Perchezitia mijloc de proba

Perchezitia mijloc de proba

Constituţia consacră inviolabilitatea domiciliului, dar prevede şi excepţiile de la acest principiu, printre care şi percheziţa oficială, în condiţiile legii. Percheziţa este procedeul prin care se caută, în anumite locuri, obiecte sau înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă şi care, în caz de descoperire, se ridică, potrivit art. 100 modificat prin O.U.G. 109/2003.

Atunci când persoana căreia i s-a cerut să predea un obiect sau un înscris tăgăduieşte existenţa acestuia sau deţinerea, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară, descoperirea şi strângerea probelor poate fi dispusă de organele de cercetare penală, de procuror sau de judecător. Ea constă în căutarea unor obiecte, înscrisuri care se presupune a fi ascunse în îmbrăcămintea sau asupra corpului unei persoane, inclusiv în bagajele acesteia sau în autovehiculul ei.

Se procedează la percheziţionarea corpului atunci când o persoană este prinsă în momentul săvârşirii infracţiunii sau imediat după acest moment, pentru a se găsi asupra sa corpul delict. Percheziţia corporală se efectuează numai de persoane de aceelaşi sex cu cel percheziţionat. Îînainte de a efectua percheziţia corporală, organele judiciare trebuie să se legitimeze. Pot să procedeze la percheziţia corporală şi unele organe de constatare: organul vamal, căpitanul de navă sau de aeronavă şi subofiţerii din trupele de grăniceri.

Percheziţia domiciliară se efectuează acolo unde locuiesc persoanele pecheziţionate, atunci când se consideră că acolo pot fi găsite obiecte sau înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă. Percheziţia domiciliară se poate dispune numai de către judecător prin încheiere motivată în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii, din oficiu.

Perchezitia mijloc de proba

Pecheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu fără citarea părţilor dar cu prezenţa obligatorie a procurorului. Percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă inainte de începerea urmăririi penale.

Procedura de efectuare a percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri

În art. 103 CPP se prevede că percheziţia se poate efectua numai între orele 6-20, în afară de următoarele cazuri, când se poate efectua şi noaptea:

               1) în caz de infracţinue flagrantă;

               2) când percheziţia se efectuează într-un local public;

               3) când percheziţia a început înainte de ora 20 şi e necesară continuarea ei după această oră.

Organul judiciar care urmează să efectueze percheziţia e obligat, în prealabil, să se legitimeze şi să prezinte autorizaţia dată de judecător. Actul percheziţional şi ridicarea de obiecte sau de înscrisuri se desfăşoară, de regulă, în prezenţa persoanelor percheziţionate şi a martorilor asistenţi.

Dacă persoana percheziţionată este arestată sau reţinută, va fi adusă la percheziţie. În cazul în care nu poate fi adusă la percheziţie sau nu se află la domiciliu, percheziţia se poate face şi în prezenţa unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin. La efectuarea acestui act procedural, cel percheziţionat poate să fie asistat sau reprezentat de un apărător.

Organul judiciar trebuie să se limiteze numai la ridicarea acelor obiecte şi înscrisuri ce au legătură cu cauza, însă potrivit art. 105, se ridică întotdeauna şi obiectele şi înscrisurile a căror deţinere este interzisă. De asemenea, organul judiciar are obligaţia de a nu face publice faptele sau împrejurările din viaţa personală a celui percheziţionat.

Obiectele şi înscrisurile care urmează a fi ridicate se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asistă pentru a fi recunoscute şi pentru a fi însemnate de acea persoană spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează. Dacă sunt obiecte care nu se pot ridica, se sechestrează şi se lasă în păstrare celui la care se află ori unui custode. Potrivit art. 107 CPP, probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se sigilează, iar una dintre probe se lasă aceluia de la care se ridică.

Despre efectuarea percheziţiei şi ridicarea obiectelor şi a înscrisurilor se întocmeşte un proces-verbal care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute de art. 90-91 CPP, şi menţiuni speciale: locul, timpul, condiţiile în care obiectele înscrisurile au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită. Copia procesului-verbal de percheziţie se lasă persoanei la care s-a efectuat percheziţia ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, unui vecin sau custodelui.

Pentru alte informatii privind Perchezitia mijloc de proba accesati Cabinet de avocat Marius Todeanca!