Notiunea de informatie de interes public. Conditia justificarii unui interes de catre solicitantul unor astfel de informatii.
19 martie 2020O cerere prin care se tinde la obligarea paratelor la emiterea titlului de despagubire se supune aceleiasi proceduri de solutionare in fata instantei de judecata ca si cererea prin care o persoana nemultumita de continutul unei decizii de aceasta natura solicita instantei cenzurarea ei.
19 martie 2020
Numirea unui curator in cazul persoanei juridice care, fiind chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal.
Decizia Curtii Constitutionale nr. 485 din 25 septembrie 2014
Art. 58 Cod procedura civila
Art. 167 Cod procedura civila
Se observa ca instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.167 Cod proc.civ. prin rezolutia din 09.12.2014, in sensul ca a dispus citarea prin publicitate a paratei, iar prin incheierea de sedinta din 30. 03.2015 a pus in vedere contestatoarei sa achite onorariul curatorului care urma a fi desemnat in cauza conform alin.3 al aceluiasi articol 167 coroborat cu art.58 cod proc.civ.
Potrivit dispozitiilor art.
167
alin.(3) cod proc.civ. „Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.”
Dispozitiile art.58 alin.(1) cod proc.civ. „ In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.”
Asadar, potrivit textului de lege, in cazul persoanei juridice desemnarea unui curator se face in situatia in care aceasta, fiind chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal.
Ori, in speta, intimata, conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului, are drept persoana imputernicita pe MCR.
In aceste conditii, se apreciaza ca in mod gresit instanta a dispus numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor intimatei cata vreme aceasta are reprezentant legal si, ca atare, obligatia de plata a onorariului acestuia este nelegala.
(Decizia nr. 2041/R-COM/04 Decembrie 2015)
Prin cererea inregistrata sub nr. 4076/90/2014, reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului Bucuresti, cu sediul procesual ales la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea, a solicitat instantei sa se dispuna dizolvarea paratei SC OP SRL Rm. Valcea, in temeiul art. 237 alin.(1) lit.c) din Legea 31/1990, cu motivarea ca parata nu a depus la Oficiul Registrului Comertului Valcea mentiunile de actualizare a datelor cu privire la sediul social.
Parata a fost citata la sediul social mentionat in actiune, insa procedura a fost returnata cu mentiunea „firma mutata de la adresa indicata”.
Prin incheierea din 11 mai 2015 pronuntata de Tribunalul Valcea, Sectia a II-a Civila in dosarul nr.4076/90/2014, in baza art. 242 din Codul de procedura civila; s-a dispus suspendarea solutionarii cererii formulate de reclamant pana la plata onorariului avocatului curator de catre reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut , din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului Valcea, ca sediul social a fost stabilit la adresa respectiva in baza unui contract de comodat a carui durata a expirat la data de 12.02.2010.
De asemenea, din actele dosarului s-a constatat ca societatea parata nu are sediul cunoscut, atat timp cat durata contractului de comodat (in baza caruia era stabilit sediul social) a expirat din data de 12.02.2010.
Retinand asadar ca la data inregistrarii cererii de dizolvare societatea parata nu avea un sediu cunoscut, iar reclamanta nu a invederat un alt loc in care parata ar putea fi citata, in temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, tribunalul a dispus citarea prin publicitate si numirea unui curator dintre avocatii Baroului Valcea, conform dispozitiei imperative prevazute de art. 167 alin. 3 din codul de procedura civila.
Potrivit art. 48 din OUG nr. 80/2013 avansarea remuneratiei curatorului special numit de instanta in conditiile art. 58 si 167 din Codul de procedura civila este in sarcina persoanei ale carei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.
Instanta poate stabili, prin incheierea prevazuta de art. 58 alin. (4) din Codul de procedura civila, ca avansarea remuneratiei curatorului sa se faca de cealalta parte, cand o asemenea masura este in interesul continuarii procesului.
Sumele avansate cu titlu de remuneratie a curatorului special se includ in cheltuielile de judecata si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul.
In considerentele deciziei nr. 485 din 25 sept. 2014, Curtea Constitutionala, investita cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din OUG nr. 80/2013, arata ca prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsa institutia curatelei speciale, aceasta fiind reglementata, in prezent, prin art. 58 din acest act normativ. In acest context, Curtea a statuat ca aceasta institutie, astfel cum este reglementata in Codul de procedura civila, vine sa protejeze interesele celor chemati in judecata si care nu au capacitatea de exercitiu a drepturilor civile, intrand in aceasta categorie nu numai minorii si interzisii - persoane fizice, ci si persoanele juridice ori entitatile prevazute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedura civila, si anume "(...) asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii".
In speta, curatorul este numit pentru ocrotirea intereselor paratei, astfel incat aceasta ar trebui sa avanseze onorariul curatorului. Insa, asa cum s-a aratat mai sus, parata nu poate fi gasita si nici nu sunt indicii ca ar detine bunuri urmaribile astfel incat nu exista garantia ca onorariul va putea fi acoperit din averea acesteia.
In aceasta situatie, instanta a pus in vedere reclamantei, in temeiul art. 48 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, sa avanseze onorariul curatorului in suma de 100 lei insa reclamanta nu a achitat aceasta suma sustinand ca aceasta cheltuiala ar trebui suportata din averea paratei.
In cauza, s-a retinut ca procesul nu poate continua fara prezenta avocatului curator intrucat s-ar incalca dreptul la aparare al paratei prevazut la nivel de principiu de art. 13 din codul de procedura civila si reglementat ca modalitate concreta de asigurare a apararii in acest caz particular prin art. 167 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Asa fiind, in baza art. 242 din Codul de procedura civila tribunalul a dispus suspendarea solutionarii cauzei pana la plata onorariului avocatului curator de catre reclamant.
Impotriva incheierii a declarat recurs reclamantul Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea, care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivare, recurentul a aratat ca potrivit art. 26
1
din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, „Cererile introduse de Oficiul National al Registrului Comertului, in temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru si nici timbrului judiciar”.
Mai mult, in conformitate cu art. 21 si 22 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comertului se statueaza ca societatea are obligatia de a inregistra in decurs de 15 zile incheierea oricarui contract (de locatiune, comodat, etc.) precum si orice modificare cu privire la inregistrarile efectuate privind utilizarea respectivelor spatii.
Opozabilitatea prelungirii duratei contractului este o operatiune care se realizeaza de catre reprezentantii entitatii parate prin depunerea unui inscris, in scopul asigurarii opozabilitatii si efectuarii formalitatilor de publicitate prin completarea de catre solicitant a formularului „Cerere de depunere si mentionare acte, atasandu-se inscrisuri doveditoare ale actelor si faptelor mentionate, cu achitarea taxelor si tarifelor, (astfel cum rezulta din art.183-184 din OMJ 2594/2008).
Raportat la prevederile art. 21 lit. h) coroborat cu art. 1 alin. 2) si 5) din Legea nr. 26/1990 republicata, a aratat recurentul faptul ca durata de valabilitate a contractului reprezentand sediul social se incadreaza intre mentiunile si operatiunile pentru care legea prevede efectuarea opozabilitatii.
A mai sustinut recurentul ca art.21 din Legea nr.26/1990 republicata prevede ca: „In registrul comertului se vor inregistra mentiuni referitoare la: h) orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate”, in acest sens, dispozitiile art.6 alin. (3) din OUG nr.116/2009, prevazand faptul ca opozabilitatea cererilor ce au ca solutie admiterea inregistrarilor in registrul comertului a datelor si faptelor care nu conduc la modificarea actelor constitutive se realizeaza si prin publicitatea pe site-ul ONRC.
Asadar responsabilitatea declararii si a actualizarii datelor privind coordonatele sediului social si ale punctelor de lucru incumba persoanei juridice, prin reprezentantii sai legali.
Aceasta situatie nu trebuie sa conduca la penalizarea Oficiului Registrului Comertului Valcea care este de buna - credinta si prin promovarea cererilor de chemare in judecata in conditiile art.237 alin.1) lit.(c) din Legea nr.31/199, republicata si urmareste indeplinirea unui serviciu public ce rezida expres din dispozitiile legale si nu un interes personal pentru a se retine in sarcina recurentului obligatia de achitare a onorariului curatorului desemnat. Aceasta cu atat mai mult, cu cat au fost retinute numeroase cazuri de mutare deliberata si repetata a sediului social al debitoarei sau de a nu mai indeplini obligatiile prevazute art. 21 si 22 din Legea nr. 26/1990, tocmai pentru a impiedica cu rea - credinta desfasurarea unor controale din partea organelor statului, procedurii executarii silite ori deschiderea procedurii insolventei.
A considerat recurentul ca art. 58 NCPC stabileste limitativ cele doua ipoteze in care se impune desemnarea curatorului special pentru protejarea intereselor unei persoane juridice, respectiv: a) in caz de conflict de interese intre persoana juridica si reprezentantul sau legal sau b) cand persoana juridica nu mai are reprezentant.
Aceasta reglementare acopera situatiile in care administratorul societatii a decedat, a demisionat ori a fost revocat din functie prin efectul unei hotarari judecatoresti. In acest context, societatea beneficiaza de protectia asigurata prin institutia curatorului special, pana la momentul desemnarii si a inregistrarii in registrul comertului a datelor privind identitatea noului administrator. Or, in cauza de fata, apreciaza recurentul ca nu se afla in nici una dintre aceste situatii.
De asemenea, recurentul a considerat ca legiuitorul, prin prisma dispozitiilor art. 26
1
alin. 2) din Legea nr. 26/1990 si art. 29 alin. (3) din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, care mentioneaza in mod expres, faptul ca „Cererile introduse de Oficiul National al Registrului Comertului, in temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru si nici timbrului judiciar, a avut in vedere acelasi lucru si in privinta onorariului curatorului special, si anume - acela de a fi scutiti de la plata acestuia si de a fi obligata la aceasta plata parata.
A mai aratat recurentul ca se impune aplicarea art. 168 NCPC. respectiv citarea se va putea face prin afisare si nu prin publicitate, intrucat aceasta situatie nu trebuie in niciun caz sa conduca la penalizarea institutiei noaste care este de buna - credinta si prin raportare la art. 26
1
alin. 2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.
Asadar, actiunile formulate de catre Oficiul National al Registrului Comertului impotriva societatilor care nu-si indeplinesc obligatiile legale nu sunt supuse taxei de timbru si prin urmare, niciunei obligatii care ar rezulta din promovarea unor astfel de actiuni, institutia nefacand altceva decat sa respecte dispozitiile legale.
Prin urmare, promovarea actiunilor de dizolvare de catre Oficiul National al Registrului Comertului impotriva societatilor care nu-si indeplinesc obligatiile legale, reprezinta respectarea unui interes public, ce rezida expres din dispozitiile legale si nu un interes personal pentru a se retine in sarcina noastra obligatia de achitare a onorariului curatorului desemnat.
In situatia in care Oficiul National al Registrului Comertului, ca institutie publica organizata in subordinea Ministerului Justitiei si finantata integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei, ar plati acest onorariu, in vederea recuperarii acestei sume, ar trebui sa solicite numirea de lichidator in temeiul art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare din partea institutiei (timp alocat de catre personal, consumabile).
Fata de aceste dispozitii legale rezulta intentia legiuitorului ca oficiile registrului comertului sunt scutite de orice taxe, tarife, comisioane si, orice cheltuieli in vederea promovarii actiunilor de dizolvare, implicit si a remuneratiei curatorului. De altfel, modalitatea de remuneratie a curatorului si in sarcina cui cade aceasta obligatie a fost prevazuta in art. 48 si art. 49 din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru.
In acest context, a aratat recurentul, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 485 din 25.09.2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) din Ordonanta de urgenta nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, a retinut ca aceasta institutie (curatorul special) vine sa protejeze interesele celor chemati in judecata si care nu au capacitatea de exercitiu a drepturilor civile, intrand in aceasta categorie nu numai minorii si interzisii - persoane fizice, ci si persoanele juridice ori entitatile prevazute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedura civila.
Totodata, interpretand dispozitiile art. 48 si 49 din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013, s-a retinut de catre Curte faptul ca, la finalul judecatii, aceste sume ce reprezinta remuneratia curatorului special se includ in cheltuielile de judecata si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul.
In sustinerea apararilor, recurentul a mai invederat solutia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin hotararea civila nr.283/19.09.2013, in cauza ce a format obiectul dosarului 1572/93/2013, prin care instanta a inlaturat din cuprinsul sentintei pronuntate pe fondul cauzei obligarea institutiei noastre la plata onorariului curatorului special. in motivarea solutiei pronuntate instanta a retinut in mod corect faptul ca atata timp cat legiuitorul a considerat ca autoritatea preocupata cu tinerea registrului comertului nu trebuie sa avanseze vreo suma cu titlu de taxa judiciara de timbru pentru formularea cererilor de dizolvare, este greu de acceptat ca acelasi legiuitor ar fi urmarit sa permita altor cheltuieli generate de judecarea respectivei cereri.
Totodata, a invederat recurentul ca si in cadrul Tribunalului Valcea exista practica majoritara prin care remuneratia definitiva a curatorului sa fie achitata din bugetul statului sau fondurile Ministerului Justitiei (de exemplu mentionam sentinta nr.1078/13.05.2015 pronuntata in Dosarul nr 3710/90/2014).
Pentru motivele invocate, se solicita admiterea recursului, continuarea judecarii cauzei, cu solicitarea ca onorariul curatorului special sa fie suportat din bugetul de stat, sau stabilit in sarcina debitoarei.
In drept, au fost invocate dispozitiile Codului de procedura civila, ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, ale OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, ale Legii societatilor nr. 31/1990, republicata.
Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse, in raport de prevederile art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila si dispozitiile Legii nr.26/1990 si Legii nr.31/1990, retine ca acesta este fondat.
Prin incheierea din 11 mai 2015, Tribunalul Valcea, in conformitate cu dispozitiile art.242 alin.1 Cod procedura civila, a dispus suspendarea judecatii cauzei pentru pana la plata onorariului avocatului curator de catre reclamant.
Impotriva acestei incheieri s-a formulat recurs in termen legal de catre reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate in sensul ca in mod gresit instanta de fond a suspendat judecata cauzei, stabilind in sarcina acesteia in mod nelegal plata onorariului curatorului special.
Recurenta sustine doua critici de esenta, respectiv neobservarea de catre prima instanta a dispozitiilor art.58 din Noul Cod de procedura civila care stabilesc limitativ doua ipoteze in care se desemneaza curatorul special, precum si gresita dispozitie de stabilire a onorariului curatorului in sarcina sa .
In raport de prima critica, se observa ca instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.167 Cod proc.civ. prin rezolutia din 09.12.2014, in sensul ca a dispus citarea prin publicitate a paratei, iar prin incheierea de sedinta din 30. 03.2015 a pus in vedere contestatoarei sa achite onorariul curatorului care urma a fi desemnat in cauza conform alin.3 al aceluiasi articol 167 coroborat cu art.58 cod proc.civ.
Potrivit dispozitiilor art.
167 alin.
(3) cod proc.civ. „Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.”
Dispozitiile art.58 alin.(1) cod proc.civ. „ In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.”
Asadar, potrivit textului de lege, in cazul persoanei juridice desemnarea unui curator se face in situatia in care aceasta, fiind chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal.
Ori, in speta, intimata, conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului, are drept persoana imputernicita pe MCR.
In aceste conditii, se apreciaza ca in mod gresit instanta a dispus numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor intimatei cata vreme aceasta are reprezentant legal si, ca atare, obligatia de plata a onorariului acestuia este nelegala.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul art.496 Noul Cod de procedura civila, a admis recursul, a casat incheierea si a trimis cauza pentru continuarea procedurii de judecata.