Mutarea temporara a functionarului public in alta localitate, Drepturi salariale aferente

Doar o mutare efectiva, concreta a functionarului public al carui raport de serviciu a fost modificat in sensul mutarii sale temporare in cadrul aceleiasi institutii, insa in alta localitate, da dreptul acestuia ca, in temeiul art. 91 alin. 4 si 6 raportat la art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, sa beneficieze de o indemnizatie egala cu salariul net, calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care a fost transferat si restituirea cheltuielilor de transport.

Chiar daca legiuitorul nu a folosit, atunci cand s-a referit la drepturile de care beneficiaza functionarii publici mutati temporar, termenul de mutare efectiva, rezumandu-se doar sa faca trimitere la art. 90 alin. 3 din aceeasi lege, aceasta nu inseamna ca nu se impune verificarea conditiilor concrete in care s-a dispus si s-a realizat mutarea functionarului public si stabilirea daca sumele solicitate sunt menite sa acopere o cheltuiala efectiva si nu una prezumata.

Atata timp cat reclamantul nu s-a mutat efectiv cu domiciliul pe perioada in care i-a fost schimbat temporar locul de munca, el nu putea beneficia nici de indemnizatia de transfer si nici de decontarea cheltuielilor de transport, presupuse de actiunea de mutare a reclamantului si a familiei sale, respectiv a bunurilor din gospodarie, in alta localitate, avand in vedere ca beneficiul se acorda exclusiv in vederea acoperirii costurilor cu mutarea efectiva si nu a costurilor cu naveta, care au un alt regim de reglementare decat cel prevazut de Legea nr. 188/1999.

Este indiferent, sub aspectul examinat, daca mutarea functionarului la locul de munca este definitiva ori temporara, drepturile reclamate in cauza fiind recunoscute independent de durata mutarii, odata ce a fost dublata si de mutarea efectiva, din punct de vedere locativ, a functionarului si a membrilor familiei acestuia. Scopul exclusiv al acordarii beneficiului banesc este acela de sprijinire a functionarului si a familiei acestuia pentru a realiza mutarea efectiva, locativa.

Curtea de apel Iasi, Sectia de Contencios administrativ si Fiscal, Decizia nr. 59/25 ianuarie

2017

Temeiuri legale relevante:

Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici

OG 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007

Cuvinte cheie:

Functionar public

Drepturi salariale

Prima de instalare

Prin sentinta nr. 443/CA/23.05.2016, Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente de fapt si de drept:

La data de 25.10.2013, directorul general al D.G.R.F.P. Iasi a emis Decizia nr. 1408 prin care a dispus mutarea temporara pe o perioada de 3 luni a reclamantului, inspector vamal, din cadrul Biroului Vamal de Frontiera S.C. la Biroul Vamal de Frontiera A., cu mentiunea elementelor salariale.

Prin Decizia nr. 154/30.01.2014, acelasi director a dispus, incepand cu 01.02.2014, mutarea temporara pentru 3 luni a reclamantului la Biroul Vamal de Frontiera A - Compartimentul Supraveghere si Control Vamal.

Tribunalul a retinut ca, potrivit disp. art. 27 din OG nr. 6/2007, functionarul mutat in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice, in alta localitate, are dreptul la rambursarea costului transportului si la plata indemnizatiei egale cu salariul de baza net din ultima luna, doar daca mutarea in alta localitate s-a facut cu asigurarea unei locuinte de serviciu, in conditiile legii.

In speta, reclamantul nu a probat ca a avut loc o mutare efectiva a sa si a familiei sale in localitatea A., prin asigurarea unei locuinte de serviciu de catre institutia publica angajatoare.

De altfel, in cuprinsul „raspunsului la intampinare”, reclamantul a aratat ca nu i s-a acordat o locuinta de serviciu si ca, dupa terminarea turelor de lucru, venea in Iasi.

Impotriva acestei hotarari a promovat recurs reclamantul, solicitand casarea sentintei si, in rejudecare, admiterea actiunii sale, invocand dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.proc.civ.

In motivare, recurentul a aratat ca nu era nevoie sa probeze ca s-a mutat efectiv cu familia in localitatea A., pentru ca a precizat in actiune ca a fost mutat temporar in A., unde a lucrat efectiv in baza celor doua decizii timp de 6 luni. Nu a locuit efectiv acolo pentru ca Vama nu a asigurat locuinta de serviciu.

A aratat ca instanta de fond a facut abstractie de dispozitiile art. 91 alin. 6 coroborat cu art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, facand trimitere in solutia sa exclusiv la dispozitiile art. 27 din OG nr. 6/2007.

In drept a indicat dispozitiile art. 488 pct. 8 din C.proc.civ.

Prin intampinare, intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Examinand legalitatea sentintei civile criticate prin prisma motivelor de recurs indicate si a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

In fapt se retine ca reclamantul, avand functia de inspector vamal in cadrul Compartimentului de supraveghere si control vamal din Biroul Vamal de Frontiera S.C., a fost mutat temporar la Biroul Vamal de Frontiera A, jud. Vaslui, pentru doua perioade succesive de 3 luni in anul 2013, in baza Deciziei nr. 1408/25.10.2013, respectiv in anul 2014, in baza Deciziei nr. 154/30.01.2014. Reclamantul domiciliaza in municipiul Iasi si, conform propriei declaratii, mutarea temporara la locul de munca din A. nu a fost dublata de o mutare efectiva impreuna cu familia in aceeasi localitate.

Prin cererea de chemare in judecata, in temeiul art. 91 alin. 4 si 6, raportat la art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, reclamantul a solicitat ca parata sa fie obligata sa ii plateasca: o indemnizatie egala cu salariul net, calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care a fost transferat si cheltuieli de transport.

Pretentiile reclamantului trebuie sa fie examinate exclusiv in functie de natura schimbarii ce a avut in raportul de serviciu pe care acesta il are cu parata si de implicatiile pe care respectiva schimbare le-a avut in ceea ce priveste situatia locativa a reclamantului si a familiei sale.

Chiar daca legiuitorul nu a folosit, atunci cand s-a referit la drepturile de care beneficiaza functionarii publici mutati temporar termenul de mutare efectiva, rezumandu-se doar sa faca trimitere la art. 90 alin. 3 din aceeasi lege, aceasta nu inseamna ca nu se impune verificarea conditiilor concrete in care s-a dispus si s-a realizat mutarea functionarului public si stabilirea ca sumele solicitate sunt menite sa acopere o cheltuiala efectiva si nu una prezumata.

In cauza nu putea da eficienta prevederilor art. 90 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 intrucat, chiar daca, sub aspectul drepturilor salariale, s-ar putea asimila institutia „mutarii temporare” cu institutia „transferului in interesul serviciului”, acordarea acestora, respectiv suportarea lor de catre angajator, era conditionata de o mutare efectiva in alta localitate, respectiv de o cheltuiala reala suportata de cel mutat.

Atata timp cat reclamantul nu s-a mutat efectiv cu domiciliul pe perioada in care i-a fost schimbat temporar locul de munca el nu putea beneficia nici de indemnizatia de transfer si nici de decontarea cheltuielilor de transport, presupuse de actiunea de mutare a reclamantului si a familiei sale, respectiv a bunurilor din gospodarie, in alta localitate, avand in vedere ca beneficiul se acorda exclusiv in vederea acoperirii costurilor cu mutarea efectiva si nu a costurilor cu naveta, care au un alt regim de reglementare decat cel prevazut de Legea nr. 188/1999.

Ca aceasta a fost intentia legiuitorului si nu alta reiese din interpretarea teleologica a textelor de lege, art. 27 din OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007 care, dupa ce enumera drepturile recunoscute functionarului mutat in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice, in alta localitate, la alineatul al doilea statueaza ca mutarea in alta localitate se va putea face, in toate cazurile, numai cu asigurarea unei locuinte de serviciu, in conditiile legii.

Or, este evident ca daca nu se poate vorbi despre o mutare in interes de serviciu decat conditionat de atribuirea unei locuinte de serviciu, atribuirea locuintei de serviciu presupune mutarea efectiva a functionarului si a membrilor familiei acestuia in localitatea in care se afla locul de munca. Este indiferent, sub aspectul examinat, daca mutarea functionarului la locul de munca este definitiva ori temporara, drepturile reclamate in cauza fiind recunoscute independent de durata mutarii, odata ce a fost dublata si de mutarea efectiva, din punct de vedere locativ, a functionarului si a membrilor familiei acestuia. Scopul exclusiv al acordarii beneficiului banesc este acela de sprijinire a functionarului si a familiei acestuia pentru a realiza mutarea efectiva, locativa.

In fine, abordarea legiuitorului in legatura cu chestiunea analizata in acest sens reiese cu evidenta din maniera in care a stabilit drepturi similare pentru alta categorie de functionari publici, anume pentru personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare in Legea unica de salarizare nr. 284/2010. Conform art. 26 alin. 1-3 din Capitolul al II-lea din aceasta Lege, privind Reglementari specifice personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, mutati sau transferati in interes de serviciu, intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, individual ori impreuna cu unitatea sau subunitatea, au dreptul la:

1. o indemnizatie de mutare egala cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza cuvenita/cuvenit pentru noile functii in care au fost incadrati;
2. o indemnizatie pentru fiecare membru de familie aflat in intretinere, egala cu 1/4 din solda functiei de baza, respectiv din salariul functiei de baza cuvenita/cuvenit, in luna schimbarii domiciliului membrilor de familie;
3. rambursarea costului transportului pentru personalul militar, membrii de familie si gospodaria lor;
4. o permisie, respectiv o invoire platita de 5 zile lucratoare, in vederea mutarii efective, acordata la cerere.

Indemnizatia de mutare prevazuta la alin. (1) lit. a) se acorda personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare in luna schimbarii domiciliului.

Rambursarea costului transportului pentru personalul militar se efectueaza la data prezentarii la unitate, iar pentru membrii de familie si gospodaria lor se efectueaza la data schimbarii domiciliului, in conditiile prevazute prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Drept urmare, este fara relevanta daca mutarea functionarului la locul de munca a fost doar temporara si nu definitiva, astfel cum fara suport legal sustine intimata, intrucat acoperirea cheltuielilor trebuie sa se faca conditionat de mutarea efectiva a locuintei in localitatea in care functionarul public si-a desfasurat efectiv activitatea.

Prin urmare, nefiind identificate motive de nelegalitate a sentintei suspuse analizei curtea de apel, in temeiul art. 496 Cod procedura civila, a respins recursul.