Marca comunitara disponibilitate, Marci figurative constituite din trei benzi, Motive constituite din doua benzi

Art. 5, alin. (1), lit. (b), si alin. (2); art. 6, alin. (1), lit. (b), din Prima Directiva 89/104/CEE, a Consiliului, din 21 decembrie 1988, de apropiere a legislatiilor statelor membre, cu privire la marci

Prezenta pe piata a unei mari cantitati de produse acoperite de semne similare ar putea aduce atingere marcii in masura in care aceasta risca sa diminueze caracterul distinctiv al marcii si sa puna in pericol functia ei esentiala, care este aceea de a garanta consumatorilor provenienta produselor respective.

Cerinta disponibilitatii este distincta atat de aprecierea gradului de similitudine dintre marca de renume si semnul utilizat de catre tert, cat si de legatura care ar putea fi stabilita de catre publicul interesat intre marca si semnul in cauza. Aceasta nu poate constitui, asadar, un element relevant pentru a se verifica aspectul daca, prin utilizarea semnului, se obtin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele marcii, ori se aduce atingere acestora.

Directiva trebuie interpretata in sensul ca, la aprecierea intinderii dreptului exclusiv al titularului unei marci, nu se poate tine seama de cerinta disponibilitatii decat in masura in care este aplicabila limitarea efectelor marcii, definita la art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva in cauza.

Hotararea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, din 10 aprilie 2008.

Cauza C-102/07


^[16]


- cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare

1. 
   Starea de fapt
   

Partile in litigiu:

• reclamanti
  - Adidas AG si Adidas Benelux BV, si

parati
- Marca Mode CV (denumita in continuare „Marca Mode”), C&A Nederland CV (denumita in continuare „C&A”), H&M Hennes & Mauritz Netherlands BV

(denumita in continuare „H&M”) si Vendex KBB Nederland BV (denumita in continuare „Vendex”),

avand ca
obiect
intinderea protectiei marcilor figurative constituite din trei benzi, a caror titulara este Adidas AG.

Societatea Adidas AG este titulara unor marci figurative constituite din trei benzi verticale paralele, de aceeasi latime, care sunt aplicate lateral pe articolele de imbracaminte pentru sport si activitati recreative, benzi a caror culoare contrasteaza cu principala culoare a respectivelor articole de imbracaminte. Societatea Adidas Benelux BV este titulara unei licente exclusive pentru Benelux, acordata de societatea Adidas AG.

Marca Mode, C&A, H&M si Vendex sunt intreprinderi concurente, care au drept activitate comertul cu articole textile. Unii dintre acesti concurenti au inceput sa puna in vanzare articole de imbracaminte pentru sport si activitati recreative pe care figureaza doua benzi paralele, a caror culoare contrasteaza cu principala culoare a articolelor respective.


^[17]

marcilor a caror titulara este Adidas. Hotararile din 2 octombrie 1997 si din 13 octombrie 1998 au fost atacate cu apel la Gerechtshof te ’s-Hertogenbosch.

Printr-o hotarare din 29 martie 2005, Gerechtshof te ’s-Hertogenbosch a anulat Hotararile din 2 octombrie 1997 si din 13 octombrie 1998, si, pronuntandu-se asupra litigiului, instanta a respins atat cererea societatii Adidas, cat si cererile societatilor Marca Mode, C&A, H&M si Vendex, pe motivul ca, pe de o parte, nu s-a adus atingere marcilor a caror titulara este Adidas, si, pe de alta parte, ca cererile formulate de societatile Marca Mode, C&A, H&M si Vendex au un obiect prea general.

Adidas a introdus recurs in casatie la Hoge Raad der Nederlanden, considerand ca in mecanismul sistemului instituit de Directiva
cerinta disponibilitatii
trebuie sa fie luata in considerare numai in ipoteza aplicarii motivelor de refuz sau de nulitate, prevazute la art. 3, din Directiva.

3. 
   Intrebarile preliminare, adresate CJCE
   

Hoge Raad der Nederlanden a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Pentru determinarea intinderii protectiei unei marci care, desi consta intr-un semn ce nu prezinta in mod intrinsec un caracter distinctiv, sau intr-o indicatie care corespunde descrierii prevazute la art. 3, alin. (1), lit. (c), din Directiva [...], dar care a dobandit totusi un caracter distinctiv prin utilizare, si a fost inregistrata ca atare, este necesar sa se tina seama de interesul general de a nu ingradi in mod nejustificat disponibilitatea anumitor semne pentru ceilalti participanti la viata economica, ce ofera produsele si serviciile in cauza?

2. In cazul in care se raspunde afirmativ la prima intrebare, se schimba situatia in aceasta privinta in cazul in care semnele respective, a caror disponibilitate se cere garantata, sunt considerate de catre publicul interesat semne distinctive ale unor produse sau simple elemente de decor ale acestora?
3. In cazul in care se raspunde afirmativ la prima intrebare, se schimba situatia, de asemenea, in aceasta privinta, dupa cum semnul contestat de catre titularul marcii este lipsit de caracter distinctiv, in sensul art. 3, alin. (1), lit. (b), din Directiva [...], sau acesta consta intr-o indicatie dintre cele mentionate la art. 3, alin. (1), lit. (c), din Directiva?”

Argumentatia CJCE

Pe scurt, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca in ce masura trebuie sa se tina seama de interesul general, care consta in a nu restrange in mod nejustificat disponibilitatea anumitor semne atunci cand se apreciaza intinderea dreptului exclusiv al titularului unei marci. Aceasta cerinta a disponibilitatii este temeiul care sta la baza anumitor motive de refuz al inregistrarii, prevazute la art. 3


^[18]


, din Directiva


^[19]


.

In plus, art. 12, alin. (2), lit. (a)


^[20]


, din Directiva, prevede ca titularul unei marci poate fi decazut din drepturi atunci cand, dupa data inregistrarii sale, marca a devenit, datorita activitatii sau inactivitatii titularului sau,
denumirea uzual
a
in comer
t
a produsului sau a serviciului pentru care este inregistrat
a. Prin intermediul acestei dispozitii, legiuitorul comunitar a pus in balanta interesele titularului marcii si pe cele ale concurentilor sai, in legatura cu disponibilitatea semnelor


^[21]


.

1. Cu privire la interpretarea art. 5, alin. (1), lit. (b)
   
   
   ^[22]
   
   
   , din Directiva

Riscul de confuzie
constituie conditia specifica a protectiei conferite de marca inregistrata, in special impotriva utilizarii de catre terti a unor semne care nu sunt identice. Curtea a definit aceasta conditie ca fiind riscul ca publicul sa creada ca produsele sau serviciile in cauza provin de la aceeasi intreprindere sau, eventual, de la intreprinderi legate din punct de vedere economic


^[23]


.

Potrivit celui de al zecelea considerent al Directivei, aprecierea existentei unui astfel de risc
„depinde de numerosi factori si, in primul rand, de cunoasterea marcii pe piata, de asocierea care poate fi facuta cu semnul utilizat sau inregistrat, de gradul de similitudine intre marca si semn, si intre produsele si serviciile desemnateExistenta unui risc de confuzie trebuie sa fie apreciata global, tinand cont de toti factorii relevanti, din cazul in speta


^[24]


.

Acest considerent este valabil si pentru motivele constituite din benzi. Astfel cum a recunoscut societatea Adidas in partea introductiva a observatiilor sale, motivele constituite din benzi, ca atare, sunt disponibile si pot fi aplicate in multiple moduri pe articolele de imbracaminte pentru sport si activitati recreative, de catre toti operatorii. Cu toate acestea, concurentilor societatii Adidas nu le poate fi permis sa aduca atingere motivului cu trei benzi, inregistrat la cererea acesteia, prin aplicarea, pe articolele de imbracaminte pentru sport si activitati recreative pe care le comercializeaza, de motive cu trei benzi care sa fie similare intr-un asemenea grad cu cel inregistrat la cererea societatii Adidas, incat sa existe, in mintea publicului, un risc de confuzie.

Curtea apreciaza ca sarcina de a verifica daca exista un astfel de risc va reveni instantei nationale. In vederea acestei verificari, este util sa se examineze intrebarea instantei de trimitere privind problema daca trebuie sa se verifice in ce masura publicul percepe semnul utilizat de terti ca pe un simplu element de decor al produsului respectiv.

Astfel cum rezulta din al zecelea considerent al Directivei, aceasta apreciere nu depinde numai de gradul de similitudine dintre marca si semn, ci si de usurinta cu care semnul poate fi asociat cu marca, avand in vedere, in primul rand, cunoasterea acestuia din urma pe piata. Intr-adevar, cu cat marca este mai cunoscuta, cu atat va fi mai mare numarul operatorilor care vor dori sa utilizeze semne similare.

Prezenta pe piata a unei mari cantitati de produse acoperite de semne similare ar putea aduce atingere marcii in masura in care aceasta risca sa diminueze caracterul distinctiv al marcii si sa puna in pericol functia ei esentiala, care este aceea de a garanta consumatorilor provenienta produselor respective.

2. Cu privire la interpretarea art. 5, alin. (2)
   
   
   ^[25]
   
   
   , din Directiva

Motivul cu trei benzi, inregistrat la cererea societatii Adidas, beneficiaza, asadar, atat de protectia conferita de art. 5, alin. (1), din Directiva, cat si de protectia extinsa acordata de alin. (2) al aceluiasi articol


<sup>[26]







[27]</sup>


.

In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare, inclusiv din punctul de vedere al acestei din urma dispozitii, care priveste in mod specific protectia marcilor cu renume.

Se impune constatarea potrivit careia cerinta disponibilitatii este distincta atat de aprecierea gradului de similitudine dintre marca de renume si semnul utilizat de catre tert, cat si de legatura care ar putea fi stabilita de catre publicul interesat, intre marca si semnul in cauza. Aceasta nu poate constitui, asadar, un element relevant pentru a se verifica aspectul daca prin utilizarea semnului se obtin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele marcii, ori se aduce atingere acestora.

3. Cu privire la interpretarea art. 6, alin. (1), lit. (b)
   
   ¹¹
   
   , din Directiva

Art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva, prevede ca titularul unei marci nu poate interzice tertilor utilizarea, in cadrul comertului, a indicatiilor privind felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau data fabricatiei produsului sau a prestarii serviciului, sau a altor caracteristici ale acestora, atat timp cat sunt folosite conform practicilor loiale in domeniul industrial sau comercial. Art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva, urmareste sa asigure posibilitatea utilizarii indicatiilor cu caracter descriptiv de catre toti operatorii economici. Aceasta dispozitie constituie, asadar, o expresie a cerintei disponibilitatii.

Cu toate acestea, cerinta disponibilitatii nu poate constitui in niciun caz o limitare autonoma a efectelor marcii, care sa se adauge celor prevazute in mod expres la art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva. Trebuie subliniat in acest sens ca, pentru ca un tert sa poata invoca limitarea efectelor marcii, prevazuta la art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva, si sa se prevaleze in acest context de cerinta disponibilitatii care sta la baza acestei dispozitii, trebuie ca indicatia utilizata de acesta sa priveasca, astfel cum impune prevederea mentionata, una dintre caracteristicile produsului comercializat sau a serviciului furnizat de tertul respectiv


^[28]


.

In speta, rezulta din decizia de trimitere si din observatiile prezentate in fata Curtii de catre concurentii societatii Adidas ca acestia invoca, drept justificare pentru utilizarea motivelor cu doua benzi in litigiu, caracterul pur decorativ al acestora. Prin urmare, aplicarea pe articolele de imbracaminte, de catre acesti concurenti, a unor motive cu benzi nu urmareste sa furnizeze o indicatie cu privire la vreuna dintre caracteristicile acestor produse.

Avand in vedere ansamblul consideratiilor precedente, Curtea considera ca este necesar sa se raspunda la intrebarea preliminara, in sensul ca Directiva trebuie interpretata in sensul ca la aprecierea intinderii dreptului exclusiv al titularului unei marci nu se poate tine seama de cerinta disponibilitatii decat in masura in care este aplicabila limitarea efectelor marcii, definita la art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva in cauza.