprudenta in materie faptul ca terenul trebuie restituit in natura fostilor proprietari, urmand ca acestia sa respecte destinatia imobilului pentru urmatorii maxim 5 ani.

Considera ca, in virtutea Legii nr. 10/2001, detaliile de sistematizare mentionate nu reprezinta „amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane” in intelesul Legii nr. 10. Astfel, pe baza de expertiza topometrica arata ca vor dovedi instantei faptul ca terenul in cauza nu este afectat de astfel de detalii care fac imposibila reconstituirea in natura.

Parata Universitatea a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Arata parata ca, nici una din obiectiile reclamantilor nu este eficienta sub aspectul antrenarii desfiintarii deciziei contestate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ce vor fi ocazionate de judecarea cauzei, pentru considerentele de fapt si de drept detaliate in continuare. Prin notificarea nr. 754N/09.08.2001, depusa la Biroul executorului judecatoresc, inregistrata la Registratura generala a Universitatii sub nr. 5899/14.04.2006, reclamantii solicita restituirea in natura a imobilului situat in Municipiul Iasi, str. C. nr.5, constand din teren in suprafata de 9600 mp si constructii supraedificate in suprafata de 618 mp. Cladirea a fost bombardata in totalitate, in prezent, terenul afectat de detalii de sistematizare de suprafata si subterane, fiind ocupat constructii - Campusul studentesc "C.", subsolul terenului este afectat de amenajari subterane constand in retele de distributie a gazelor naturale si cabluri de electricitate. In dovedirea pretentiilor, notificatorii au depus Actul de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Iasi cu nr. 1524/24.VI.1887 (act ce nu face referire la suprafata de teren solicitata a fi restituita). Prin contractul de vanzare- cumparare nr. 1331 din 20 mai 1888 - act ce nu a fost depus de notificatori la dosarul notificarii, G.P. vinde lui A.C.C. o suprafata de teren la Strada C.. Suprafata de teren detinuta prin aceste doua contracte de vanzare-cumparare, identificata din punct de vedere cadastral pe baza Planului Orasului Iasi editia 1896, pana in anul 1918 a fost de aproximativ 6454 mp, delimitandu-se din punct de vedere cadastral la Nord cu proprietatea G.-D.; la Sud cu proprietatile N., T., M., Cz. si Cn.; la Vest cu Strada Cl., la Est cu Strada C.

Imobilul situat in Iasi, str. C. nr. 3, compus din teren in suprafata de 6454 mp si constructii in suprafata de 618 mp, a fost preluat de stat prin expropriere in temeiul Legii nr. 571/1946 privind exproprierea unor terenuri, publicata in Monitorul Oficial nr. 163 din 17 iulie 1946. Imobilul constructie in suprafata 618 mp a fost distrus in totalitate de bombardament.

Arata parata, cu privire la regimul juridic actual al imobilului, din suprafata de teren de 6454 mp preluata de catre stat prin Legea nr. 571/1946 privind exproprierea unor terenuri, Universitatea detine numai suprafata de 5287 mp. Diferenta pana la 6454 mp ce a facut obiectul notificarii este detinuta astfel:

• 1130 mp. de Universitatea M.;
• 37 mp de Biserica X.

Terenul detinut de Universitatea in suprafata de 5287 mp, solicitat a fi restituit in natura, este ocupat de cai de acces, Biblioteca de Litere si caminele studentesti din Campusul studentesc "C.", fiind afectat de detalii de sistematizare de suprafata si subterane, astfel:

• suprafata construita Camin Studentesc C 11 -410 mp ;
• suprafata construita Biblioteca de Litere - 138 mp ;
• suprafata construita Camin Studentesc C10 - 489 mp ;
• suprafata construita Camin Studentesc C13 - 668 mp;
• suprafata afectata de detalii de sistematizare si zone protectie cladiri - 3582 mp; - subsolul terenului este afectat de amenajari subterane constand in retele de distributie a gazelor naturale si cabluri de electricitate asa cum rezulta atat din planul de incadrare in zona anexat adresei nr.958/17.12.2007 a E-ON Moldova Distributie SA, plan in care sunt indicate pe terenul ce face obiectul notificarii traseele cablurilor electrice, precum si din planul de incadrare in zona eliberat de E-ON Gaz Romania la solicitarea Universitatii prin adresa nr.3640/14.11.2007 in care sunt indicate retelele existente de distributie a gazelor naturale pe terenul in discutie.

Conform punctului 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia, inainte de a dispune orice masura de a identifica cu exactitate terenul si vecinatatile si totodata de a verifica destinatia actuala a terenului solicitat si a suprafetei acestuia, pentru a nu afecta caile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor strazi, trotuare, parcuri amenajate etc.), existenta si utilizarea unor amenajari subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, electricitate si alte asemenea. In cazul in care se constata astfel de situatii, restituirea in natura se va limita numai la acele suprafete de teren disponibile sau, dupa caz, numai la acele suprafete de teren care nu afecteaza accesul si utilizarea normala a amenajarilor subterane. Sintagma amenajari de utilitate publica are in vedere suprafetele de teren afectate unei utilitati publice, respectiv suprafetele de teren supuse unor amenajari destinate a deservi nevoile comunitatii (alei de acces, spatii verzi din jurul blocurilor de locuit etc.).Asa cum s-a mentionat si in decizia contestata, terenul in discutie este afectat de amenajari de utilitate publica de suprafata si subteran. Pe acest teren se afla construite caminele studentesti si Biblioteca de Litere ale Campusului studentesc "C.", sunt cai de acces intre imobilele constructii existente in campus, care permit intrarea in caminele studentesti, spatiu verde, iar subsolul terenului este afectat de amenajari subterane constand in retele de distributie a gazelor naturale si cabluri de electricitate. Terenul care excede constructiilor este teren aferent acestora, necesar bunei functionari a imobilelor. Avand in vedere cele mentionate, rezulta cu certitudine faptul ca terenul in discutie se incadreaza in prevederile dispozitiilor art. 11 din Legea 10/2001. In mod cert reclamantii sunt in eroare cu privire la dispozitiile legale in vigoare. Situatia imobilului in discutie nu se circumscrie unei astfel de solutii. Nu este vorba de un imobil constructie, preluat de la fostii proprietari si existent si la ora actuala pentru a fi retrocedat in natura urmand ca fostii proprietari sa ii mentina afectatiunea pe o anumita perioada de timp. Este vorba de un suprafata de teren preluata fara nici o constructie, constructia fiind bombardata in timpul razboiului. Pe suprafata de teren in discutie s-au ridicat de catre institutiile de invatamant superior mentionate constructii, terenul este afectat de detalii de sistematizare de suprafata si subterane asa cum am aratat anterior, toate cu fonduri alocate de la bugetul de stat, antecesorii reclamantilor neavand nici o contributie. Ca atare, solutia legala este cea de propunere de acordare de despagubiri conform legii speciale, solutie pe ce a fost adoptata de Universitate.

Prin sentinta civila nr. 1217 din 06 iulie 2016 a Tribunalului Iasi - sectia I civila, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantii C.B.Gh.I. si C.M.C.M., continuata de mostenitoarea M.C.M.M., in contradictoriu cu parata Universitatea.

A fost admisa in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta B.M., prin tutore B.T.S.

A fost anulata in parte dispozitia nr. 8/25.03.2008 emisa de parata Universitatea.

S-a constatat ca reclamantii C.B.Gh.I. si M.C.M.M. si intervenienta B.M. sunt persoane indreptatite, in calitate de mostenitori legali, la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul in suprafata de 7834 mp, fost situat in Iasi, str. C. nr.3 (ulterior nr. 5) amplasat in prezent in Iasi, Campusul universitar „C.”.

S-a dispus acordarea de masuri reparatorii in echivalent reclamantilor C.B.Gh.I. si M.C.M.M. si intervenientei B.M. in calitate de mostenitori legali, in cote indivize de 1/3, pentru imobilul teren in suprafata de 7834 mp, fost situat in Iasi str. C. nr.3 (ulterior nr. 5) amplasat in prezent in Campusul universitar „C.”, in conditiile prevazute de Legea nr. 165/2013.

S-a respins cererile reclamantilor C.B.Gh.I. si M.C.M.M. si intervenientei B.M. de restituire in natura a terenului.

SA-a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii D.M.R., S.A. (decedata la 30.12.2013, actiunea fiind continuata de mostenitoarea D.M.), C.C., N.M.B., B.M.I.

A fost obligata parata Universitatea sa plateasca reclamantilor suma de 4628 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu expert).

A fost obligata parata Universitatea sa plateasca intervenientei B.M. suma de 667 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat).

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul Iasi a retinut, in esenta, ca doar reclamantii si intervenienta B.M. au formulat notificari la Legea nr. 10/2001 prin care au solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru terenul in litigiu preluat in mod abuziv de stat de la autorul lor comun.

Tribunalul a mai retinut ca suprafata solicitata de reclamanti si intervenienta B.M. este de 9.600 mp, ca aceasta este si suprafata identificata ca ar fi fost detinuta anterior exproprierii de autorii notificarilor.

Pe suprafata de teren identificata, expertiza efectuata in cauza arata ca au fost edificate camine studentesti, cai de comunicare, spatii de joaca, spatiu verde, toate constituind amenajari de utilitate publica, astfel ca nu este posibila restituirea in natura, acordandu-se masuri reparatorii.

Impotriva sentintei civile nr. 1217 din 06 iulie 2016 a Tribunalului Iasi - sectia I civila, au declarat recurs R.M.A., D.M., C.C., N.M.B., B.M.I., C.B.Gh.I., M.C.M.M., B.M., Universitatea.

Se critica sentinta recurata de catre R.M.A., D.M., C.C., N.M.B. si B.M.I., pentru urmatoarele motive:

- se arata ca in mod nelegal prima instanta nu a admis cererile de interventie in interes propriu formulate de D.M.R. (decedata la 08.02.2016), actiune continuata de mostenitoarele R.M.A., S.A. (decedata la 30.12.2013), actiune continuata de mostenitorii D.M., C.C., N.M.B. si B.M.I., in constatarea faptului ca sunt persoane indreptatite in calitate de mostenitori legali

la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul in suprafata de 7834 mp situat in Iasi, str. C., nr. 3 (ulterior, nr. 5), amplasat in Iasi, Campusul universitare „C.”.

• in mod gresit Tribunalul Iasi a retinut ca mostenitorii nu au calitatea de persoane indreptatite, intrucat nu au formulat notificare in termen de 6 luni in conformitate cu dispozitiile art. 22 din legea nr. 10/2001.
• calitatea de persoane indreptatite la retrocedarea imobilelor este data de sentinta civila nr. 6537 din 23.09.2011, irevocabila, a Judecatoriei Sibiu prin care s-au anulat certificatele de mostenitor nr. 527 din 05.06.1969 si nr. 469 din 18.03.1971, prin care se constatase calitatea parintilor C.G. si N.M., de renuntatori la mostenirea bunicului A.C.C.. Prin aceeasi sentinta s-a stabilit ca atat G.M.C., cat si N.M. au avut calitatea de mostenitori ai tatalui lor, A.C.C..
• potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, intervenientii alaturi de reclamanti in calitate de succesori in drepturi a persoanei de la care imobilul a fost preluat fara titlu valabil, si-au pastrat calitatea de proprietar la momentul preluarii.
• prin urmare, in considerarea ca, acestor intervenienti li s-a stabilit calitatea de mostenitori ai lui A.C.C., instanta trebuia sa constate in mod legal, calitatea acestora de persoane indreptatite la restituire in baza Legii nr. 10/2001.

Se critica sentinta civila nr. 1217/2016 a Tribunalului Iasi de catre C.B.Gh.I. si M.C.M.M., pentru urmatoarele motive:

• prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat restituirea in natura a terenului si sa se constate ca recurentii au dreptul de restituire la o suprafata mai mare de 5287 mp, invocandu-se actele de vanzare - cumparare depuse la dosar.
• autorul recurentilor a platit impozit la Administratia Financiara pentru 10.582 mp.
• terenul in discutie nu face parte din domeniul public, iar singura motivare a refuzului de restituire in natura este aceea ca terenul este afectat de detalii de sistematizare si face parte dintr-un ansamblu functional in integralitatea sa.
• nu intreaga suprafata este afectata unei utilitati comune, pe suprafata respectiva fiind si proprietati private si terenuri apartinand altor institutii.

B.M. (decedata pe parcursul fazei procesuale a recursului, la 04 octombrie 2016), actiune continuata de mostenitorul legal B.T.S. critica sentinta civila nr. 1217 din 06.07.2016 a Tribunalului Iasi pentru urmatoarele motive:

• potrivit dispozitiilor Legii nr. 165/2013 in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila, se vor dispune masuri compensatorii prin puncte, instanta fiind obligata in mod expres sa prevada aceasta modalitate in dispozitivul sentintei.
• totodata se critica sentinta sub aspectul cheltuielilor de judecata in sensul sumei de 4628 lei la care intimata Universitatea a fost obligata in mod gresit sa o plateasca reclamantilor, desi suma reprezentand onorariu expert a fost platita de intervenienta.

Se critica sentinta civila nr. 1217 din 06 iulie 2016 de recurenta Universitatea pentru urmatoarele motive:

• reclamantii si intervenienta in interes propriu sunt persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii numai pentru suprafata de 5287 mp, in nici unul din actele depuse de recurenti nu este mentionata intinderea suprafetei de teren, iar prin expropriere s-a expropriat suprafata de 6454 mp, pentru suprafata de 3290 mp ce face obiectul Testamentului M.A.C.C. din 25 decembrie 1949, nefiind facuta dovada exproprierii si trecerii in proprietatea statului.
• in mod gresit instanta a obligat Universitatea la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu expert catre reclamanti, cat timp instanta nu a dat eficienta concluziilor raportului de expertiza.

Recursurile formulate de R.M.A., D.M., C.C., N.M.B., B.M.I., C.B.Gh.I. si M.C.M.M. sunt neintemeiate pentru considerentele expuse in continuare.

Este adevarat ca prin sentinta civila nr. 6537 din 23.09.2011 a Judecatoriei Sibiu - irevocabila, s-a constatat nulitatea absoluta a certificatelor de mostenitor nr. 527 din 05.06.1969 si nr. 469 din 18.03.1971 atestandu-se calitatea de mostenitori a autorilor

reclamantilor, M.C. si G.M.C. in calitate de descendenti ai numitului A.C.C., decedat la data de 03.11.1944.

In mod legal, Tribunalul Iasi a avut in vedere ca din probatoriile administrate numai reclamantii si intervenienta au formulat notificari in baza Legii nr. 10/2001 in temeiul prevazut de ar. 22 din Legea nr. 10/2001, iar intervenientii D.M.R. - R.M.A., S.A., actiune continuata de D.M., C.C., N.M.B. si B.M.I. nu au urmat procedura obligatorie prevazuta de Legea nr. 10/2001.

Termenul de notificare prevazut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 cuprins intre 14 februarie 2001 - 14 februarie 2002, este un termen de decadere, nerespectarea acestuia atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.

In alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 10/2001 se stabileste o regula derogatorie de la dreptul comun (dat fiind caracterul reparatoriu al legii speciale), in legatura cu modalitatea de acceptare a succesiunii, fiind utilizata notiunea de „succesibil” care difera de cea de „mostenitor” din alin. 2 al aceluiasi text.

Legiuitorul a facut o diferentiere clara intre cei ce sunt mostenitori prin acceptarea succesiunii in termenul prevazut de dreptul comun si cei care au vocatie succesorala si nu au formulat cerere de restituire.

Notificarea este un act de diligenta si pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de legea speciala nu este suficient sa ai numai calitate de mostenitor legal sau testamentar, ci sa urmezi si procedura speciala a notificarii.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001 se incadreaza in conditiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, vizand satisfacerea atat a unor interese de ordine publica si privata, fiind obligatoriu, astfel incat recurentii nu au calitatea de „persoane indreptatite” in sensul Legii nr. 10/2001.

In raport de aceste considerente si dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul formulat de R.M.A., D.M., C.C., N.M.B. si B.M.I..

In ce priveste recursul formulat de C.B.Gh.I. si M.C.M.M..

In mod legal, din probatoriul administrat in cauza si potrivit dispozitiilor art. 5, art. 9, art. 11, art. 18, s-a retinut ca terenul ce a fost expropriat a fost de 6454 mp, situat in Iasi, str. C., nr. 3, devenit de utilitate publica prin Legea nr. 571/1946, precum si terenul inscris in Testamentul din 25.12.1949 in suprafata de 3290 mp.

Terenul pentru care nu s-a dispus restituirea in natura, asa cum de altfel Tribunalul Iasi a detaliat s-au edificat constructii autorizate, astfel ca persoana indreptatita pentru suprafata de teren ocupata de constructii afectate unor servituti legale si amenajari de utilitate publica, masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001).

Imprejurarea ca nu intreaga suprafata de teren este afectata unei utilitati comune si pe suprafata respectiva ar exista proprietati private sau terenuri ce apartin altor institutii, nu indreptateste instanta de judecata in cadrul prezentei actiuni sa dispuna restituirea in natura a terenului cat timp exista acte juridice translative sau declarative de proprietate, care nu au fost desfiintate.

Sintagma „amenajari de utilitate publica” are in vedere acele suprafete de teren destinate nevoilor comunitatii, cum in litigiu, sunt aleile, trotuarele, spatiile verzi, spatiile de joaca, parcari destinate folosintei normale constructiilor edificate in zona.

Asa fiind, in conformitate cu dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul formulat de C.B.Gh.I. si M.C.M.M..

In ceea ce priveste recursul formulat de Universitatea si B.T.S., Curtea le admite numai sub aspectul cheltuielilor de judecata.

Motivele de recurs a Universitatii vizand intinderea suprafetei de teren prin care s-a dispus acordarea de masuri reparatorii, de 7834 mp este neintemeiat.

Art. 23 din legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale in privinta dovedirii si intinderii dreptului de proprietate.

Ca urmare, in aceasta materie ce vizeaza retrocedarea imobilelor preluate abuziv, in privinta dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada sa se faca potrivit dreptului comun, astfel incat sunt admisibile si alte mijloace de proba.

Sintagma „acte doveditoare ale dreptului de proprietate” are, in acceptiunea legii de reparatie, un continut mai larg decat cel al notiunii similare, corespunzatoare dreptului comun, reglementare ce se inscrie asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparatie, in spiritul si finalitatea legii nr. 10/2001.

Prin urmare, orice inscris constatator al unui act juridic civil jurisdictional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invoca.

Or, in mod legal prima instanta a avut in vedere terenul ce a fost expropriat de la autorii partilor precum si terenul inscris in testamentul din 25.12.1949.

Tribunalul Iasi a facut o interpretare gresita a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, obligand Universitatea sa plateasca reclamantilor suma de 4628 lei reprezentand cheltuieli de judecata, onorariu de expert.

Temeiul acordarii cheltuielilor de judecata il reprezinta culpa procesuala, iar reclamantii care au solicitat cheltuieli de judecata nu au facut dovada ca au platit onorariul de expert la care Universitatea a fost obligata sa-l plateasca reclamantilor.

Cheltuielile de judecata cuprind taxele de timbru, de procedura, plata expertizelor si despagubirea martorilor, toate constituind elemente ale cheltuielilor de judecata.

Admiterea in parte a cererii reclamantilor justifica in principiu acordarea tuturor cheltuielilor de judecata din faza procesuala a primei instante, cu conditia dovedirii acestor cheltuieli.

Avand in vedere ca onorariul de expert nu a fost platit de reclamanti, se va admire recursul Universitatii , numai cu privire la acest aspect.

Si recursul formulat de B.T.S. este intemeiat numai sub aspectul cheltuielilor de judecata.

Motivul de recurs vizand obligatia instantei de a trece in dispozitivul hotararii masura compensatorie prin puncte este neintemeiat.

Avand in vedere dispozitiile art. 21 si art. 16 din Legea nr. 163/2013, entitatile investite de lege vor propune acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte in conditiile legii - dupa epuizarea termenelor administrative.

Intemeiat este motivul de recurs referitor la acordarea cheltuielilor de judecata, respectiv onorariu expert.

Astfel, cu chitanta nr. 6563428/1 s-a achitat de B.M. suma de 4.299,86 lei, pe numele expertului.

Ca atare, raportat la dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, recurentul a facut dovada achitarii onorariului de expert si, fata de culpa procesuala a Universitatii si admiterea in parte a cererii de interventie.

Vazand si dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, Curtea admite recursul formulat de B.T.S., prin modificarea in parte a sentintei recurate.