Nepronuntarea asupra exceptiei. Sanctiunea pentru omisiunea de a pune exceptia in dezbaterea contradictorie a partilor si apoi de a o solutiona motivat.

 

                  
Lipsa calitatii procesuale active sau pasive a partilor constituie exceptii de fond absolute care obliga instanta, in cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fara sa mai fie posibila discutarea fondului pe de o parte, iar omisiunea de a pune o exceptie in dezbaterea contradictorie a partilor si apoi de a o solutiona motivat, echivaleaza cu incalcarea de catre instanta a dreptului partilor la aparare fiindca, procedand astfel, le-a privat deopotriva de posibilitatea de a o sustine si, respectiv de a o combate, pe de alta.

In egala masura, nepronuntarea asupra exceptiei pune instanta de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia sentintei caci semnifica nedezlegarea unui mijloc de aparare care era hotarator pentru solutia data.

Curtea, prin solutionarea recursului, nu se poate pronunta direct si pentru prima oara in cadrul procesual legal asupra calitatii procesuale pasive a paratei, deoarece ar priva ambele parti de calea legala de atac si nu ar asigura, mai cu seama partii nemultumite de dezlegarea data, garantiile unui proces echitabil
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 53  din 19 ianuarie 2011.

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul tribunalului reclamantele  au chemat in judecata pe parata SC „A”  SA Ploiesti,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se constate ca in perioadele mentionate  in anexa  la  cererea de chemare in judecata  au fost incadrate in locuri de munca  in care au lucrat efectiv in procent de  100 %  din programul de lucru, in grupa II-a de munca   si  pe cale de consecinta, obligarea paratei  de a efectua cuvenitele modificari in carnetele lor de munca.

In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca in perioadele mentionate expres in anexa la actiune, au avut calitatea de salariate in cadrul paratei, indeplinind diferite functii si au lucrat efectiv 100 % din program in sectii cuprinse in grupa a II- a de munca, deoarece  SC Amplo SA Ploiesti a fost in subordinea  diferitelor  forme de organizare din domeniul Petrolului si Chimiei, or personalul care si-a desfasurat activitatea in unitati apartinand Ministerului Chimiei si Petrochimiei in baza HG nr.456/1990 modificata prin HG nr. 559/1990 au beneficiat de grupele I si a II a de munca, pentru intreaga perioada  lucrata dupa 18.03.1969, astfel incat,  cat timp unitatea parata a functionat si functioneaza  in cadrul  Rafinariei Astra Ploiesti, iar activitatea desfasurata a avut ca obiect principal domeniul chimiei-petrochimiei, inseamna ca si salariatii acestei societati pot beneficia de incadrare in grupa a II  a de munca in conditiile respectarii metodologiei  prevazute de Ordinul 50/1990, intrucat   au lucrat in acelasi grad de pericol  ca si personalul de baza din cadrul Rafinariei Astra Ploiesti.

In dovedirea acestor sustineri reclamantele au depus inscrisuri.

Prin  intampinarea formulata (filele 114-117)  parata s-a aparat in principal opunand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pentru primul capat de cerere sustinand ca in calitatea de angajator pentru reclamante ca si continuator  in drepturi al fostei intreprinderi desfiintate dup 1990, nu poate elibera adeverinte care sa ateste grupele speciale de munca, fiindca nominalizarea persoanelor care au desfasurat activitati in grupele I si II de munca in perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001 se facea dupa procedura instituita de Ordinul 50/1990 referitoare la termenul si criteriile cerute de acest act normativ.

In subsidiar, parata a solicitat respingerea actiunii in fondul cauzei ca  neintemeiata, motivand  in  esenta, ca reclamantele din prezenta cauza  nu au desfasurat activitati ce pot fi incadrate in grupa  a II a de munca in conformitate cu Ordinele nr.50/1990 si Ordinul nr.100/1990, astfel incat nu pot fi beneficiarele acestei grupe de munca.

Si parata a administrat proba cu inscrisuri.

La termenul de judecata din 5 martie 2010 a fost incuviintata proba cu expertiza de specialitate la solicitarea reclamantelor. lucrare care a fost intocmita de expert C.A.

La termenul de judecata din 25 iunie 2010 cand  pricina s-a amanat pentru a da  posibilitatea paratei sa ia cunostinta de continutul acesteia, reclamantele au formulat si depus concluzii scrise, avand loc si dezbaterile.

Prin sentinta civila nr. 887 pronuntata la aceeasi data, tribunalul   a  admis  actiunea   si a  constatat  ca acestea  au dreptul  de  a  beneficia  de  grupa  a II de  munca in cadrul unitatii parate in procent  de 100% conform raportului de expertiza, care face parte integranta din prezenta hotarare.

Prin  aceeasi  sentinta  s-a  dispus  efectuarea  cuvenitelor mentiuni in carnetele de munca ale reclamantelor.

Pentru  a pronunta  aceasta  sentinta,  instanta de  fond  a retinut  urmatoarele:

Reclamantele  au indeplinit functia de strungar in cadrul societatii parate, avand  atributii specifice  acestei meserii, desfasurand activitate  direct in sectoarele de productie ale societatii, SC P.  SA Ploiesti, unitate din care a  facut parte si actuala societate pana la 01.01.1978, acordand salariatilor, inclusiv reclamantelor,  care au lucrat  in cadrul acesteia, adeverinte pentru grupa a II a de munca pana la aceasta data cand SC ”A” SA Ploiesti a trecut in subordinea  IAMC Otopeni, fara  a-si schimba locatia sau domeniul de activitate, lucrand in continuare pentru chimie si petrochimie, reclamantele avand  aceleasi atributii.

A  mai  retinut  instanta de  fond  ca potrivit Ordinul nr.50/1990, “beneficiaza de incadrarea in grupele I si II, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistrii, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2“.

Ordinului 50/1990, reglementeaza faptul ca  activitatea desfasurata in perioada 18.03.1969-31.12.1989 se incadreaza in grupele I si a II a de munca fara a fi conditionata de existenta  buletinelor de determinare a noxelor,  acest ordin  reglementand  acordarea grupelor de munca in raport de activitatea desfasurata si locul de munca.

Cum  din actele si lucrarile dosarului reiese ca reclamantele au indeplinit in cadrul societatii parate functia de strungar, desfasurand activitati specifice acestei meserii direct in sectoarele de productie ale angajatorului care s-a aflat in subordinea  ministerelor din domeniul petrochimiei, instanta de fond a concluzionat ca   activitatea desfasurata de reclamante se incadreaza in grupa II de munca in conformitate cu reglementarile Ordinului nr.50/1990- republicat - anexa 2 pozitia 34  coroborat cu pct.3 si 7 din acelasi ordin, Ordinul 969/1990 pct.2 si  HG nr.559/1990.

Impotriva acestei sentinte parata a declarat recurs.

Un prim  motiv  de  recurs  invocat  de  recurenta parata,  se  refera  la  faptul  ca  instanta  de  fond a  incalcat  dispozitiile  art. 137 Cod procedura civila, in  sensul  ca a omis  a  se  pronunta  asupra exceptiei  lipsei   calitatii  procesual   pasive  a  SC „A” SA Ploiesti  in   ceea  ce priveste   primul  capat de  cerere,  exceptie  invocata  la instanta de  fond la  termenul  din  19  martie  2010.

Faptul  ca  instanta de  fond  nu a pus in  discutia  partilor  exceptia lipsei  calitatii procesual pasive  si  nu s-a pronuntat  asupra  ei, echivaleaza  cu  o  incalcare  a  dreptului la  aparare al  paratei, intrucat  exceptia  constituie  o  forma a  apararilor procesuale  puse la  dispozitia  celui  chemat in  judecata.

Apreciaza  ca  prejudiciul  creat prin  aceasta  omisiune  poate  fi  reparat  doar in  situatia  in  care  instanta  de  recurs  ar   admite  recursul  si  ar  trimite   cauza  spre  rejudecare  la  instanta  de  fond.

In  subsidiar,  in   situatia  in  care  instanta ar   trece  peste  acest   motiv de    casare,  solicita   sa  se   constate  ca  primul  capat  de  cerere  a fost   formulat impotriva unei  persoane   fara  calitate procesuala  pasiva,  intrucat in  conformitate  cu prevederile  punctului 6  din Ordinul nr. 50 /1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale,  Ministerului Sanatatii  si Comisiei  Nationale pentru Protectia Muncii,  nominalizarea  persoanelor  care  se incadreaza  in  grupele I si II  de  munca  se  face  de  catre  conducerile  unitatilor impreuna  cu  sindicatele libere   din unitati,  tinandu-se  seama  de  conditiile  concrete  in  care  si-au  desfasurat  activitatea  persoanele respective.

Actele   normative  care  reglementau  incadrarea in  fostele grupe  I si II de   munca  au  fost  abrogate  la  data intrarii in  vigoare  a Legii nr. 19/2000., iar  dupa  aceasta  data  nu mai exista  baza  legala  pentru incadrarea locurilor de  munca, activitatilor  si  categoriilor profesionale  cu conditii  deosebite  in  grupe superioare.

Eliberarea  adeverintelor  privind   atestarea  faptului  ca,  in  anumite  perioade anterioare  datei   de 01.04.2001, o persoana si-a  desfasurat  activitatea  in  locuri de  munca incadrate  in  grupele I si II de munca  se poate  face  numai  daca  nominalizarea persoanei s-a  facut  anterior  datei de 01.04.2001 si  numai pe  baza documentelor intocmite de la acea vreme, verificabile, aflate in evidenta  angajatorilor  sau  detinatorilor  de  arhive.

Recurenta  a sustinut  ca in  aceste  conditii  societatea, in  calitate de sa  angajator  al  reclamantelor,  nu  poate  sa  incadreze  activitati  desfasurate  anterior  datei   de  01.04.2001 in  grupe  superioare de   munca,  neexistand  temei  legal.

In cauza  nu s-a  facut  nominalizarea  reclamantelor  intrucat  nu se  incadrau in  categoriile de personal  care  lucrau in  conditii deosebite,  singura obligatie  care  ii  revenea  angajatorului era  aceea de a  elibera  adeverinta  privind  atestarea  faptului ca  intr-o anumita perioada  angajatul si-a  desfasurat  sau  nu activitatea  in  locurile de  munca  incadrate  in grupele I si II de   munca.

Cum calitatea  procesuala pasiva  presupune  existenta  unei identitati  intre persoana paratului  si  cel  care  se pretinde  ca este obligat  in  raportul juridic  dedus  judecatii, atata  timp  cat  angajatorul  nu mai are posibilitatea  legala  de  a  face incadrarea  in  grupele I si II de  munca,  de principiu,  interesul   urmarit  de  reclamanti  prin  promovarea  prezentei  cereri  nu se  mai poate  realiza  fata  de SC  „A” SA.

Recurenta  invoca exceptia  lipsei  calitatii procesual pasive a  paratei  SC „A” SA in ceea ce priveste  perioada  anterioara  date  de  01.01.1978 intrucat  pentru aceasta  perioada  intimatele reclamante  au  fost  angajate  ale   SC P SA ,  care  de  altfel  le-a  eliberat  pentru perioada anterioara  datei de 01.01.1978 adeverinte  din  care  rezulta  ca au  fost incadrate  in grupa a II de  munca  in  procent  de 100% .

 Un  alt   motiv  de  recurs  se  refera  la  faptul  ca   hotararea   a  fost pronuntata   cu incalcarea   dispozitiilor  Ordinului   nr. 50/1990 al  Ministerului  Muncii  si Ocrotirilor Sociale,  Ministerului Sanatatii  si Comisiei  Nationale pentru Protectia  Muncii. Sustine in acest  sens ca pentru perioada  1995–2001,  expertul a  aratat  ca  reclamantele ar  trebui   sa  beneficieze  de  grupa  II de   munca   in  considerarea   dispozitiilor  Ordinului 50/1990 – Anexa 2 pozitia  34, coroborat  cu pct.3 si 7  insa activitatile  indicate de  textul de  lege    invocat   nu au  nicio  legatura  cu profilul  de  activitate  al  SC  „A”  SA  si  nici  cu  activitatile  concrete  ale  reclamantelor.

Intimatele-reclamante au formulat si depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.

Curtea, verificand sentinta atacata in raport de criticile formulate in recurs, de dispozitiile legale incidente in cauza si de probele care au fost administrate dar si sub toate aspectele, asa cum prevede art.3041 cod pr.civ.a  constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Potrivit art.137 alin.1 si 2 cod pr.civ.instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, cu exceptia celor pentru dezlegarea carora este necesara administrarea de dovezi, situatia in care vor fi unite cu fondul cauzei.

Aceasta dispozitie legala s-a invocat a fi incalcata de instanta de fond care, investita prin intampinare cu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, opusa de parata ca mijloc de aparare pentru capatul principal al actiunii reclamantelor, a omis sa o dezlege, nepronuntandu-se in vreun fel asupra ei nici prin incheierile de la termenele de judecata acordate nici prin sentinta.

Critica este justificata.

Curtea constata ca lipsa calitatii procesuale active sau pasive a partilor constituie exceptii de fond absolute care obliga instanta, in cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fara sa mai fie posibila discutarea fondului pe de o parte iar omisiunea de a pune o exceptie in dezbaterea contradictorie a partilor si apoi de a o solutiona motivat, echivaleaza cu incalcarea de catre instanta a dreptului partilor la aparare fiindca, procedand astfel, le-a privat deopotriva de posibilitatea de a o sustine si, respectiv de a o combate, pe de alta.

In egala masura, nepronuntarea asupra exceptiei pune instanta de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia sentintei caci semnifica nedezlegarea unui mijloc de aparare care era hotarator pentru solutia data.

Curtea, prin solutionarea recursului, nu se poate pronunta direct si pentru prima oara in cadrul procesual legal asupra calitatii procesuale pasive a paratei, deoarece ar priva ambele parti de calea legala de atac si nu ar asigura, mai cu seama partii nemultumite de dezlegarea data, garantiile unui proces echitabil.

Cum aceasta neregularitate procedurala constand in nesocotirea unor principii fundamentale care guverneaza procesul civil atrage sanctiunea nulitatii hotararii, conform cazului de casare prev.de art.304, pct.5 cod pr.civ. Curtea va admite recursul exercitat de parata SC Amplo SA Ploiesti si in temeiul art.312, art.315 cod pr.civ.va casa in tot hotararea tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru a solutiona motivat exceptia de fond invocata, dupa punerea acesteia in discutia contradictorie a partilor si luarea concluziilor lor, urmand ca in raport de dezlegarea data sa solutioneze, dup caz  fondul actiunii cu cele doua capete de cerere formulate de reclamantele-intimate.

 

 

(Judecator Simona  Buzoianu)