Masura asiguratorie. Lipsa bunuri inculpat.

 

Index tematic: Cod procedura penala  

 

Legislatie relevanta:

art.11 din Legea nr.241/2005

decizia nr.19/16.10.2017 (RIL) pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie

art.249 alin.7 Cod procedura penala

 

Rezumatul problemei de drept:

Potrivit deciziei nr.19/16.10.2017 pronuntata de
Completul competent sa judece recursul in interesul legii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci când se instituie masuri asiguratorii in procesul penal nu este necesar sa se indice sau sa se dovedeasca ori sa se individualizeze bunurile asupra carora se infiinteaza masura asiguratorie, astfel ca, in conformitate cu dispozitiile art.249 alin.7 Cod procedura penala, instituirea de masuri asiguratorii este obligatorie, instanta de judecata sau organul de urmarire penala fiind tinut sa le dispuna, chiar si in situatia in care se invedereaza ca persoana cu privire la care se pune in discutie luarea masurii nu are, la data instituirii masurii, bunuri in proprietate
.

 

Identificare:

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr.165 din 21 februarie 2019

 

Prin sentinta penala nr.406 din data de 8 noiembrie 2018 Tribunalul P, in baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal si art.396 al.10 Cod procedura penala, a condamnat inculpata XX la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala, fapta din perioada 01.03.2014-07.04.2014

In baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatei, pentru un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art.92 Cod penal.

Conform art.93 al.1 Cod penal, art.93 al. 2 lit. b Cod penal si art.93 alin.3 Cod penal inculpata a fost obligata sa respecte, pe durata termenului de supraveghere, mai multe obligatii.

In baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul nerespectarii cu rea credinta a masurilor de supraveghere sau a savârsirii unei noi infractiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

In baza art. 66 alin.1 lit. a, b, g Cod penal, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsa complementara, exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si a dreptului de a ocupa functia de administrator societate comerciala, pe o perioada de 1 an de la ramânerea definitiva a prezentei sentinte.

S-a stabilit ca pedeapsa accesorie, interzicerea exercitarii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a,b,g Cod penal, a dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si a dreptului de a ocupa functia de administrator societate comerciala, pedeapsa care a fost suspendata sub supraveghere in conditiile aplicarii fata de inculpata a dispozitiilor art. 91 si urm. Cod penal.

In baza art.19 Cod procedura penala rap. la art.397 Cod procedura penala si cu aplic. art.1349 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata in cauza de catre DGRFPP si a fost obligata inculpata, la plata sumei de 13.250 lei (2000 lei au fost achitati in faza de u.p.) catre aceasta, la care se adauga majorari si penalitati de intârziere calculate conform codului de procedura fiscala pâna la achitarea integrala a prejudiciului.

S-a luat act ca nu au fost dispuse masuri asiguratorii, in cauza.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. …/P/2018 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei, sub aspectul savârsirii infractiunii de evaziune fiscala, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, constând in aceea ca, in calitate de administrator statutar al SC PFI SRL in baza unei rezolutii infractionale unice, in perioada 01.03.2014 – 07.04.2014, nu a inregistrat in evidenta contabila veniturile obtinute din activitatea de comercializare de produse piscicole in valoare totala de 38.124,63 lei, achizitionate de la SC PI SRL.

La termenul de judecata din 31.10.2018 cu procedura legal indeplinita, inculpata asistata de aparator, a solicitat ca judecata sa aiba loc potrivit procedurii simplificate, recunoscând in totalitate faptele astfel cum au fost descrise in actul de sesizare si precizând ca are cunostinta de probele administrate in faza urmaririi penale, probe pe care si le insuseste si nu doreste administrarea altor probe. Inculpata a mai precizat ca regreta cele intâmplate si considera ca prejudiciul este mare fata de posibilitatile sale materiale dar, in timp, este de acord sa achite prejudiciul. A declarat ca este de acord sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii in cazul in care instanta se orienteaza spre o pedeapsa neprivativa de libertate.

In raport de probatoriile administrate in faza de urmarire penala, instanta de fond a retinut vinovatia inculpatei, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.396 alin.2 Cod procedura penala. In baza art.163 Cod procedura penala, a luat act ca nu au fost dispuse masuri asiguratorii, nefiind identificate bunuri imobile, iar in baza art.13 din Legea nr.241/2005, a dispus a se comunica Oficiului National al Registrului Comertului o copie a dispozitivului hotarârii judecatoresti definitive, pentru a se face mentiunile corespunzatoare in registrul comertului.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul P, cu motivarea ca in cauza se impunea a fi luate masurile asiguratorii fata de inculpata, raportat la dispozitiile art.11 din Legea 241/2005, care prevad obligativitatea masurilor asiguratorii, si la decizia nr.19/2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia pentru luarea masurilor asiguratorii nu este necesar sa se dovedeasca sau sa se individualizeze bunurile.

Curtea, examinând hotarârea apelata pe baza actelor si lucrarilor dosarului, potrivit
dispozitiilor art.420 alin.8 Cod procedura penala, in raport de criticile invocate de apelant, a apreciat ca apelul este fondat, retinând ca situatia de fapt a fost stabilita in mod corect de instanta de fond pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, ca probele nu au fost contestate de inculpata, aceasta aratând cu ocazia audierii de la termenul de judecata din 31.10.2018 ca solicita ca judecata sa aiba loc potrivit procedurii simplificate, recunoscând in totalitate faptele descrise in actul de sesizare si precizând ca are cunostinta de probele administrate in faza urmaririi penale, pe care si le insuseste si nu mai doreste administrarea altor probe.

Curtea a mai retinut ca hotarârea apelata a fost criticata numai sub aspectul neluarii masurilor asiguratorii si, in acest sens, potrivit dispozitiilor art.11 din Legea 241/2005,
in cazul in care s-a savârsit o infractiune prevazuta de aceeasi lege, intre care se regaseste si infractiunea prevazuta de dispozitiile
art.9 alin.1 lit.b, pentru care a fost trimisa in judecata inculpata,
luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

De asemenea, potrivit deciziei nr.19/16.10.2017 pronuntata de
Completul competent sa judece recursul in interesul legii de la

Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci când se instituie masuri asiguratorii in procesul penal nu este necesar sa se indice sau sa se dovedeasca ori sa se individualizeze bunurile asupra carora se infiinteaza masura asiguratorie.

In motivarea aceleiasi decizii se arata ca, fie potrivit legilor speciale, fie in conformitate cu dispozitiile art.249 alin.7 Cod procedura penala, instituirea de masuri asiguratorii este obligatorie, instanta de judecata sau organul de urmarire penala este tinut sa le dispuna, chiar si in situatia in care se invedereaza ca persoana cu privire la care se pune in discutie luarea masurii nu are, la data instituirii masurii, bunuri in proprietate, intrucât conditia existentei bunurilor in patrimoniul persoanei cu privire la care se dispune masura nu este prevazuta de lege si orice conduita contrara ar contraveni scopului urmarit de lege prin instituirea obligatorie a unei asemenea masuri.

Fata de aceste considerente, Curtea a apreciat ca apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul P. este fondat, astfel ca, in baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedura penala, l-a admis si a desfiintat in parte sentinta apelata, in sensul ca, in baza art.11 din Legea nr.241/2005 rap. la dispozitiile deciziei nr.19/16.10.2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a dispus luarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei XX, pâna la concurenta sumei de 13250 lei, la care se vor adauga majorari si penalitati de intârziere calculate conform codului de procedura fiscala pâna la achitarea integrala a prejudiciului.

S-a mentinut restul dispozitiilor sentintei.

                                                                                     

                                                                                        Autorul sintezei,

 Judecator Lucian Constantin Craciunoiu