Marca Uniunii Europene

 

1. CONSIDERATII GENERALE

9

Avand in vedere atat faptul ca principiul teritorialitatii protec t iei constituia un obstacol in libera circula t ie a marfurilor in cadrul Comunita t ii Europene, cat s i faptul ca reglementarile na t ionale ale t arilor membre ale Comunita t ii Europene prezentau anumite aspecte legale diferite, s-a incercat armonizarea legis - la t iilor na t io nale ale statelor membre a supra marcilor.

In anul 1957, prin Tratatul de la Roma, s-a constituit Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), obiectivul C.E.E. fiind sa promoveze o dezvoltare armonioasa a activitatilor ec o nomice intre t arile membre, inlaturand barierele economice. Uniunea Europeana, fosta Comunitate Europeana, a cunoscut o dezvoltare pozitiva, numarul tarilor membre, la inceput 6, a ajuns la 28, iar obstacolele in libera circula t ie a marfurilor s i serviciilor, a persoanelor si a capitalurilor, au disparut. In scopul realizarii unei piete interne libere, drepturile de proprietate industriala trebuiau sa fie armonizate la nivel comu - nitar, iar acest lucru s-a realizat pentru marci s i design; pro - tec t ia acestor obiecte ale proprieta t ii industriale se poate face folosind o singura procedura vala bila pe intreg teritoriul Uniunii Europene

Conferintele diplomatice si reuniunile interguvernamen- tale, incepand chiar cu anul 1 960, la care participau s i alte part i interesate din industrie, precum s i mandatari, au avut ca scop armonizarea legisla t iilor na t ionale. Discu t iile s i negocierile purtate in scopul crearii unui sistem al marcii comunitare au fost finalizate prin doua instrumente legale de lucru:

- Directiva 89/104, de armonizare a legislatiilor statelor membre asupra marcilor, intrata in vigoare la 21.12.1988;

- Regulamentul nr. 40/94, al Consiliului Uniunii Europene, din data de 20.12.1993, asupra marcii comunitare, intrat in vigoare la 15.03.1 994.

Directiva nu realizeaza o armonizare totala a legislat iilor na tio- nale, dar se limiteaza la masuri necesare unei bune funct ionari a pietei interne.

Regulamentul este un instrument suprana t ional, prin care un singur oficiu inregistreaza marci care produc efecte pe intreg teri - toriul Uniunii Europene.

A fost creat un organism independent si autonom, numit Oficiul de Armonizare a Pietei Interne (OAPI), cu sediul in orasul Alicante, Spania, ca oficiu pentru inregistrarea marcilor comunitare si a desenelor si modelelor comunitare

Ulterior au fost emise noi documente legislative ce reglementeaza procedurile in fa t a O AP I, s i anume:

• Regulamentul Comisiei, nr. 2868/95, din 13.12.1995, pentru aplicarea Regulamentului nr. 40/94, al Consiliului Uniunii Europene;
• Regulamentul Comisiei, nr. 2869/95, din 13.12.1995, privind taxele care se achita catre OHIM pentru inregistrarea mar cilor comunitare;
• Regulamentul nr. 216/96, adoptat de Comisia UE in data de 05.02.1996, ce reglementeaza procedurile Comisiei de Apeluri;
• Directiva 89/104 a fost modificata in 2008, devenind Directiva 95/2008, iar in 2015 s-a modificat din nou si a devenit Directiva 2015/2436;
• Regulamentul Consiliului Uniunii Europene, nr. 207/2009, din 26.02.2009, care abroga o parte din prevederile Regulamentului nr. 40/94, si care a fost Regulamentul de baza pentru procedurile care se desfasoara in cadrul OAPI pana l a 23.03.2016.

Incepand cu data de
23 martie 2016
a intrat in vigoare Regulamentul (UE) 2015/2424, al Parlamentului European si al Consiliului, de modificare a Regulamentului privind marca comunitara. De la aceasta data Oficiul -
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuala
(
EUIPO
),
marca a Uniunii Europene