Plata nedatorata facuta de autoritatea contractanta catre executantul dintr-un contract de achizitie publica

Litigiu din achizitii publice.

Art. 73

¹

din Legea nr. 500/2002; art. 21 si art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992.

In situatia in care se cauzeaza un prejudiciu unei autoritati/institutii publice, prejudiciu stabilit de organele de control competente, se stabileste obligatia de plata a dobanzilor si penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere in temeiul art. 73

¹

din Legea nr. 500/2002 aferente sumelor reprezentand prejudiciu cauzat entitatii auditate prin comiterea unor abateri de la legalitate sau regularitate, in sarcina persoanelor vinovate de producerea prejudiciului.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Sentinta civila nr. 1537 din 05 decembrie 2017

Prin sentinta civila nr. ..., pronuntata de T. N. in dosarul nr. ..., a fost admisa actiunea formulata de reclamantul O. R., si a fost obligata parata S.C. T. S.R.L. la plata catre reclamanta a sumei de 85.111, 65 lei, reprezentand majorari intarziere.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul de achizitie publica nr. ... privind obiectivul „lucrari de constructie noi si extinderea spatiilor existente si modernizarea acestora”. In executarea acestui contract, parata a emis catre reclamanta facturile fiscale nr. 631/27.05.2015, in valoare de 320.614,21 lei, aferenta situatiei de lucrari nr. 3 si nr. 669/28.08.2016, in valoare de 179.385,79 lei, aferenta situatiei de lucrari nr. 4, integral achitate de reclamanta, din bugetul local, nefiind solicitate spre decontare A.J.P.I.S. Neamt.

Ulterior, la data de 16.11.2015, parata emite catre reclamanta factura nr. 697, in valoare de 508.751,50 lei, prezentand ca documente justificative situatiile de lucrari nr.3, cuprinzand aceleasi lucrari decontate anterior prin facturile 631/27.05.2015 si 669/26.08.2016, efectuandu-se plata integrala a acestora prin O.P. nr. 199/08.04.2016 si OP nr. 199/11.04.2016.

Intrucat s-au achitat de doua ori aceleasi lucrari, aspect necontestat de catre parata, la data de 26.11.2015, aceasta din urma emite catre reclamanta factura storno nr. 702, in valoare de 500.000 lei, reprezentand stornarea situatiilor de lucrari nr. 3 (aprilie 2015) si nr. 4 (august 2015), aprobate la plata si decontate in perioada 29.05 - 31.08.2015.

Astfel, plata efectuata de reclamanta catre parata apare ca o plata nedatorata, ce excede prevederilor contractuale, efectuata din bugetul local. Pentru restituirea acestei sume nu sunt aplicabile dispozitiile contractului de achizitie publica, intrucat plata nu a fost efectuata corelativ indeplinirii de catre parata unor obligatii contractuale, ci nelegal, in baza unor facturi fiscale emise de parata pentru lucrari ce fusesera deja achitate, asadar fara o baza contractuala. Plata a fost efectuata pentru stingerea unei obligatii inexistente, iar acest lucru nu ii poate fi imputat reclamantei, care, de buna credinta, a achitat facturile fiscale emise de parata, aceasta din urma avand responsabilitatea ca serviciile prestate sa le fi facturat in mod corect, o singura data.

Intrucat plata a fost efectuata din bugetul local, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. ind. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, conform carora, „recuperarea sumelor reprezentand prejudicii/plati nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobanzi si
penalitati de intarziere sau majorari de intarziere,
dupa caz,
aplicabile pentru veniturile bugetare,
calculate pentru perioada de cand s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata si pana s-au recuperat sumele.”

La data de 10.04.2016 parata a returnat reclamantei suma de 50.000 lei, iar in urma compensarii solicitata de parata s-a stins din debit suma de 171.142,90 lei, ramanand de achitat suma de 272.594,75 lei, suma restanta urmand a fi retinut de autoritatea contractanta din penultima transa - conform recunoasterii paratei.

Asadar, intrucat restituirea sumei de 500.000 lei, pentru care s-a emis factura fiscala storno nr. 702/26.11.2015 s-a efectuat cu intarziere, in mod corect, s-au calculat majorari de intarziere, in baza art. 124 din OG 92/2003, respectiv art. 183 pct. 2 din Legea nr. 207/2015. De altfel, instanta retine ca parata nu a contestat cuantumul majorarilor de intarziere, ci dreptul reclamantei de percepere al acestora.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata S.C. T. S.R.L.

In motivarea recursului ca nu este conform cu realitatea calculul facut de instanta de fond, care a condus la concluzia ca facturile 631 si 669 au fost integral achitate. Precizeaza ca la data de 25.05.2015 a emis factura nr. 631 in valoare de 320614,21 lei aferenta situatiei de lucrari nr. 3. Intimatul a achitat suma de 287990,21 lei la data de 29.05.2015. La data de 28.08.2015 recurenta a emis factura nr. 669, in valoare de 179385,79 lei, aferenta situatiei de lucrari nr. 4. Intimatul a achitat suma de 132624 lei la data de 31.08.2015. La acest moment valoarea facturata era de 500000 lei, iar valoarea incasata de 420614,21 lei.

Intrucat la situatia de lucrari nr. 3 a intervenit lucrari suplimentare, recurenta a emis la data de 15.11.2015 factura nr. 697 in valoare de 508751,5 lei, pentru intreaga situatie. La data de 26.11.2015, pentru a clarifica situatia de lucrari nr. 3, a emis factura storno nr. 702, care viza facturile nr. 631 si 669, recurenta urmand a restitui suma incasata pe parcursul desfasurarii contractului.

Recurenta arata ca potrivit contractului nr. ..., incheiat intre parti, achizitorul are obligatia de a efectua plata catre executant in termen de 14 zile de la data incasarii banilor de la organismul finantator M.M.F.P.S.P.V. Conform contractului de finantare nr. ..., incheiat intre M.M.F.P.S.P.V. si P.R., decontarea contravalorii lucrarilor efectuate la obiectivul Camin pentru persoane varstnice R. se face din finantarea nerambursabila primita conform acestui contract. Considera ca nu i se poate imputa faptul ca intimata a efectuat platile din bugetul local si nu a respectat prevederile contractului de finantare, nu a fost instiintata cu privire la acest aspect, decizia de a efectua plati din bugetul local fiind unilaterala.

Sustine ca potrivit reglementarilor in materie fiscala, majorarile de intarziere ca obligatii accesorii se pot percepe doar in baza unei decizii de impunere, ori un asemenea act administrativ fiscal prin care sa i se aduca la cunostinta recurentei faptul ca are datorii la bugetul local nu exista.

Sustine ca instanta de fond a calificat una dintre plati ca fiind nedatorata, iar apoi ca nelegala, fara o baza contractuala. Arata ca intr-adevar, obligatia recurentei era de a emite corect facturile, lucru ce s-a intamplat, a emis factura nr. 697 pentru toate lucrarile asa cum au fost suplimentate, dupa care la 10 zile distanta, din proprie initiativa, ca expresie a bunei credinte, a emis factura storno nr. 702 privind primele 2 facturi, modalitate agreata la acel moment de intimat. In cazul in care beneficiarul sesiza o eroare putea refuza factura la plata. In conditiile in care beneficiarul trebuia sa manifeste diligenta la efectuarea platilor nu se poate retine ca intimatul a fost de buna credinta.

Solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si rejudecand cauza, respingerea actiunii formulate de catre or. R..

Intimatul or. R. a formulat intampinare, prin care solicita respingerea recursului, intrucat sumele solicitate au fost consemnate ca datorate si in raportul Curtii de Conturi. Masura dispusa de auditorii publici externi a fost de recuperare a sumei de 370614,70 lei, la care se adauga majorari in valoare de 74122,94 lei. Avand in vedere ca debitul principal a fost stins, au mai ramas de achitat doar majorarile de intarziere. Pentru suma de 50000 lei s-au calculat penalitati de la data de 26.11.2015 pana la data de 15.04.2015.

Analizand recursul declarat in raport de motivele declarate si de actele si lucrarile din dosar, retine urmatoarele:

Intre parti a fost incheiat contractul de achizitie publica nr. ... privind obiectivul „lucrari de constructie noi si extinderea spatiilor existente si modernizarea acestora”. In executarea acestui contract, recurenta a emis catre intimat factura fiscala nr. 631/27.05.2015, in valoare de 320.614,21 lei, aferenta situatiei de lucrari nr. 3, achitata integral de intimat la data de 29.05.2015 si factura fiscala nr. 669/28.08.2016, in valoare de 179.385,79 lei, aferenta situatiei de lucrari nr. 4, achitata partial - suma de 132624 lei, la data de 31.08.2015. La data de 15.11.2015 recurenta a emis factura nr. 697 in valoare de 508751,5 lei, tot pentru situatia de lucrari nr. 3. La data de 26.11.2015, recurenta a emis factura storno nr. 702, in valoare de 500000 lei, care viza facturile nr. 631 si 669.

Desi era emisa factura storno, la data de 8.04.2016 intimatul achita recurentei suma de 488237,5 lei, iar la data de 11.04.2016 achita suma de 20514 lei, in contul facturii nr. 697 din

16.11.2015.

In urma auditului financiar al contului de executie bugetara pe anul 2015 efectuat de U.A.T. or. R., Camera de conturi N. a intocmit decizia nr. ., prin care a constatat in legatura cu contractul de achizitie nr. . ca entitatea auditata i-a achitat constructorului suma de 929365,71 lei pentru lucrari efectuate de numai 508751,5 lei si a stabilit in sarcina entitatii auditate obligatia de a recupera prejudiciul estimat la suma de 370614,7 lei, retinand ca recurenta a achitat la data de 10.04.2016 suma de 50000 lei, suma asupra careia a calculat majorari in valoare de 74122,94 lei.

Suma de 370614,7 lei a fost achitata de recurenta, astfel ca intimatul a formulat prezenta actiune doar pentru plata majorarilor de intarziere, invocand ca temei de drept art. 73

¹

din Legea nr. 500/2002.

Dispozitia legala invocata de intimat prevede urmatoarele:

Recuperarea sumelor reprezentand prejudicii/plati nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobanzi si penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata si pana s-au recuperat sumele.

Aceasta dispozitie legala trebuie coroborata cu art. 21 din Legea nr. 94/1992, care reglementeaza competenta si atributiile Curtii de conturi si care prevede: (1) Curtea de Conturi exercita functia de control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, furnizand Parlamentului si, respectiv, unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora, in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii.

(2) Curtea de Conturi poate exercita auditul performantei asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum si a oricaror fonduri publice si cu dispozitiile art. 33 alin. 3 din acelasi act normativ, care reglementeaza modalitatea de valorificare a rapoartelor de audit si care prevede: in situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entitatii auditate.

Din dispozitiile legale mai sus mentionate rezulta ca se percep dobanzi si penalitati de intarziere sau majorari de intarziere in temeiul art. 73

¹

din Legea nr. 500/2002 la sumele reprezentand prejudiciu cauzat entitatii auditate prin comiterea unor abateri de la legalitate sau regularitate. In speta prejudiciul a fost creat de personalul autoritatii auditate, care a autorizat plata nelegala, in conditiile in care platit de 2 ori pentru aceleasi lucrari executate si exista si factura storno la data celei de-a doua plati.

Neputandu-se retine raspunderea recurentei pentru prejudiciul cauzat intimatului, Curtea, in temeiul art. 496 C. pr. civ., a dispus admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, in rejudecare, potrivit art. 498 alin. 1 din acelasi act normativ, a dispus respingerea actiunii ca nefondate.