Marca comunitara


, Procedura de opozitie

 

Art. 8, alin. 4, din Regulamentul (CE) nr. 40/1994, al Consiliului privind marca comunitara

Art. 8, alin. (4), din Regulamentul CE nr. 40/1994, privind marca comunitara, permite formularea opozitiei impotriva unei cereri de inregistrare a unei marci comunitare pe baza unui alt semn decat o marca anterioara.

Potrivit legislatiei comunitare sau celei a statului membru, aplicabila semnului, drepturile care decurg din acesta trebuie sa fi fost dobandite anterior datei de depunere a cererii de inregistrare a marcii comunitare sau datei prioritatii invocate in sprijinul cererii de inregistrare a marcii comunitare. Tot potrivit legislatiei comunitare sau celei a statului membru, aplicabila semnului, acesta din urma trebuie sa confere titularului dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.

OAPI a savarsit o eroare de drept atunci cand a pretins de la Budejovicky Budvar sa faca dovada unei utilizari „serioase“ a denumirilor „bud”, aceasta pentru fiecare dintre teritoriile in care este acordata protectia acestor denumiri. Astfel, OAPI ar fi trebuit doar sa verifice daca semnele in cauza erau utilizate in contextul unei activitati comerciale prin care se urmarea un avantaj economi,c si nu in domeniul privat, indiferent de teritoriul vizat prin aceasta utilizare.

Asemenea unei marci, o indicatie prin care se urmareste sa se precizeze provenienta geografica a unui produs poate fi utilizata in comert. Acest lucru nu inseamna, totusi, ca denumirea vizata ar fi utilizata „ca marca” si ca, in consecinta, aceasta si-ar pierde functia primara.

Hotararea Tribunalului de Prima Instanta, din 16 decembrie 2008.

Cauzele conexate T-225/06


^[1]


, T-255/06, T-257/06, T-309/06

Intre anii 1996 si 2000, producatorul american de bere Anheuser-Busch a solicitat Oficiului pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne (OAPI) inregistrarea ca marci comunitare a semnului verbal
BUD
si a semnului figurativ care include termenul „
bud
” pentru o serie de produse si de servicii, intre care si pentru bere.

 

 

 

Producatorul ceh de bere Budejovicky Budvar a formulat
opozitii
impotriva inregistrarii ca marci comunitare a termenului „bud”. In sustinerea opozitiilor formulate, societatea ceha a invocat:

1. denumirea de origine „bud”, inregistrata anterior pentru bere, in temeiul Aranjamentului de la Lisabona
   
   
   ^[2]
   
   
   , in vigoare in Franta;
2. denumirea de origine „bud”, protejata in Austria pentru bere, in temeiul unei conventii bilaterale, incheiate intre Austria si fosta Republica Socialista Cehoslovaca
   
   
   ^[3]
   
   
   .

OAPI a respins in intregime opozitiile
formulate de Budejovicky Budvar pentru urmatoarele considerente:

1. semnul BUD nu poate fi considerat denumire de origine, iar o opozitie nu poate fi admisa in temeiul art. 8, alin. 4, din Regulamentul nr. 40/1994 (Regulamentul), pe baza unui drept prezentat ca o denumire de origine, care, in realitate, nu reprezinta o astfel de denumire;
2.  dovezile prezentate de intreprinderea ceha, cu privire la utilizarea in comert a denumirii de origine „bud”, in Austria si Franta, erau insuficiente;
3.  Budejovicky Budvar nu a demonstrat ca denumirea de origine ii conferea dreptul de a interzice utilizarea ca marca a termenului „bud” in Austria sau in Franta. OAPI a considerat ca termenul „bud” nu putea fi perceput de consumatorii europeni drept un diminutiv al numelui orasului ceh Ceske Budejovice („Budweis” in limba germana).

Budejovicky Budvar a atacat la Tribunalul de Prima Instanta deciziile OAPI de respingere a opozitiilor, solicitand, in esenta, anularea acestora si respingerea cererilor de inregistrare a marcii comunitare „bud” pentru diferite clase de produse si servicii, cu cheltuieli de judecata.

In drept,
reclamanta a invocat prevederile art. 8, alin.
4 ,
din Regulament, si a readus in discutie concluziile camerei de recurs a OAPI, potrivit careia „bud” nu poate fi considerata denumire de origine. A sustinut, de asemenea, ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 8, alin. 4, din Regulament, argumentand ca nicio dispozitie nu prevede ca semnul care constituie o denumire de origine trebuie in mod obligatoriu sa reia integral o denumire geografica. In speta, ar fi incontestabil ca termenul „Budweis” (denumirea germana a localitatii Ceske Budejovice) corespunde numelui orasului in care este produsa berea in cauza, respectiv ariei de productie a acesteia. Certificatul de inregistrare national ar descrie denumirea de origine „bud” ca desemnand, in principal, o „bere blonda” ale carei calitati si caracteristici ar consta in a fi „usor amara, cu gust dulceag si cu o aroma specifica”, provenita din Ceske Budejovice. Pe de alta parte, Budvar subliniaza ca o denumire de origine poate fi, la fel de bine, o abreviere a unei denumiri geografice, chiar si un termen imaginar sau apartinand limbajului curent, atat timp cat aria sa de productie corespunde unei arii geografice determinate. In plus, denumirea de origine in cauza este valabila in Franta si Austria, in temeiul aranjamentelor internationale incheiate de Republica Ceha, urmand sa produca in continuare efecte pe teritoriul acestor tari.

Paratul OAPI
a sustinut i. a. ca Budvar a demonstrat utilizarea termenului „bud” ca marca, dar nu si ca denumire de origine, amintind ca fiecare drept de proprietate industriala urmareste o functie specifica esentiala. Functia esentiala a denumirii de origine ar fi sa garanteze ca produsul care provine dintr-o tara, dintr-o regiune sau dintr-o localitate poseda calitati si caracteristici datorate exclusiv sau esential mediului geografic, inclusiv factorilor naturali si umani. Functia esentiala a marcii ar fi garantarea originii comerciale a produsului. Intrucat Budvar nu contesta ca termenul „bud” este utilizat ca marca, acesta nu ar indeplini functia esentiala de denumire de origine si nu ar putea beneficia de protectia care ii este acordata.

4. Art. 8

Motive relative de refuz

(4) La opozitia titularului unei marci neinregistrate sau al unui alt semn utilizat in comert, a carui incidenta nu este numai pe plan local, se respinge inregistrarea marcii solicitate, in cazul si in masura in care, in conformitate cu legislatia statului membru, aplicabila acestui semn:

1. au fost dobandite drepturi pentru acest semn inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare a marcii comunitare sau, daca este cazul, inaintea datei prioritatii invocate in sprijinul cererii de inregistrare a marcii comunitare;

acest semn confera titularului dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.

Intervenienta Anheuser-Busch
arata in esenta ca termenul „bud” nu este denumirea unui loc. In special, Anheuser-Busch precizeaza ca inregistrarea unei denumiri de origine nu poate conferi o conotatie geografica unui termen lipsit de o astfel de conotatie. Pe de alta parte, presupunand chiar ca denumirea germana „Budweis” poate fi asociata cu orasul Ceske Budejovice - ceea ce nu ar fi fost dovedit de Budvar - consumatorul ar trebui sa recurga la o conexiune mentala suplimentara. Prin urmare, nu ar fi evident ca termenul „bud” este inteles ca insemnand „Budweis” si ca este asociat cu orasul Ceske Budejovice. In plus, chiar daca abrevierile termenilor geografici pot pastra caracterul geografic al termenului complet, acest lucru nu poate functiona decat pentru abrevierile realmente comune. Or, nu s-a formulat niciun argument si nici cel putin o proba pentru a demonstra ca termenul „bud” ar fi utilizat si inteles ca reprezentand o abreviere a denumirii Ceske Budejovice. Acelasi rationament ar trebui sa isi gaseasca aplicarea in cazul termenilor imaginari, care, oricum, nu ar indeplini conditiile Aranjamentului de la Lisabona, acesta vizand, potrivit art. 2, alin. (1), locuri existente. In orice ipoteza, termenii imaginari nu ar putea fi protejati decat daca ar fi intelesi intr-un sens geografic, situatie care nu se regaseste in prezenta cauza.


^[4]

2. Cu privire la
   aplicarea conditiilor prevazute de art. 8, alin. 4, din Regulament,
   Tribunalul precizeaza ca, pornind de la premisa ca opozitia trebuie sa se intemeieze pe un „semn utilizat in comert, a carui incidenta nu este numai locala”, este necesara respectarea cumulativa a doua conditii:

1. semnul in cauza sa fie utilizat in comert;
2. semnul in cauza sa aiba o incidenta care nu este numai locala.

1. Tribunalul constata ca OAPI a savarsit o eroare de drept atunci cand a pretins de la Budejovicky Budvar sa faca dovada unei
   utilizari „serioase"
   a denumirilor „bud”, aceasta pentru fiecare dintre teritoriile in care este acordata protectia acestor denumiri. Astfel, OAPI ar fi trebuit doar sa verifice daca semnele in cauza erau
   utilizate in contextul unei activitati comerciale prin care se urmarea un avantaj economic, si nu in domeniul privat, indiferent de teritoriul vizat prin aceasta utilizare
   . O interpretare contrara ar insemna aplicarea cu privire la semnele avute in vedere prin art. 8, alin. (4), a unor conditii legate in mod specific de marci si de intinderea protectiei de care beneficiaza acestea.

Tribunalul constata, de asemenea, ca, asemenea unei marci, o indicatie prin care se urmareste sa se precizeze provenienta geografica a unui produs poate fi utilizata in comert. Acest lucru nu inseamna, totusi, ca denumirea vizata ar fi utilizata „ca marca” si ca, in consecinta, aceasta si-ar pierde functia primara. Aceasta concluzie este independenta de faptul ca Budvar ar fi titulara unei marci BUD. In temeiul art. 8, alin. (4), din Regulamentul nr. 40/94, este suficient sa se constate ca semnul invocat in sustinerea opozitiei este
utilizat in comert
. Faptul ca acest semn este identic cu o marca nu semnifica, totusi, ca nu este utilizat in comert; nimic nu indica faptul ca mentiunea „bud”, aplicata pe produsele in cauza, ar trimite mai mult la originea comerciala decat la originea geografica a produsului; etichetele produselor in cauza reiau, de asemenea, sub mentiunea „bud”, denumirea intreprinderii producatoare, in speta Budejovicky Budvar.

2. Tribunalul apreciaza ca sfera de aplicare a dreptului este strans legata de teritoriul pe care este protejat acest drept. In aceste conditii, OAPI a savarsit o eroare de drept atunci cand a stabilit, in ce priveste Franta, o legatura intre dovada utilizarii semnului vizat si conditia referitoare la faptul ca dreptul in cauza trebuie sa aiba o sfera de aplicare ce nu este numai locala.
   Este suficient sa se constate, in aceasta privinta, ca drepturile anterioare invocate au o sfera de aplicare ce nu este numai

locala in masura in care
protectia acestora
,
in temeiul Aranjamentului de la Lisabona si al Conventiei bilaterale, se intinde dincolo de teritoriul lor de origine.

Totodata, acelasi art. 8, alin. 4, din Regulament, impune ca semnul analizat sa confere titularului sau
dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente
,

urmand ca sarcina probei acestui aspect sa revina persoanei care a formulat opozitia in fata OAPI.

Tribunalul arata ca, in speta, Budvar a invocat acte normative nationale in sustinerea opozitiei sale, dar nu si acte comunitare. Revenea insa OAPI obligatia sa se informeze asupra legislatiei nationale a statului membru vizat, daca astfel de informatii erau necesare pentru aprecierea conditiilor de aplicare a art. 8, alin. 4, din Regulament; in plus, limitarea cadrului faptic al analizei efectuate de OAPI nu exclude luarea in considerare, pe langa faptele prezentate explicit de parti in cursul procedurii de opozitie, a
faptelor notorii
, respectiv a
faptelor care pot fi cunoscute de catre orice persoana
sau care pot fi cunoscute din
surse general accesibile.

Prin urmare, OAPI a savarsit o eroare de drept atunci cand nu a tinut seama de toate elementele de fapt si de drept pertinente pentru a determina, in temeiul art. 8, alin. 4, din Regulament, daca legislatia statului membru vizat confera dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.

Pentru aceste motive, Tribunalul a anulat deciziile pronuntate de OAPI.

Impotriva hotararii Tribunalului, OAPI a declarat recurs, pentru motive de drept, la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (Cauza pendinte C-96/09 P).