Mentinere masura arestare preventiva. Recurs nefondat.

 

C.proc.pen., art. 300

¹

alin. 3, art. 385

¹⁵

alin. 1 pct.1 lit. b

 

Intentia inculpatului de a aplica, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, pentru procedura simplificata privind recunoasterea vinovatiei prev. de art. 320/1   C.pr. pen., nu poate reprezenta un element indubitabil de care sa se tina seama pentru o eventuala cercetare in stare de libertate a acestuia.

                                                               

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 425 din 23 martie 2012.

 

Prin incheierea din data de 19.03.2012 a Tribunalului Dambovita in baza dispozitiilor art. 300/1



alin. 3 C.proc.pen. a fost mentinuta arestarea preventiva a inculpatului  M.S.G., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prev. de disp. art.257 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 678/2000.

Pentru a pronunta incheierea respectiva Tribunalul Dambovita a retinut ca fata de inculpat a fost luata masura arestarii preventive pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 23.02.2012 si pana la data de 22.03.2012 prin incheierea nr. 5 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 1619/120/2012.

Instanta a retinut ca in cauza sunt incidente prevederile art. 143 C.pr.pen., dar si prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., existand

indicii ca inculpatul este autorul infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 C.pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constand in aceea ca in luna mai 2011 acesta a pretins suma de 7000 euro, redusa ulterior la 6000 euro, denuntatorului I.A.F., in schimbul promisiunii ca va interveni pe langa un inspector din cadrul Ministerului Invatamantului pentru angajarea surorii denuntatorului I.A.C. ca profesoara in cadrul Inspectoratului Scolar Dambovita, bani din care a primit efectiv suma de 3000 euro in luna iulie 2011.

Masura preventiva a ramas definitiva, prin incheierea din data de 27.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr. 1619/120/2012 fiind respins recursul promovat de inculpat.

Inainte de expirarea arestarii preventive inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul din data de 16.03.2012 intocmit in dosarul nr. 502/P/2011 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita.

Cu ocazia discutarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, inculpatul a invederat instantei ca recunoaste si regreta fapta comisa, invocand, prin aparator, faptul ca nu mai subzista temeiurile prevazute de lege pentru mentinerea masurii, considerentele potrivit carora ar reprezenta un pericol pentru ordinea publica, fiind pur formale. In ceea ce priveste suma primita, aceasta nu a fost inca restituita denuntatorului si nici pusa la dispozitia instantei.

          Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, instanta a retinut ca in cauza exista indicii din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul este autorul faptei retinuta in sarcina sa in actul de sesizare, respectiv date susceptibile sa convinga un observator obiectiv ca inculpatul este autorul acestei infractiuni.

Totodata, instanta a constatat ca in cauza exista indeplinita si conditia prevazuta de art. 148 lit. f C.pr.pen., atat sub aspectul duratei pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, cat si al existentei probelor ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

 
Masurile luate impotriva persoanelor care sunt acuzate si fata de care exista indicii rezonabile ca au comis infractiuni de coruptie trebuie sa reflecte nu doar din punct de vedere penal masura, ci si mesajul de descurajare transmis prin intermediul sistemului juridic. Ori, prin adoptarea fata de inculpat, la nici o luna de la arestare, a altei masuri preventive, restrictive de libertate, s-ar crea in randul opiniei publice credinta ca justitia nu actioneaza suficient de ferm fata de cei acuzati de astfel de infractiuni.

S-a apreciat ca prin  mentinerea respectivei masuri nu i se incalca inculpatului nici unul din drepturile prevazute si garantate de Constitutie si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii sale nepresupunand o analiza asupra fondului cauzei si a vinovatiei.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul M.S.G. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si invederand ca poate fi cercetat si in stare de libertate cat timp si-a recunoscut  fapta si are de gand sa fie cercetat  in procedura  simplificata prev. de art. 320/1 C.pr.pen..

Curtea, examinand  incheierea recurata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt  si de drept, conform art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen., a constatat ca recursul este nefondat.

In acest sens, se retine ca inculpatul este cercetat  pentru o fapta de coruptie, fapta care, in pofida sustinerilor inculpatului din calea sa de atac, face parte dintru-un fenomen de amploare in tara noastra si care impune, in consecinta masuri ferme si severe de combatere.

Recurentul inculpat se afla in stare de arest de aproximativ 1 luna, rastimp in care, este evident ca nu avea cum sa se modifice temeiurile avute in vedere inainte de luarea masurii preventive impotriva sa.

Chiar daca inculpatul  intentioneaza sa aplice pentru desfasurarea procesului penal in procedura  simplificata prev. de art. 320/1 C.pr.pen. facand demersuri in acest sens,  acest lucru nu este deocamdata cert, dosarul abia fiind inregistrat la instanta de fond, iar in plus intentia inculpatului de a aplica, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, pentru procedura simplificata privind recunoasterea vinovatiei prev. de art. 320/1   C.pr. pen., nu poate reprezenta un element indubitabil de care sa se tina seama pentru o eventuala cercetare in stare de libertate a acestuia

Fata de cele astfel retinute, Curtea, in baza art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.pr.pen. a respins recursul ca nefondat.

 

 
( Judecator  Mihai Viorel Tudoran )