Plata indemnizatiei de dirigentie personalului didactic de predare care indeplineste aceasta functie in cadrul institutiilor de invatamant ale m.a.i., pe anii 2010-2012.

 

Art. 5 – din OUG.nr. 1/2010:(1) Incepand cu luna ianuarie 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi pastreaza salariul, solda sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare brut/bruta avute la aceasta data, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevazute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.

Art. 23 – legea 330/2009:(1) Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza sau a indemnizatiilor lunare de incadrare, dupa caz.

(2) Suma sporurilor si indemnizatiilor individuale nu va depasi 30% din salariul de baza, solda functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare.

 

Potrivit art. 26 alin. 3 din  Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent sa solutioneze, in prima instanta, contestatiile impotriva deciziilor sau dispozitiilor emise de detinatorul  imobilului, cale de atac conferita de lege doar persoanelor indreptatite, expres prevazute de  art. 3 din Legea nr. 10/2001.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 229 din 12 februarie 2014

 

Prin Decizia nr. 229/  12 februarie 2014 s-a respins ca nefondat recursul declarat de parata S.A.P.V.L.,

cu sediul in....  contradictoriu cu reclamantul

G. I.
,

domiciliat in... ..

Examinand sentinta recurata, in raport de criticile formulate, de actelor si lucrarilor dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente,  Curtea retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Desi recurenta a invocat

exceptia necompetentei materiale a instantei de fond,

respectiv a completului de judecata care a solutionat fondul cauzei, intrucat instanta de fond nu si-a respectat obligatia de a-si verifica competenta pentru  ca natura litigiului este de contencios administrativ, vizand drepturi solicitate in baza unor raporturi de serviciu carora li se aplica statutul politistului (Legea nr. 360/2002), lege speciala, derogatorie de la cadrul juridic general, Curtea va retine ca potrivit art. 159

¹

din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor „Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului”.

De observat este ca recurenta la instanta de fond a invocat doar exceptia inadmisibilitatii pe motiv ca nu s-a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, recurenta nu mai poate invoca in faza de apel exceptia necompetentei materiale a instantei si a completului de judecata.

Se va respinge ca nefondata critica ca instanta de fond, cu aplicarea gresita a legii, a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, apreciind ca reclamantul nu avea de parcurs nici un fel de procedura prealabila, intrucat in cauza de fata este vorba despre un litigiu de munca vizand drepturi salariale, reprezentand sporul de dirigentie ce nu i-a fost acordat reclamantului in perioada septembrie 2010 – iunie 2012. Si asa cum s-s-a  aratat recurenta  trebuia sa invoce exceptia necompetentei materiale a instantei de drept civil  cf.art.159/1 C.p.civ.

Critica recurentei ca prin Dispozitia Directorului S.A.P. „V. L.” Campina nr. 558/17.09.2010 s-a stabilit ca reclamantul, in calitate de diriginte la clasele 137 si 223, ale promotiilor 2011 si respectiv 2012, in anul scolar 2010-2011 nu va beneficia de indemnizatia de 10% din salariul de baza, reprezentand spor de dirigentie, intrucat la data de 31.12.2009 nu detinea functia de diriginte, conform prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, este nefondata, intrucat prin Dispozitia nr. 558/17.09.2010 emisa de Directorul Scolii  „V. L.” Campina s-a hotarat ca incepand cu data de 13.09.2010, personalul didactic nominalizat de Consiliul profesoral care indeplineste functia de diriginte in anul scolar 2010-2011 la promotiile 2011 si 2012 beneficiaza de indemnizatia de 10% din salariul de baza, reprezentand spor de dirigentie.

In aceeasi dispozitie se mentioneaza la art. 2 ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice pentru politisti care la data de 31.12.2009 nu detineau functia de diriginte si care nu beneficiau de o indemnizatie de 10%  din salariul de baza, salariul functie de baza/noul salariul de baza nu va inregistra modificari fata de nivelul avut la 31.12.2009. In aceasta categorie fiind nominalizat si intimatul-reclamant.

Trebuie relevat ca incepand cu 1.01.2010 odata cu intrarea in vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice  indemnizatia care se platea  pentru activitatea de dirigentie  anterior datei de 31.12.2009, respectiv de 10% din salariul de baza a fost inclusa in suma compensatorie  ca parte componenta a salariului de baza, indemnizatie care nu a fost atribuita si reclamantului G. I. desi acesta indeplinea responsabilitatile postului de profesor, indeplinind in anii scolari 2010 - 2011, 2011 - 2012 functia de diriginte in structura organizatorica a S. A. P.

Desi recurenta sustine ca indemnizatia de diriginte  cu titlu de suma compensatorie ce se acorda cadrelor care indeplineau conditiile prevazute de art. 5 alin. d lit. b din O.U.G. nr. 1/2010  se acorda in acelasi cuantum  de la 31.12.2009 numai personalului care a beneficiat de acestea in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu respectarea art. 23 din Legea - cadru nr. 330/2009, Curtea va retine ca, in fapt, art. 23 din lege se refera la modalitatea de acordare a sporurilor pentru fiecare ordonator principal de credite, astfel:

„(1) Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza sau a indemnizatiilor lunare de incadrare, dupa caz.

(2) Suma sporurilor si indemnizatiilor individuale nu va depasi 30% din salariul de baza, solda functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare.

(3) Guvernul poate aproba depasiri ale limitei prevazute la alin. (2) pentru anumite categorii de personal si pentru conditii temporare de munca care fac necesara acordarea unei plati suplimentare, cu respectarea limitei prevazute la alin. (1)”.

Expertul specializat in organizarea muncii salarizare A. C. a aratat in expertiza efectuata ca incepand cu 1.01.2010 indemnizatia de 10% prevazuta de Ordinul M.A.I. nr. 459/2004 a fost inclusa in suma compensatorie ca parte componenta a salariului de baza dar care nu a fost atribuita si reclamantului,  desi conform fiselor de post nr. 100286/2011 si nr. 103963/2011 s-au stabilit sarcinile, indatoririle si responsabilitatile postului de profesor.

Chiar daca recurenta sustine ca intimatul a fost desemnat incepand cu data de 17.09.2010 sa efectueze activitati de dirigentie si nu a avut in plata aceasta indemnizatie la data de 31.12.2009, deci nu a putut beneficia de prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 1/2010 potrivit caruia „sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale prevazute in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare se acorda in aceleasi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”, Curtea va retine ca  Legea nr. 330/2009 nu interzice acordarea acestui spor in conditiile in care alti profesori care indeplinesc aceeasi functie primesc sporul de 10%, intrucat avea la data de 31.12.2009, calitatea de diriginte.

Curtea apreciaza ca  instanta judecatoreasca  nu creeaza norme legale si nu instituie norma juridica nediscriminatorie ,ci interpreteaza aplicarea dispozitiilor legale.

Sustinerea recurentei ca instanta de fond, in baza sustinerilor reclamantului referitoare la o presupusa situatie de discriminare, a solutionat cauza in contradictie cu incalcarea normelor legale, fara introducerea in cauza a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, se va respinge ca nefondata din moment ce aceasta este tinuta de principiul disponibilitatii si in conditiile in care litigiul de fata este un litigiu de munca.

Desi se invoca de recurenta ca prin acordarea unor drepturi salariale (indemnizatie de dirigentie) in baza unor acte normative specifice altor categorii de bugetari, din categoria celor invocate de reclamant, instanta si-ar depasi astfel atributiile puterii judecatoresti, incalcand principiul separatiei puterilor in stat, prin imixtiunea in atributiile puterii legislative, Curtea va retine ca instanta a fost legal investita cu un litigiu de munca privind neacordarea unor drepturi salariale, cu atat mai mult cu cat  recurenta in raport de obiectul cererii de chemare in judecata nu a    contestat  ca se depasesc atributiile puterii judecatoresti ,aceasta nu trebuia sa astepte ca aceasta neregularitate sa se remedieze prin intermediul cailor de atac, ci trebuia invocata pe cale de exceptie pe parcursul judecatii.

In consecinta, nefiind invocata pe cale de exceptie depasirea atributiilor puterii judecatoresti   la instanta de fond, aceasta exceptie nu mai poate fi invocata pe calea recursului, avand in vedere si dispozitiile art. 159

¹

din Legea nr. 202/2010.  

 

(Judecator Elena Staicu)