Netimbrarea cererii reconventionale

Netimbrarea cererii reconventionale

Buna ziua.Sunt intr-o situatie aproape disperata.Am avut un proces civil pentru mostenire si iesire din indiviziune.Paratul a depus o intampinare care de fapt este o cerere reconventionala.Nu a fost timbrata dar nici nu a fost somat sa o timbreze procesul a mers mai departe bineinteles paratii nu s-au prezentat la nici o sedinta iar la final solutia data de judecator arata ca cererea nu a fost timbrata dar a acceptat iesirea din indiviziune si partea de 1/2 din mostenire.Eu doresc sa fac apel cu exceptia decaderii din dreptul succesoral mai ales ca nici nu a facut dovada acceptarii mostenirii.Doresc sa va intreb daca exista posibilitatea ca la apel sa castig sau solutia ramane la fel.Va multumesc din inima.

 

Bună ziua!

În primul rând, este de cuviință să facem distincția dintre întâmpinare și cerere reconvențională. Așadar, conform art. 205 alin. (1) Cod proc.civ. „Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.”; în paralel, menționăm art. 209 alin (1) Cod proc. civ. „Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.” În plus față de cuprinsul diferit al celor două acte, mai subliniem și faptul că dispozițiile legale referitoare la întâmpinare nu precizează în mod expres obligativitatea timbrării acesteia, spre deosebire de cererea reconvențională, în privința căreia art.209 alin. (3) Cod. proc. civ. stipulează că „Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.”. În acest sens, facem trimitere la art. 197 care precizează că „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.”

În ceea ce privește acceptarea moștenirii, trebuie avut în vedere faptul că acceptarea poate fi conform art. 1108 alin. (1) C.civ. expresă sau tacită. Alineatele 2 și 3 ale aceluiași articol explică cele două situații astfel:
(2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

(3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

În cele din urmă, este necesară înțelegerea noțunii de „drept de opțiune succesorală”, definită în cuprinsul art. 1100 alin. (1) C.civ. „Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.”. Exercitarea acestui drept este condiționat de un termen de decădere, reglementat de art. 1103 C.civ.:
„(1) Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

(2) Termenul de opţiune curge:
a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

(3) Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.”

După împlinirea acestui termen, succesibilul poate fi decăzut din dreptul de opțiune succesorală, existând ulterior două situații posibile: acceptarea forțată a moștenirii în temeiul art 1119 C.civ., sau instituirea unei prezumții relative de renunțare la moștenire, în temeiul art. 1112 C.civ.