Plangere impotriva masurii asiguratorii in timpul urmaririi penale. Competenta de solutionare.

 

Decizia nr.LXXI (71)/15.10.2007, RIL

Cod procedura penala, art.168, art.169 

 

Pentru solutionarea plangerii formulate in temeiul art.168 din Codul de procedura penala, competenta revine procurorului in cursul urmaririi penale si instantei de judecata in cursul judecatii
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 1084 din 14 august 2013.

 

Prin sentinta penala nr.299/16.07.2013, Tribunalul Dambovita a respins ca inadmisibila plangerea formulata de inculpatul DI impotriva ordonantelor date de catre procuror la 7.03.2013 si, respectiv, 18.03.2013 in dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, prin care a fost instituita masura sechestrului asigurator asupra sumelor de 27000 lei si 1770 euro, si, respectiv, asupra autoturismului Skoda Octavia avand numarul de inmatriculare ………….., toate ridicate de la inculpat la perchezitia domiciliara efectuata la data de 17.02.2013.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca la data de 27.05.2013 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.3645/120/2013, plangerea formulata de catre inculpatul DI, prin avocat IP din cadrul Baroului Giurgiu, impotriva ordonantelor date de catre procuror la 7.03.2013 si, respectiv, 18.03.2013 in dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, prin care acesta solicita sa-i fie restituite autoturismul marca Skoda Octavia cu numarul de inmatriculare ………… si sumele de 27.000 lei si 1770 euro.

In motivarea plangerii inculpatul a precizat ca, la datele mentionate mai sus, au fost emise cele doua ordonante prin care, asupra autoturismului marca Skoda Octavia avand numarul de inmatriculare …………… si a sumelor de 27.000 lei si 1.770 euro, a fost instituita de catre procuror masura asiguratorie a sechestrului, in conditiile in care autoturismul a fost achizitionat inainte ca el sa devina angajat al SC JT SRL in cote de cate 1/2 impreuna cu sotia sa, fiind bun dobandit in timpul casatoriei, cele doua sume de bani reprezentand salarii restante din perioada in care a muncit in strainatate, situatie pe care o probeaza cu ajutorul unor inscrisuri emise de banca.

Inculpatul a mai aratat ca autoturismul ii poate fi restituit si motivat de faptul ca pana la finalizarea procesului in care este implicat, care este de durata avand in vedere numarul mare de inculpati cercetati in dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, urmeaza sa-i fie lasat in custodie pana la ramanerea definitiva a sentintei penale care va fi pronuntata in cauza, cand se va lua o anumita masura si asupra acestui bun.

Din probele care au fost administrate pana in momentul in care a formulata plangerea, rezulta ca nu a fost stabilit de catre procuror niciun prejudiciu.

In drept au fost invocate disp. art.278

¹

si urmatoarele Cod procedura penala.

Au fost anexate la dosar ordonantele la care inculpatul a facut trimitere si inscrisuri in dovedirea plangerii.

La termenul din data de 16 iulie 2013, aparatorul inculpatului a precizat ca temeiul de drept in baza caruia a fost formulata plangerea aflata pe rolul Tribunalului Dambovita este reprezentat de disp. art.168 si 169 Cod procedura penala.

La acelasi termen, procurorul de sedinta a invocat exceptia inadmisibilitatii plangerii, prin prisma deciziei nr.LXXI/2007 (publicata in Monitorul oficial nr.539 din 17 iulie 2008) pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii declarat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca, in cursul urmaririi penale, competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art.168 Cod procedura penala revine procurorului.

Tribunalul a retinut ca prin ordonantele date de catre procuror la 7.03.2013 si, respectiv, 18.03.2013 in dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita asupra sumelor de 27.000 lei si 1.770 euro, precum si asupra autoturismului marca Skoda Octavia cu nr. de inmatriculare ……………., ridicate de la inculpatul DI la perchezitia efectuata la domiciliul acestuia situat in Azuga la data de 17.02.2013, a fost instituita masura asiguratorie a sechestrului in conformitate cu disp. art.163 si urmatoarele Cod procedura penala, in vederea asigurarii repararii pagubei produsa de catre acesta si de catre ceilalti inculpati cercetati in acelasi dosar, prin infractiunile de care sunt acuzati. Aparatorul inculpatului si-a intemeiat plangerea pe disp. art.168 si 169 Cod procedura penala.

Tribunalul a constat insa ca independent de articolele la care s-a facut trimitere, inculpatul s-a adresat in mod gresit tribunalului, in conditiile in care dosarul nr.632/P/2011 in care se efectueaza cercetari si asupra sa, se afla in faza urmaririi  penale, fiind instrumentat de procurori ai Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita.

Atat prin art.168, cat si prin art.169 Cod procedura penala se statueaza asupra competentei procurorului  (in cursul urmaririi  penale) de a se pronunta asupra plangerilor prin care se contesta masurile asiguratorii dispuse in aceasta faza a procesului sau se solicita restituirea lucrurilor apartinand persoanei vatamate.

Mai mult decat atat, asa dupa cum a sustinut si procurorul de sedinta, prin Decizia nr.LXXI/2007, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au stabilit intr-un recurs in interesul legii ca in cursul urmaririi penale competenta de a  solutiona plangerea formulata in temeiul art.168 Cod procedura penala revine procurorului.

Tribunalul a mai constatat ca prin ordonanta nr.499/II/2/2013 data de catre prim-procurorul  Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita la 26.06.2013 a fost respinsa plangerea formulata de catre inculpatul DI impotriva masurii sechestrului asigurator aplicat prin ordonantele din 7.03.2013 si 18.03.2013 asupra autoturismului marca Skoda Octavia avand numarul de inmatriculare ……………….  si a sumelor de 27.000 lei si 1.770 euro.

Cum in conformitate cu disp. art.414

⁵

alin.4 Cod procedura penala, dezlegarea data problemelor de drept printr-o decizie pronuntata intr-un recurs in interesul legii este obligatorie pentru instante de la data publicarii acesteia in Monitorul oficial al Romaniei Partea I si potrivit considerentelor expuse mai sus, tribunalul a respins ca inadmisibila plangerea formulata de catre inculpatul DI.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul DI, solicitand casarea sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunta instanta de fond pe temeiul de drept in baza careia a fost formulata plangerea.

A mai aratat ca in fata instantei de fond, la primul termen de judecata, aparatorul sau a precizat temeiul de drept in baza caruia a fost formulata plangerea, respectiv art.169 C.p.p., plangerea fiind formulata pentru restituirea bunurilor asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator.

Curtea, verificand hotararea recurata cu prioritate sub aspectul legalitatii exercitarii caii de atac, dar si din oficiu sub toate aspectele potrivit art.385

⁶

alin.3 C.pr.pen., constata ca recursul declarat este inadmisibil pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea retine ca, potrivit art.168 alin.1 si 2 C.pr.pen., contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal, iar hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs.

Art.169 din acelasi cod stabileste ca, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate.

Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art.168, stabilirea acestui drept si restituirea, iar restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Prin decizia nr.LXXI (71)/15.10.2007, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, s-a stabilit ca, pentru solutionarea plangerii formulate in temeiul art.168 din Codul de procedura penala, competenta revine procurorului in cursul urmaririi penale si instantei de judecata in cursul judecatii, aceasta decizie fiind obligatorie potrivit dispozitiilor art.414

²

alin.3 din Codul de procedura penala.

In cauza de fata, Curtea constata ca dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, in care au fost date ordonantele din datele de 7.03.2013 si 18.03.2013, se afla in faza de urmarire penala, astfel ca solutionarea plangerilor formulate in temeiul art.168 din Codul de procedura penala, este in competenta procurorului, chiar daca inculpatul a invocat ca temei si dispozitiile art.169 din Codul de procedura penala, acest din urma text facand trimitere tot la procedura prevazuta de art.168.

Prin urmare, in raport de normele procesuale relative la judecarea cailor de atac si de cele cuprinse in decizia nr.LXXI (71)/15.10.2007, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea constata ca recursul declarat de petentul DI este inadmisibil, astfel ca, in baza art.385

¹⁵

 alin.1 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedura penala, il va respinge ca atare.

In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, recurentul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.

 (Judecator Lucian Craciunoiu)