Obligatia angajatorului de informare a persoanei selectate in vederea angajarii asupra clauzelor esentiale ale contractului individual de munca.

 

Art. 17 alin.1 Codul muncii

Art. 46 Codul muncii

 

Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia sa informeze persoana selectata in vederea angajarii sau salariatul dupa caz cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract, potrivit art.17 alin.1 Codul muncii.

Locul de munca reprezinta un element esential al contractului individual de munca care nu se poate modifica decat numai cu acordul partilor, daca angajatorul nu urmareste delegarea sau detasarea salariatului sau nu exista una dintre exceptiile la care se refera art.46 Codul muncii.

Locul de munca reprezinta punctul in care salariatul isi indeplineste obligatiile izvorate din contractul individual de munca, acesta putand sa fie un loc fix, sau in lipsa unei asemenea posibilitati diverse locuri aflate in subordinea angajatorului, in care sunt indeplinite aceleasi atributii de serviciu.

Mutarea salariatului de la un punct de lucru la un alt punct de lucru, aflate pe raza aceleiasi localitati, presupune modificarea unilaterala a contractului individual de munca, daca acesta trebuie sa indeplineasca alte atributii de serviciu astfel, prin loc de munca nu se intelege numai localitatea in care angajatorul isi desfasoara activitatea, ci locul unde isi indeplineste in mod efectiv aceste atributii.

(Decizia civila nr. 32/11.01.2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 14.04.2016, reclamantii S.I.L. si S.C.V., reprezentati de Sindicatul Liber Flora, au formulat, in contradictoriu cu parata SC S.G. SA, contestatie impotriva deciziei nr.93/1.03.2016, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a acesteia, dar si a actelor aditionale la contractele individuale de munca ale reclamantilor nr.3 si, respectiv nr.4, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin decizia contestata in cauza intimata a decis mutarea celor doi membri de sindicat reprezentati, angajatii societatii in baza unor contracte individuale de munca, la un alt loc de munca, sens in care a intocmit si acte aditionale la contractele de munca. Cei doi reclamanti nu au fost insa de acord cu modificarea locului de munca, apreciind ca noile sarcini de serviciu depasesc competentele pe care le au. Nesemnand actele de modificare a raporturilor de munca, reclamantii apreciaza ca actele aditionale intocmite de parata sunt lovite de nulitate absoluta. De asemenea, un alt motiv de nulitate consta si in lipsa certificatului medical ce este obligatoriu la schimbarea conditiilor de munca, potrivit art.27 din Codul muncii. In plus, parata nu a consultat Sindicatul cu ocazia modificarii statului de functii si a organigramei societatii, incalcand prevederile art.40 lit.e din Codul muncii.

La data de 13.05.2016, intimata a formulat intampinare in cauza, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, intrucat in speta nu este vorba de o modificare a locului sau felului muncii, ci doar de o schimbare a denumirii locului de munca, atributiile de serviciu ale reclamantilor ramanand neschimbate. Prin urmare, nu se impunea obtinerea unui nou certificat medical, iar modificarea structurii organigramei este un drept al angajatorului, neafectand drepturile salariatilor.

Prin sentinta civila nr.1876 din 4 iulie 2016, Tribunalul Arges a admis contestatia si in consecinta a anulat decizia paratei nr.93/1.03.2016, actul aditional nr.3 la contractul individual de munca nr.531/2010 al reclamantului S.C.V., precum si actul aditional nr.4 la contractul individual de munca nr.532/2010 al reclamantului S.I.L..

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantii sunt angajatii societatii parate, in baza contractelor individuale de munca depuse la dosar, avand ca loc de munca Atelierul Mica Mecanizare si functia de organizator prestari servicii.

Prin decizia nr.93/1.03.2016, contestata in cauza, intimata a decis ca reclamantii sa coordoneze activitatea Formatiei Toaletari si Intretinere Spatii Verzi, urmand ca sarcinile de serviciu ale acestora sa fie stabilite printr-o noua fisa de post.

Totodata, parata a intocmit acte aditionale la contractele de munca ale reclamantilor prin care se specifica ca locul de munca initial se modifica incepand cu data de 1.03.2016.

Reclamantii au refuzat insa semnarea actelor aditionale, sustinand ca aceasta modificare a locului de munca vizeaza si o modificare a atributiilor acestora de serviciu.

Instanta a apreciat irelevant in solutionarea prezentei cauze aspectul modificarii sau nu a atributiilor de serviciu ale reclamantilor ca urmare a modificarii locului de munca.

Astfel, potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, in mod exceptional, modificarea unilaterala a contractului individual de munca fiind posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de cod, respectiv in caz de delegare si detasare, situatii ce nu se regasesc in speta.

De asemenea, potrivit alineatului 3 al art.41, lit.b, modificarea contractului individual de munca sub aspectul locului muncii atrage incidenta alineatului 1 al aceluiasi text, respectiv acordul partilor pentru modificarea acestuia pe parcursul raporturilor de munca.

In cauza, actul aditional de modificare a contractului de munca al reclamantilor nu este semnat de acestia, nefiind deci respectata conditia legala a acordului partilor.

Intrucat masura angajatorului de a modifica in mod unilateral contractele individuale de munca ale reclamantilor este lovita de nulitate absoluta, tribunalul a anulat decizia paratei nr.93/1.03.2016, actul aditional nr.3 la contractul individual de munca nr.531/2010 al reclamantului S.C.V., precum si actul aditional nr.4 la contractul individual de munca nr.532/2010 al reclamantului S.I.L..

In masura in care, astfel cum a sustinut parata, prin actele aditionale la contractele individuale de munca nu are loc o modificare a felului muncii si nici a locului de munca, ci doar a denumirii acestuia, angajatorul are obligatia de a explica acest aspect salariatilor in vederea obtinerii acordului acestora pentru semnarea actelor aditionale conform art.41 din Codul muncii, iar nu de a dovedi in fata instantei ca in fapt nu are loc o modificare a elementelor contractului individual de munca.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestatia formulata si a anulat actele contestate.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, parata SC S.G. SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

Avand in vedere ca la data de 01.03.2016, in urma aprobarii organigramei s-a desfiintat Atelierul Mica Mecanizare si pentru a evita concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, reclamantii au fost incadrati, prin decizia nr.93/01.03.2016, la alte formatii de lucru fara a li se modifica felul sau locul muncii, ci doar denumirea locului de munca asa cum era prevazut in noua organigrama. Mai exact, arata apelanta, pana la data aprobarii noii organigrame, respectiv 01.03.2016, reclamantii erau salariati in cadrul Atelierului Mica Mecanizare, acest atelier fiind in subordinea Sectiei Spatii Verzi. Cei doi salariati si ulterior datei de 01.03.2016 si-au pastrat functia de organizator prestari servicii in cadrul Sectiei Spatii Verzi, fiind schimbata doar denumirea formatiei de lucru, sens in care s-a intocmit actul aditional nr.3 la contractul individual de munca nr.531/15.09.2010 pentru intimatul S.C.V. si actul aditional nr.4 la contractul individual de munca nr.532/15.09.2010 pentru S.I.L..

A sustinut apelanta ca desi prin inscrisurile depuse la dosar a facut dovada ca salariatilor nu li s-a modificat in niciun fel contractul individual de munca, activitatea acestora desfasurandu-se si anterior si ulterior aprobarii Organigramei din data de 01.03.2016 pe raza municipiului Pitesti, fapt ce reiese din contractul individual de munca al salariatilor.

Referitor la motivarea instantei ca angajatorul are obligatia de a explica faptul ca prin actele aditionale la contractele individuale de munca nu are loc nicio modificare a felului muncii si nici a locului de munca, se mentioneaza ca angajatorul si-a indeplinit aceasta obligatie de a-i informa, respectiv de a le explica, fapt ce reiese din inscrisurile depuse la dosar si care ar fi putut fi demonstrat si prin proba cu interogatoriu, proba ce nu a fost admisa.

Avand in vedere cele mai sus mentionate, precum si faptul ca prin organigrama aprobata in data de 01.03.2016 a fost desfiintat Atelierul Mica Mecanizare, apelanta a apreciat ca anularea deciziei nr.93/01.03.2016, actul aditional nr.3 la contractul individual de munca nr.531/2010 al reclamantului S.C.V., precum si actul aditional nr.4 la contractul individual de munca nr.532/2010 al reclamantului S.I.L., echivaleaza cu cea a concedierii celor doi intimati-reclamanti pentru motive care nu tin de persoana salariatului, conform art.65 si art. 66 Codul muncii.

S-a solicitat admiterea apelului si modificarea sentintei atacate, in sensul mentinerii ca legala a deciziei nr.93/01.03.2016.

In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art.466, art.470, art.471 Cod procedura civila si art.215 din Legea nr.62/2011.

Intimatul Sindicatul Liber Flora, pentru membrii de sindicat S.I.L. si S.C.V., a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizand ca prin adresa nr.8737/18.04.2016 apelanta a fost sanctionata contraventional de ITM Arges pentru fapta reglementata de disp. art.5 din Legea nr.467/2006.

Apelanta-intimata a formulat raspuns la intampinare, reluand sustinerile din apel.

Prin decizia nr. 32/11.01.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de parata si a obligat-o la plata catre intimatii – reclamanti a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Asa cum a retinut si prima instanta, ca situatie de fapt necontestata de catre apelanta si sustinuta de proba cu inscrisuri administrata, intimatii-reclamanti sunt angajatii apelantei, ocupand functiile de organizator prestari servicii in cadrul Atelierului Mica Mecanizare, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Prin decizia nr.93/01.03.2016 emisa de apelanta s-a dispus ca, incepand cu data de 01.03.2016, intimatii sa coordoneze activitatea Formatiei Toaletari si Intretinere Spatii Verzi din cadrul Sectiei Spatii Verzi, urmand ca sarcinile de serviciu ale acestora sa fie stabilite printr-o noua fisa de post.

In baza acestei decizii, apelanta a intocmit acte aditionale la contractele de munca ale intimatilor prin care se specifica ca locul de munca initial se modifica incepand cu data de 1.03.2016.

In mod legal a concluzionat prima instanta ca in speta, prin decizia atacata, a operat o modificare unilaterala a contractelor individuale de munca al reclamantilor, fara acordul acestora, sanctiunea fiind nulitatea deciziei prin care s-a dispus luarea unei astfel de masuri.

Astfel, potrivit art. 17 alin. 1, 2 si 3 lit. b si alin. 5 Codul muncii, anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice. (2) Obligatia de informare a (...) salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz. (3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente: b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri.

(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract.

Totodata, potrivit art. 41 (1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. (2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod. (3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente, inclusiv b) locul muncii; c) felul muncii.

Conform art. 42 (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.

Prin urmare, in mod corect a retinut prima instanta ca locul muncii nu poate fi modificat decat cu acordul salariatilor, potrivit art. 41 alin 3 lit. b Codul Muncii, in cauza nefiind facuta dovada incidentei exceptiilor prevazute de art. 42 Codul Muncii (delegarea/detasarea) sau art. 48 (forta majora, sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului).

Sustinerea apelantei in sensul ca intimatii lucreaza in aceeasi localitate, Pitesti, nu poate fi retinuta, intrucat prin locul muncii nu se intelege doar localitatea si unitatea angajatoare, nu si subunitatile acesteia, nu poate fi retinuta.

Prin mutarea reclamantilor de la Atelierul Mica Mecanizare la Sectia Spatii Verzi, ambele aflate sub subordinea apelantei, in localitatea Pitesti, s-a realizat modificarea locului muncii, asa cum era trecut in contractele individuale de munca.

Pe de alta parte, contrar sustinerilor apelantei, potrivit fiselor de post, au intervenit modificari si sub aspectul atributiilor de serviciu ale reclamantilor ca urmare a modificarii locului de munca, scopul posturilor nou ocupate fiind de coordonare a activitatii Formatiei Toaletari si Intretinere Spatii verzi, spre deosebire de locul de munca anterior, postul avand drept scop Intocmirea si arhivarea documentatiei specifice Atelierului Mica mecanizare.

Cum locul de munca constituie un element esential al contractului de munca, pentru modificarea caruia trebuia incheiat un act aditional la contractul de munca, iar in cauza nu s-a facut dovada acordului reclamantilor, in mod corect a retinut instanta ca prin emiterea de catre angajator a deciziei contestate au fost incalcate dispozitiile art. 41 din Codul muncii, conform caruia contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

Avand in vedere considerentele expuse, constatand ca sunt neintemeiate criticile aduse sentintei, in baza art.480 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.

In temeiul disp. art.453 alin.1 Cod procedura civila si art.451 alin.1 Cod procedura civila, a fi obligata apelanta la plata catre intimati a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei, reprezentand onorariu de avocat.