Locuri de munca in conditii deosebite, Avizul obligatoriu al inspectoratului teritorial de munca

Drept administrativ

Art. 19 din Legea nr. 19/2000, art. 2 si art. 14 din H.G. nr. 246/2007.

incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite nu se face, in mod direct, doar in temeiul art. 19 din Legea nr. 19/2000, ci potrivit criteriilor si metodologiei stabilite de Guvern prin hotarare data in aplicarea alin. 1 din aceasta lege.

Art. 1 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 246/2006 (in forma in vigoare la data anularii avizului) prevedea, ca document necesar pentru acordarea reinnoirii avizului de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, „planul de prevenire si protectie revizuit, care sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor, cuprinzand masuri si actiuni, esalonate pe intreaga perioada, astfel incat, pana cel tarziu la data de 31 decembrie 2010, locurile de munca sa se incadreze in conditii normale ”.

in conditiile in care recurenta nu a contestat faptul nerealizarii integrale a masurilor din planul de prevenire si protectie, sanctiunea prevazuta de art. 14 alin. 2 din H.G. nr. 246/2007 a fost aplicata in mod legal de catre intimatul care a actionat strict pe domeniul sau de competenta conferit de H.G. nr. 246/2007.

intocmirea unor planuri de prevenire si protectie care contin masuri ramase restante de la an la an este contrara scopului normalizarii conditiilor de munca, recurenta neputandu- se apara doar prin invocarea indepliniri formale a cerintelor impuse prin H.G. nr. 246/2007.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3807 din 24 octombrie 2013

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul N. sub nr. 1511/103/5.04.2011, reclamanta Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor N. a chemat in judecata Inspectoratul Teritorial de Munca N. in contradictoriu a contestat masurile dispuse de catre parat, solicitand anularea deciziilor - adresa nr. 21173/31.12.2010 si nr. 903/11.01.2011 emise Inspectoratul Teritorial de Munca N. - prin care Inspectoratul Teritorial de Munca N. a anulat avizul de incadrare in conditii deosebite a locurilor de munca din cadrul Laboratorului Sanitar Veterinar apartinand Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor N. si sa se dispuna obligarea paratului sa reinnoiasca avizul pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite pana la data de 31.12.2011.

Prin sentinta civila nr. 139/CA din 18.04.2013 Tribunalul N. a respins actiunea, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta a invocat dispozitiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, iar paratul - dispozitiile art. 14 din HG nr. 246/2007.

H.G. nr. 246/2007, la art. 14 alin. (2), contine o prevedere imperativa in baza careia avizul este anulat fara ca la locurile de munca sa se reduca riscurile care pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor.

Din prevederile art. 19 din Legea nr. 19/2000 rezulta ca avizul de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite este dependent de riscurile care pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor, nu independent asa cum rezulta din prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007. ’

Motivat de contradictia constatata intre 14 alin.(2) din H.G. nr. 246/2007 si art. 19 din Legea nr. 19/2000, in temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din oficiu, a fost sesizata Curtea de Apel Bacau cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a prevederilor art. 14 alin.(2) din H.G. nr. 246/2007.

Prin sentinta civila nr. 71/29.032012, Curtea de Apel Bacau a respins, ca neintemeiata, exceptia de nelegalitate si a admis cererea de interventie formulata de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale in interesul paratului Guvernul Romaniei retinand, in esenta, ca art. 14 din H.G. nr. 246/2007 se refera la sanctiunea care intervine in situatia in care angajatorul nu realizeaza masurile dispuse in timpul unui control efectuat si nu anuleaza dispozitiile din art. 19 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care definesc locurile de munca care intrunesc conditiile, pentru a fi incadrate ca si locuri de munca cu conditii deosebite, constatarea, de catre ITM, a nerespectarii si nerealizarii masurilor dispuse in baza H.G. nr. determinand anularea avizului de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, iar nu anularea dispozitiilor alin. 1 al art. 19 din Legea nr. 19/2000. Aceasta sentinta a ramas irevocabila, in urma deciziei nr. 4131 din 16.10,2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a fost respins recursul declarat de Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor N.

In cauza, se constata ca reclamanta nu a indeplinit, in termenul legal stabilit de art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007, conditiile legal stabilite, respectiv, nu a realizat masurile dispuse in urma controlului. Intre dispozitiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si art. 14 alin. 2) din H.G. nr. 246/2007 nu exista nici o contradictie. Anularea avizului pentru incadrarea locurilor de munca in categoria locurilor de munca in conditii deosebite, s-a facut cu respectarea de catre I.T.M. a conditiilor legale, acest lucru fiind legal posibil chiar si in situatia in care conditiile de munca nu au suferit modificari.

In termenul prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, impotriva hotararii tribunalului,
reclamanta Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor N.
a formulat prezentul
recurs
in motivarea caruia a sustinut urmatoarele:

Atat sub imperiul Legii nr. 3/1997, cat si al Legii nr. 19/2000, personalul din Laboratorul Sanitar Veterinar si-a desfasurat activitatea in grupa a II-a de munca, respectiv in conditii deosebite de munca, pana in luna decembrie 2010 beneficiind de avizul favorabil al paratului.

La data de 9.02.2020 a prezentat ITM
Planul de prevenire si protectie,
fiind transmise lunar raportari privind realizarea masurilor prevazute in acest plan. Astfel, si-a indeplinit obligatiile privind intocmirea planului, realizarea masurilor propuse si raportarea lunara, respectand in totalitate legislatia privind sanatatea si securitatea in munca, dar si legislatia fiscala prin care i s-a redus bugetul du 15% incepand cu 1.010.2010 si cu 20% incepand cu luna mai 2010, reduceri care au determinat modificarea Planului de prevenire si protectie in privinta realizarii masurilor propuse.

Dispozitiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 sunt imperative din interpretarea lor rezultand ca locurile de in conditii deosebite devin locuri de munca in conditii normale atunci cand nu mai afecteaza capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc. Legea nu conditioneaza acordarea sau neacordarea avizului de indeplinirea sau neindeplinirea masurilor de protectie si prevenire, singura conditie fiind afectarea esentiala a capacitatii de munca a asiguratilor datorita gradului mare de risc.

La data anularii avizului exista un grad mare de expunere la risc, afectand in continuare capacitatea de munca a acestora, locurile de munca in conditii deosebite nedevenind locuri de munca in conditii normale.

Examinand hotararea recurata,
Curtea de apel
constata urmatoarele:

In sensul Legii nr. 19/2000 (in vigoare la data anularii avizului I.T.M.), „locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc.”, asa cum se prevede la alin. 1 al art. 19. In legatura cu incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite - dat fiind caracterul de generalitate al definitiei continute la alin. 1 -, art. 19, prin alin. 2 si 5, prevede stabilirea prin hotarare a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si a Ministerului Sanatatii, a criteriilor si metodologiei de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite (alin. 2), precum si avizul obligatoriu al inspectoratului teritorial.

Se constata, asadar, ca incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite nu se face, in mod direct, doar in temeiul art. 19 din Legea nr. 19/2000, ci potrivit criteriilor si metodologiei stabilite de Guvern prin hotarare data in aplicarea alin. 1 si 5 din aceasta lege.

In temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 Guvernul a adoptat Hotararea nr. 261/2011 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, act normativ care a fost abrogat prin art. 16 din Hotararea Guvernului nr. 246/2007. La data intrarii sale in vigoare, H.G. nr. 246/2007 prevedea, la art. 1 alin. 1 ca, incepand cu data intrarii sale in vigoare, „avizele de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, valabile pana la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi reinnoite potrivit metodologiei stabilite in cuprinsul prezentei hotarari.”; la alin. 2, data de 31 decembrie 2008 a fost prevazuta ca data limita a perioadei de valabilitate a avizelor astfel reinnoite.

Ulterior, prin hotarari succesive, Guvernul a modificat, anual, datele si perioadele de valabilitate a avizelor. Astfel, pana la data de 31.12.2010, H.G. nr. 246/2007 fusese modificata prin H.G. nr. 1622/2008 (in vigoare de la 1 ianuarie 2009) si H.G. nr. 1627/2009 (in vigoare de la 1 ianuarie 2010), acte normative prin care perioada de valabilitate a avizelor reinnoite potrivit metodologei prevazute de fiecare dintre aceste hotarari (de Guvern) a fost prelungita pana la data de 31.12.2009 si, respectiv, 31.12.2010; pentru perioada 1.01.2011 - 31.12.2011 pentru care reclamanta a solicitat, prin actiunea de fata, obligarea paratului la reinnoirea avizului, H.G. nr. 246/2007 a mai fost modificata prin H.G. nr. 1349/2010 (in vigoare de la 1 ianuarie 2011).

In cauza, actionand strict pe domeniul de competenta conferit de H.G. nr. 246/2007, intimatul Inspectoratul Teritorial de Munca N. s-a limitat la analizarea documentelor depuse de catre recurenta in conformitate cu art. 2, precum si la indeplinirea conditiilor impuse de acest act normativ. Anularea, incepand cu data de 31.12.2010, a avizului recurentei, a fost determinata de nerealizarea de catre aceasta, in calitatea sa de angajator, a masurilor din planul de prevenire si protectie prevazut la art. 2 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 246/2007.

Art. 1 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 246/2006 (in forma in vigoare la data anularii avizului) prevedea, ca document necesar pentru acordarea reinnoirii avizului de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, „planul de prevenire si protectie revizuit, care sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor, cuprinzand masuri si actiuni, esalonate pe intreaga perioada, astfel incat, pana cel tarziu la data de 31 decembrie 2010, locurile de munca sa se incadreze in conditii normale” .

In cauza, recurenta a intocmit si depus documentul prevazut de art. 1 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 246/2006, insa nu a realizat masurile dispuse prin procesul-verbal de control nr. 15367 din 17.11.2010 incheiat de intimat, control care a vizat monitorizarea stadiului de realizare a masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de munca.

Procesul-verbal de control nr. 1537/2010 nu a fost contestat de recurenta in conditiile Legii nr. 554/2001, desi mentiunea posibilitatii de contestare, pe aceasta cale, este expres inserata in procesul-verbal; in acest cadru se putea analiza apararea recurentei privind legatura de cauzalitate dintre nerealizarea integrala a masurilor din propriul plan de prevenire si protectie si reducerile care i-au afectat bugetul, cu 15% incepand cu ianuarie 2010 si cu 20% incepand cu luna mai 2010. Pe de alta parte, masurile prevazute in planul de prevenire si protectie pentru anul 2010 sunt restante din anii anteriori, aceleasi masuri regasindu-se inca din planul pentru anul 2007; prin urmare, nerealizarea lor nu se poate pune pe seama conditionarilor bugetare.

Prin urmare, in conditiile in care recurenta nu a contestat faptul nerealizarii integrale a masurilor din planul de prevenire si protectie, sanctiunea prevazuta de art. 14 alin. 2 din H.G. nr. 246/2007 a fost aplicata in mod legal de catre intimat; potrivit acestui text, „In situatia in care, in termen de 45 de zile de la constatarea contraventiei prevazute la alin. (1), angajatorul nu realizeaza masurile dispuse in urma controlului, inspectoratul teritorial de munca anuleaza avizul de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, instiintand de indata despre aceasta masura si casa teritoriala de pensii.”

Aplicarea acestor din urma dispozitii nu a putut fi inlaturata nici pe cale exceptiei de nelegalitate solutionata prin sentinta civila nr. 71 din 29.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau (ale carei considerente au fost retinute pe larg prin hotararea recurata), exceptia nelegalitatii art. 14 alin. 2 din H.G. nr. 246/2007 fiind respinsa irevocabil prin decizia nr. 4131 din 16.10.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Evolutia modificarilor actelor normative date in aplicarea art. 19 alin. 2 si 5 din Legea nr. 19/2000 pune in evidenta tendinta de limitare a locurilor de munca in conditii deosebite prin intermediul masurilor de prevenire si protectie care sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor, in scopul normalizarii conditiilor de munca, accentul punandu-se pe garantarea unui nivel mai bun de protectie a sanatatii si securitatii angajatilor, iar nu pe consideratii pur economice care tin de asigurarea unui anumit nivel al cuantumului drepturilor de asigurari sociale. In acest context, intocmirea unor planuri de prevenire si protectie care contin masuri ramase restante de la an la an este contrara scopului normalizarii conditiilor de munca, recurenta neputandu-se apara doar prin invocarea indepliniri formale a cerintelor impuse prin H.G. nr. 246/2007.

Fata de cele ce preced, in lipsa unor motive de modificare, hotararea recurata se impune a fi mentinuta.